Explicații studiu biblic 6 noiembrie

Tema: NICODIM – de la teamă la mărturie publică

Text biblic: Ioan 3:1–13

Verset cheie: Ioan 3:3

Ideea centrală: Nașterea din nou este esența vieții noi și marca adevăraților credincioși. Fără nașterea din nou nimeni nu poate înțelege adevărul cu privire la Împărăția lui Dumnezeu, cu atât mai mult, nu va putea intra în ea. Pentru a fi mântuit este nevoie de transformarea produsă de Duhul Sfânt, care generează credință autentică și pocăință.

Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem că o credință superficială nu garantează mântuirea, iar omul care Îl cunoaște și recunoaște pe Domnul Isus ca Mântuitor nu poate sta în anonimat și indiferență. Teama de oameni este o cursă extrem de dăunătoare sufletului și care oprește credinciosul de la o dedicare deplină.

---

Omului nemântuit, deși recunoaște adevărul, îi este greu să‑l accepte și să‑l urmeze, de teama oamenilor (Romani 1:32). Dumnezeu, care știe inima omului, ne spune prin Domnul Isus: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți‑vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă. (Matei 10:28) A‑L urma pe Domnul Isus presupune lepădarea de sine și luarea crucii, care înseamnă suferința pentru El. În Matei 10:22 El ne spune: Veți fi urâți de toți, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Printre farisei, ne spune textul, se afla un om pe nume Nicodim, care, pe de o parte recunoștea adevărul, dar pe de altă parte se temea de oameni. El era un fruntaș al poporului, un om citit (un rabin), care înțelegea Scripturile și a recunoscut în Isus semnele mesianice, dar căruia îi venea greu să ia o decizie clară și să se dedice pe deplin, pentru că se temea, iar frica de oameni îl ținea la distanță. Deși Scriptura ne oferă puține date despre el, totuși, putem observa câteva caracteristici ale inimii lui:

• Avea unele convingeri (că Isus este un Învățător venit de la Dumnezeu și cu care este Dumnezeu), dar se temea să nu intre în conflict cu ceilalți conducători religioși ai poporului, care nu recunoșteau în Isus pe Trimisul lui Dumnezeu.
• Dorea să cunoască voia lui Dumnezeu pe deplin, dar îi era teamă să ceară public detalii, pentru a nu se discredita (el, învățător al Legii – adică rabin –, să nu știe?!).
• Recunoștea prezența și autoritatea divină în Isus, dar se temea să‑I recunoască public divinitatea și faptul că El este Mesia. 

Scriptura ne spune că, de teamă, a venit la Domnul Isus noaptea, probabil gândind că:

• nimeni nu‑l vede – și dacă nimeni nu va ști, nu vor fi repercusiuni;
• nimeni nu‑l va critica – pentru cuvintele care le adresează Mântuito­rului și pentru convingerile lui
  (v. 2). El era convins că Domnul Isus:
  • nu făcea nimic rău;
  • nu avea nimic personal cu fariseii; el ataca doar formalismul lor;
  • nu căuta popularitate, ci doar transmitea oamenilor voia lui Dumnezeu.

• nimeni nu‑l va deranja – și va putea vorbi pe îndelete cu Domnul, pentru a înțelege ce intenționa cu adevărat Isus. 

1. Frica și consecințele ei

Indecizia, teama de oameni, necunoașterea deplină a voii lui Dumnezeu determină frământare, nesiguranță, îndoială și te reține de la acțiune cu dedicare. Analizând cuvintele lui Nicodim, putem constata că în inima lui erau:

• O zbatere interioară, o frământare generată de faptul că nu era decis să renunțe la tot de dragul Domnului Isus, dar nici nu putea să‑I nege autoritatea. El știa că trebuie să ia o decizie clară – ori Îl accepți, ori Îl respingi – dar nu era pregătit să plătească prețul!
• O zbatere între a fi pe placul lui Dumnezeu și a fi pe placul oamenilor. Știa că nu le poate împlini pe amândouă, iar această stare de fapt și indecizie în alegere genera tensiune.
• O zbatere între a sta deoparte și a se apropia de Domnul – nu putea să nu vină să vorbească cu El, dar nici nu dorea să fie văzut de alții, fiindcă se temea să nu fie respins de ceilalți farisei și poate chiar înlăturat din funcție.

