Tema: Promisiunea iertării (curățirii de păcate)
Text biblic: 1 Ioan 1:1–10
Verset cheie: Ioan 15:3
Ideea centrală: În experiența noastră spirituală nu trebuie să uităm cât de importantă este iertarea păcatelor noastre și pasiunea constantă pentru o inimă curată înaintea Domnului.
Scopul lecției: Să descoperim slava lui Dumnezeu în siguranța salvării și să experimentăm bucuria mântuirii pe baza promisiunilor Scripturii.
Nu încape îndoială că aspectul cel mai încurajator, atunci când citim Biblia, se leagă de modul în care cititorul este întâmpinat de promisiunile lui Dumnezeu. Fiecare promisiune pe care Dumnezeu o rostește are o legătură directă cu nevoile noastre profunde, practice și imediate, dar în mod deosebit și cu nevoile noastre spirituale, mai ales că omul a fost creat să trăiască și dincolo de existența lui corporală și temporară.
De data aceasta vom studia promisiunea iertării. Pentru aceasta suntem invitați să ne apropiem de textul biblic din Evanghelia după Ioan, capitolul 15. Oare care este contextul acestei afirmații pe care o face Mântuitorul? Ce tip de experiență a fost marcantă pentru ucenici în acea seară de Cină, încât Domnul să se apropie de ei și să le vestească iertarea și curăția inimii lor? Desigur, fiecare ucenic din camera de sus avea privilegiul de a-L asculta pentru ultima dată pe Învățătorul înainte de patima Lui, iar tensiunea acelei nopți inducea fiecărui ucenic o trăire intensă.
În capitolul 13 din Evanghelia după Ioan avem redată scena copleșitoare a spălării picioarelor; tema curăției și a inimii curate este introdusă de dialogul pe care Domnul îl poartă cu Petru. Înțelegem că Domnul Isus subliniază, prin gestul încărcat de semnificație al spălării, nevoia unei spălări ce transcende ideea unei curățiri fizice a picioarelor. Dacă nu te spăl Eu (Ioan 13:8b) în corelație cu afirmația […] de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați”. (Ioan 13: 11b) induce cel puțin două idei centrale ale serii de joi: prima idee se leagă de puterea miraculoasă a Celui care are autoritatea și puterea curățirii ucenicilor, iar a doua idee este că ucenicii sunt ființe păcătoase. Privilegiul unic pe care îl au ucenicii – ne referim aici la prezența fizică a Domnului Isus în mijlocul lor – nu este în sine o garanție a curăției, a unei puteri misterioase de a-i păstra pe ucenici feriți de orice tentație și ispită, ba din contră, unul dintre ucenicii lui Isus este ținta directă a diavolului (Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Ioan 13:27a).
Nu trebuie să ocolim aici o implicație directă a textului biblic, ce ne invită la introspecție și la o evaluare personală a relației noastre cu Domnul Isus. Sunt eu curat? Părtășia la masă este o simplă asigurare spirituală că totul este în ordine în viața mea de credință? Textul ioanin curge în șirul ideilor sale și după ce ne prezintă cazul tragic al lui Iuda și cutezanța imprudentă a lui Petru, din capitolul 14, suntem invitați să privim spre încurajările explicite ale Domnului legate de locul pregătit în casa Tatălui pentru fiecare ucenic. Apoi ucenicilor li se promite venirea unui alt Mângâietor (Ioan 14:16), o prezență ce va asista ucenicul lui Isus în procesul învățării și rememorării învățăturilor esențiale.
Capitolul 15 debutează printr-o afirmație categorică a Domnului: Eu sunt adevărata viță, și Tatăl meu este vierul. Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă. Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului, pe care vi l-am spus (Ioan 15:1–3).
De reținut că afirmația sunteți curați are ca fond, ca premiză majoră, cuvântul pe care Isus îl rostește anterior. Informația (rostită în stil poetic, metaforic) că Domnul este vița, Tatăl este vierul și, implicit, că ucenicul este mlădița, este crucială în economia iertării și purității inimii. Mlădița are de îndeplinit o singură sarcină: să rămână în viță! Trebuie reținut faptul că ,,a rămâne” este forma verbală a cuvântului ,,locuință”. În Vechiul Testament, Dumnezeu făgăduise să locuiască pentru totdeauna cu poporul Său conform legământului (Exod 25:8; Levitic 26:11–12). Da, este o mare bucurie pentru ucenicul lui Isus să fie declarat curat, dar acest lucru are și implicații foarte serioase; ucenicul lui Isus nu poate funcționa decât în parametrii unei dependențe absolute de viță, o dependență organică ce îl va ajuta să rodească și să se mențină curat înaintea lui Dumnezeu. Pe cale de consecință, ne putem întreba: suntem noi în Isus? Rămânem noi permanent în cuvântul Lui? E posibilă rodirea noastră spirituală independent de părtășia noastră intimă și zilnică cu Domnul?
