Tema: Îndrăcitul din Gadara – de la posedare la ascultare
Text biblic: Marcu 5:1–20
Verset cheie: Marcu 5:20
Ideea centrală: Slava lui Dumnezeu se vede foarte clar în schimbarea pe care Domnul Isus o face în viața oamenilor; un îndrăcit este schimbat în mod radical de Domnul Isus Hristos astfel încât stă lângă Domnul și ascultă de El.
Scopul lecției: Să înțelegem că prezența Domnului Isus în viața cuiva, fie el și un îndrăcit, face o schimbare definitivă și ireversibilă, astfel încât aceste transformări care nu sunt la îndemâna societății umane fac să se vadă slava lui Dumnezeu
I. Rezultatele posedării demonice (vv. 2–5)
Despre posedare demonică s-a scris mult și se va mai scrie. Motivele pentru care ar putea cineva ajunge sub autoritatea celui rău pot fi multiple, însă principala cauză este cu certitudine îndepărtarea de Dumnezeu. Asta se vede foarte clar la împăratul Saul. Citim în 1 Samuel 16:14 că Duhul lui Dumnezeu s-a depărtat de la Saul, iar locul a fost luat de un duh necurat care a început să-l „muncească”.
1. Efecte personale
La nivel personal, omul acesta era profund afectat de prezența demonilor în viața lui. Era un singuratic, izolat de ceilalți, fără prezența familiei și a prietenilor în viața lui. Apoi citim aici că duhul necurat îl îndemna să-și facă singur rău, prin tăieturi cu pietre, prin rănile rezultate în urma încercării celorlalți de a-l controla, chiar prin locurile unde locuia, fie zi, fie noapte. Omul care nu are loc pentru Dumnezeu va experimenta, mai devreme sau mai târziu, la nivel personal efectele nocive ale atacurilor demonice.
2. Efecte sociale
În ceea ce înseamnă partea socială a acestui om efectele erau devastatoare: nu doar că nu era parte a societății, ci era chiar o foarte mare problemă și un pericol pentru cei din jurul lui. Oamenii doreau să-l păstreze între ei, dar nu aveau nici un mijloc de „a-l domoli”. Au încercat probabil prin diverse terapii cunoscute atunci, chiar au încercat să-l supună prin legături și lanțuri, dar nu au reușit.
Versetul 4 ne spune că de multe ori acest om a fost în atenția societății, dar de fiecare date metodele contemporanilor au eșuat și el a rămas o mare problemă pentru cei din jur. Cu certitudine că cei din cetatea lui, cei din familia lui, cei ce îi erau apropiați, ar fi vrut să nu fie o astfel de problemă ci el să fie parte utilă a societății, însă posedarea demonică a fost o mare piedică în realizarea acestui fapt.
3. Efecte spirituale
Chiar dacă aceste efecte nu sunt importante pentru contemporani, poate nu sunt importante nici pentru cel vizat, ele devin o urgență din perspectiva veșniciei. Omul nu era doar distrus fizic și social, ci încă din lumea asta avea perspectiva chinului veșnic. Când nu este Domnul prezent, locul din veșnicie este clar! Spiritual, omul nu se putea salva sub nicio formă. Dacă cei din jur ar fi putut să-l domolească, asta nu rezolva posedarea demonică de care omul avea parte. În cazul lui, demonul se manifesta violent și gălăgios, era recalcitrant și de nestăvilit.
Ce este interesant de observat e faptul că demonul ce-l stăpânea l-a adus în fața Domnului Isus. Această atitudine este una caracteristică duhurilor răzvrătite față de Domnul, care în obrăznicia lor nu se dau înapoi de la nimic. Din afirmațiile duhului necurat reținem că acesta știa clar cine este Domnul Isus, ce autoritate are și ce destin au ele din partea Domnului. Mai mult, în Matei 8:29, unde avem un text similar cu cel de aici, citim că duhul necurat striga: „… ai venit să ne chinuiești înainte de vreme…”. Duhurile știu clar ce urmează pentru ele, dar tot nu renunță la starea de răzvrătire față de Domnul.
II. Rezultatele prezenței divine
Când Domnul intervine în viața cuiva, fie el și îndrăcit, posedat de o legiune de demoni, acolo are loc o schimbare radicală, vizibilă.