Pentru că Domnul îi cunoștea inima, nu era nevoie să mai asculte frământările lui Nicodim, ci cuvintele Sale lovesc la țintă. El îi spune foarte clar: „Ai nevoie de transformare (să fii născut din nou)! Inima ta trebuie să fie modelată de Duhul Sfânt, ca ea să fie în întregime a Domnului.” Ca rabin, el știa bine porunca Domnului din Deuteronom 6:5 care spune: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta! și, pentru a face aceasta, era nevoie să renunțe la a iubi poziția socială pe care o avea. Domnul este direct și categoric. 

2. Cum are loc transformarea

Accentul textului nu este pe Nicodim, ci pe așteptările lui Dumnezeu pentru fiecare om; mai precis, pe condiția obligatorie pentru a ajunge în cer. Ceea ce transmite Domnul lui Nicodim este valabil pentru toți. De fapt, se pare că Nicodim reprezenta un grup de adepți dintre fariseii tăcuți și secreți – fapt observat prin expresia la plural: știm. Aparent, ei se întrebau ca tânărul bogat Ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică? (Luca  18:18), sau Cum poate fi un om mântuit? Se pare că ei, urmărind învățătura Domnului Isus, și‑au dar seama că prin învățăturile rabinice erau departe de așteptările lui Dumnezeu.

Domnul îi spune clar lui Nicodim: esența transformării este nașterea din nou (v. 3), definită a fi în versetul 5 o naștere din Duh.¹ Transformarea se face prin lucrarea Duhului Sfânt în inima păcătosului, care o face sensibilă la voia lui Dumnezeu și doritoare de a fi în părtășie cu El. Nu un sistem religios garantează mântuirea, ci circumcizia inimii lucrată de Duhul Sfânt. Lucrarea nașterii din nou realizată de Duhul Sfânt este prezentată de Domnul Isus ca fiind: 

• o lucrare tainică, invizibilă, ascunsă de ochii lumii și experimentată individual (v. 8);
• o lucrare diferită de nașterea fizică (în carne), fiind de ordin spiritual, o lucrare a Duhului care oferă viață spirituală, fiind vorba de o înnoire în duhul (v. 6);

Din această cauză, nașterea din nou:

• nu este vizibilă (ca vântul);
• nu are tipare anume de lucru – nu știi de unde vine și nici încotro se îndreaptă, dar îi vezi efectul (diferă de la individ la individ);
• e greu de înțeles cum se produce, pentru că nici Nicodim nu putea pricepe (v. 9).

Domnul îl asigură că lucrurile cerești sunt dincolo de capacitatea noastră de pricepere sau imaginație, și de aceea trebuie primite prin credință (v. 12).

Odată ce are loc nașterea din nou, Duhul Sfânt va sădi în inimă darul credinței (Efeseni 2:8, 9), care determină credinciosul să‑și pună încrederea pe deplin în Hristos pentru mântuire. Pentru a‑l stimula la credință, Domnul Isus

• îl asigură pe Nicodim că El vorbește în cunoștință de cauză, dar fariseii nu primesc mărturia Lui pentru că e dincolo de capacitatea lor de a pricepe (v. 11);
• Se identifică a fi Cel coborât din cer, din prezența lui Dumnezeu:
  • nu doar trimisul lui Dumnezeu – împuternicit ca martor și profet;
  • nu doar Unul pe care Dumnezeu Îl însoțește cu semne și minuni (e ală­turi de El), ci este chiar Dumnezeu, fiind omniprezent, în același timp este și în cer, nu doar pe pământ (v. 13).

Credința autentică dată de Duhul Sfânt determină venirea omului la Hristos cu pocăință pentru păcat, implorând iertarea. Nu degeaba Domnul îi vorbește de înălțarea șarpelui în pustiu de către Moise, care aduce izbăvirea de otrava șerpilor care‑i mușcau, dacă priveau la el cu credință și pocăință. Prin acest exemplu vechitestamentar Domnul îi prezintă menirea pe care o are (vv. 14, 15) și felul în care omenirea poate primi viața veșnică. Mântuire înseamnă a privi la Hristosul crucificat ca singurul mijloc de salvare și a te dedica Lui cu credință deplină.

3. Capitularea și ieșirea din anonimat

Duhul Sfânt a lucrat în inima lui Nicodim. Vedem că Nicodim a crezut că Isus este Dumnezeu și Mântuitorul promis, mai ales că semnul pe care i l‑a dat s‑a împlinit întocmai (vv. 14, 15). El și‑a asumat riscul mărturisirii publice de a fi ucenicul Domnului Isus alături de Iosif din Arimateea (Ioan 19:38, 39). Putem observa că:

• Nicodim a înțeles lucrarea sinceră a Domnului Isus, care dorea să‑i pregătească pe oameni pentru cer, fiindcă în sistemul lor actual și în felul lor de a fi nu puteau să ajungă acolo. În Împărăția lui Dumnezeu vor intra doar cei neprihăniți, cei care înțeleg și primesc jertfa Sa.