La o distanță considerabilă în timp, dar vădit impresionat de seara de joi, apostolul Ioan scrie: Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9). Ioan a fost în categoria ucenicilor care au fost declarați curați de către Mântuitorul, acest fapt făcându-l pe Ioan să aprecieze valoarea iertării păcatelor, mai ales că, privind retrospectiv la moartea și învierea Domnului, Ioan are o experiență bogată în sânul bisericii primare. Ioan știe luptele, polemicile doctrinare din primul secol, vede ascensiunea dar și declinul unor biserici locale, este martorul ocular care depune mărturie cu privire la Cuvântul vieții și, inevitabil, captivat de tabloul și importanța purității morale și spirituale ale credinciosului, își îndeamnă cititorii la o viață departe de păcat. În mod explicit el scrie acelei generații de credincioși: Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți… (1 Ioan 2:1).
Comentatorii biblici susțin că este posibil ca în comunitatea ioanină să fi existat un anume tip de credincioși care, influențați ideile eretice ale gnosticismului, să fi crezut că ei sunt lipsiți de păcate. Ioan inserează, încă de la începutul discuției despre părtășia noastră cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos (1 Ioan 1:3), antiteza lumină–întuneric, pentru a pune în opoziție ucenicul lui Isus cu cei care doar pretindeau lucrul acesta, dar trăiau o viață de compromis moral și, în consecință, trăiau în întuneric și nu trăiau adevărul. Scriptura condamnă în termeni categorici amestecarea luminii cu întunericul, a binelui cu răul (Isaia 5:20). Cum trebuie etichetați cei care pretind că sunt parte activă în părtășie, dar trăiesc în întuneric? Ioan răspunde explicit: sunt niște mincinoși.
Pentru a da o soluție definitivă celor care doresc să umble în lumină, Ioan reiterează ideea centrală a sângelui sacrificial al Domnului Isus (sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat). Auto-amăgirea este periculoasă și ne plasează în sfera minciunii înșelătoare. Soluția pentru cel care realizează pericolul în care se găsește în urma păcătuirii este una simplă, dar cu un efect purificator absolut: trebuie să ne mărturisim păcatele. Dar, atenție, nu oricui, ci Celui care face cu adevărat curățirea, Celui Credincios și Drept. Mai mult, Ioan repetă insistent ideea periculoasă a celor care nu își văd și nici nu își recunosc păcatele: Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi.
Privind aceste adevăruri eliberatoare și înțelegând mai bine modul în care se descoperă slava lui Dumnezeu în iertarea păcatelor, nu putem decât exclama în ton cu psalmistul: Mă copleșesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre (Psalmul 65:3).
Aplicații practice:
- Să nu uităm care este sursa noastră de viață, să ne amintim mereu condiția noastră de mlădiță în Via Celui care ne ține curați și sfinți.
- Să continuăm viața de credință cu gândul statornic al rămânerii în El și în Cuvântul Lui.
- Împărtășește cu o persoană credinciosaă despre curăția inimii tale.
- Mărturisește constant oamenilor despre modul în care Dumnezeu ți-a iertat păcatele.
- Roagă-te pentru o viață curată și, mai degrabă decât să acuzi, ajută și ridică pe cel căzut în păcate
Întrebări pentru discuții:
- Te gândești periodic la păcatele tale din trecut? Te ispitește Diavolul cu gândul că păcatele tale nu sunt iertate?
- Cum îți evaluezi relația ta cu Domnul din ultima perioadă de timp?
- Ce decizii concrete ai luat în fața ispitelor și a slăbiciunilor tale?
- Te bucuri de iertarea păcatelor tale? Îți declari bucuria?
autor: Vasi Duma, pastor, Biserica Creștină Baptistă ,,Golgota’’, Arad