1. La nivel personal
Uitându‑ne la ceea ce ne este prezentat în text descoperim că omul este prezentat după eliberare „șezând jos îmbrăcat și întreg la minte” (v. 15).
De aici înțelegem că omul a fost recuperat, ajungând să fie liniștit, cu mintea limpede, care gândește rațional. De remarcat efectele pocăinței aici. Pocăința produce liniște, aduce înțelepciune și îl face pe cel transformat un reper al societății. De aceea, când ne întâlnim cu Domnul Isus și ne lăsam transformați de El, întotdeauna această transformare este una benefică celui schimbat.
2. La nivel social
Iată că cei din satele din jur au venit în grabă să vadă cele petrecute cu porcii și l-au descoperit pe cel ce era spaima locului, îndrăcitul de altă dată, că era acum unul cu care se putea dialoga, care avea mintea limpede și transformată. Deși în repetate rânduri s-au străduit să-l potolească, chiar prin „metode” dure („… de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini…” – v. 4), cei din cetate și din satele din jur, când l-au văzut acum vindecat, nu au avut o atitudine de bucurie și satisfacție. Desigur că acest lucru a produs uimire, dar societatea nu a fost deloc fericită, datorită pierderilor materiale suferite, astfel că L-au rugat pe Isus să plece de la ei. Ce diferență între ei și alții din vremea Domnului. În loc să fie fericiți și bucuroși, îi vedem înspăimântați și supărați de cele întâmplate, astfel că au făcut o cerere neobișnuită ca Isus să plece de la ei.
3. La nivel spiritual
Chiar dacă schimbarea spirituală nu a produs bucurie pentru cei din jur, ea este evidentă și este remarcabilă în viața celui eliberat. Când Domnul Isus eliberează viața cuiva, respectivul este total schimbat și transformat. Aici se vede slava lui Dumnezeu în transformarea uluitoare pe care o face în viața omului. Cel ce altă dată era spaima zonei stă liniștit lângă Domnul, iar când Isus se pregătea să plece îl vedem venind după El și dorind să nu se mai despartă de Cel ce i-a adus pacea în viață. Schimbarea este evidentă, căci cel ce altădată era un îndrăcit, acum vorbește plin de bucurie despre Isus, lucru ce produce uimire între cei ce îl auzeau.
Nu știm din ce motive omul a ajuns un îndrăcit, nici nu se străduiesc evangheliștii să ne prezinte motivele, știm însă că Domnul Isus a eliberat un suflet de sub puterea legiunii demonice ce stăpânea peste el. Dacă posedarea demonică i-a adus tot felul de suferințe și neajunsuri (singurătate, nesupunere, agresivitate, automutilare etc.), transformarea făcută de Domnul Isus este una benefică atât pentru el cât și pentru cei din jur.
De multe ori, cei din vremea lui au căutat să îl domolească și nu au reușit, însă Domnul a reușit ceea ce alții nu au putut. Dacă altădată era o foarte mare problemă a societății, acum îl vedem un misionar ce vestește puterile minunate ale lui Dumnezeu simțite pe pielea lui.
Întrebări pentru discuții:
- Oare cine mai poate transforma un îndrăcit într-un evanghelist, așa cum a făcut Domnul Isus?
- Sunt azi oare cei din jur bucuroși de schimbarea făcută în viața „îndrăciților”?
- Știu oare cei salvați de Domnul Isus să stea lângă Mântuitorul?
- Sunt gata cei salvați să spună tuturor din jur, indiferent de ostilitatea de care ar putea avea parte, despre Domnul Isus, Cel ce schimbă viața?
Aplicații
Domnul poate acolo unde omul spune că nu se mai poate! Ce schimbă Domnul este întotdeauna definitiv și irevocabil!
Cei transformați de Domnul Isus sunt întotdeauna gata să mărturisească despre salvarea de care au avut parte!
Sigur că cei din jur nu sunt fericiți nici cu îndrăcitul, dar nici cu misionarul, pentru că preferă ca Domnul să nu mai stea printre ei.
Însă schimbarea este una radicală și definitivă în viața acestui om, nimic nu o poate contesta. Domnul Isus transformă vieți și schimbă destine din împărăția întunericului în Împărăția luminii!
autor: Valentin Sfercoci, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Oravița; e‑mail: valisfercoci@yahoo.com