• Nicodim a înțeles valoarea Cuvântului lui Dumnezeu (a cuvintelor Domnului Isus) – și aceasta înainte de jertfa Sa – de aceea a dorit ca și ceilalți farisei să meargă să stea de vorbă cu El, să‑L asculte, pentru a‑I înțelege nevinovăția. Deși nu e pe față de partea Domnului, indirect Îi ia apărarea și ia apărarea aprozilor trimiși să‑L prindă (Ioan 7:50). Credința vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Așa s‑a născut credința și în El.

• Nicodim a înțeles nevoia de a fi făcute schimbări în viața lui (nevoia unei decizii ferme). El a înțeles și necesitatea renunțării la teamă. Pe Nicodim nu l‑a mai interesat ce spun alții, ci a recunoscut că Cel condamnat de Sanhedrin merita cinstire. Mai târziu el și‑a arătat recunoștința, fiind gata să vină în ajutorul femeilor. Alături de Iosif din Arimateea a ieșit din anonimat (Ioan 19:39), mărturisind că este un ucenic al Domnului Isus. El a înțeles că nu te poți teme și de Dumnezeu și de oameni în același timp!

Putem observa în felul acesta cum Duhul Sfânt a lucrat la inima lui Nicodim, determinându‑l să capituleze și să se încredințeze în mâna Domnului. Facem și noi la fel?

Concluzii

Adevărata transformare și eliberare de teamă vine doar prin lucrarea Duhului Sfânt în inima omului. Una este accepțiunea mintală și alta este convingerea spirituală și capitularea înaintea Mântuitorului. Lui Nicodim i‑a luat ceva timp până să capituleze, dar cu cât acest proces se desfășoară mai repede, cu atât scăpăm de frământare, nesiguranță și teamă.

Aplicații: 

• Asigură‑te că recunoști în Domnul Isus pe Fiul lui Dumnezeu – Dumnezeu adevărat –, nu doar un simplu trimis al lui Dumnezeu.
• Privește la cruce unde poți înțelege dragostea Sa pentru tine și prețul nespus de mare plătit, pentru ca noi să putem fi mântuiți prin credință.
• Decide să nu te mai temi de nimeni, ci doar de Dumnezeu, fiindcă doar El poate decide destinul tău veșnic.
• Ia legătura cu alți oameni ai lui Dumnezeu și caută părtășia și conlucrarea cu ei (așa cum a făcut Nicodim cu Iosif din Arimateea). 
• Caută momente în care să stai singur de vorbă cu Domnul Isus, în liniște deplină – unul dintre motivele pentru care Nicodim vine noaptea este și faptul că putea să stea liniștit de vorbă cu Domnul, fiindcă ziua Domnul era înconjurat de mulțimi de oameni.

Întrebări pentru discuție și aprofundare:

• De ce crezi că fariseii reprezentați de Nicodim nu au avut curajul să fie de partea Domnului pe față?
• Ce îi determină pe oameni să se teamă, atunci când este vorba de a‑L primi pe Domnul Isus?
• Ce te oprește pe tine să fii un martor pe față al Lui?
• Înțelegi tu ce este nașterea din nou cu adevărat? Poate cineva ma­nipula Duhul Sfânt să lucreze cum vrea el? Dar vântul?
• În lumina atributelor lui Dumnezeu, pe care le‑am învățat la începutul anului, ce putem înțelege din v. 13 cu privire la Domnul Isus, care afirmă că, deși S‑a pogorât din cer, El este încă și în cer?
• Studiindu‑l pe Nicodim, îl putem descrie a fi: un om evlavios, un om care cercetează pentru a cunoaște adevărul, un om care nu poate accepta nedreptatea și un om care recunoaște neprihănirea Domnului Isus și nu poate sta nepăsător, ci oferă ce poate pentru a‑și arăta prețuirea și dragostea față de El. De fapt, acestea îl scot din anonimat. Cum ai putea fi descris tu? Cum îți arăți tu dragostea și prețuirea față de Domnul?

---

autor: Marcel Țepeneu, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Maranata” Fârliug; e‑mail: marceltepeneu@yahoo.com

---

1. Expresia în traducerea noastră este din apă și din Duh, dar cercetătorii în limba greacă consideră că este vorba de un „și” explicativ, iar traducerea ar fi din apă, adică din Duh (sau din apă, și [mă refer] la Duh) – ținând cont că unul dintre simbolurile Duhului Sfânt este apa (a se vedea Ioan 7:38, 39).