Explicații studiu biblic 13 noiembrie

Tema: Maria Magdalena – de la demoni la Hristos

Text biblic: Luca 8:1–3

Verset cheie: Marcu 16:9

Ideea centrală: Maria Magdalena este unul dintre personajele Scripturii care a experimentat puterea eliberatoare și transformatoare a Domnului Isus, din ea fiind exorcizați șapte demoni.

Scopul lecției: Să ne încurajeze să Îl întâlnim pe Mântuitorul care ne poate elibera din orice robie și care poate transforma viața noastră indiferent cât de mare a fost robia față de cel rău.


Maria Magdalena este un personaj biblic foarte interesant. Numele ei apare de douăsprezece ori în Scriptură, mai mult decât majoritatea apostolilor. De asemenea, toți evangheliștii atestă că ea a fost prezentă la răstignirea și învierea Mântuitorului. Pe de altă parte, nicio altă scriere a Noului Testament nu face vreo referire la ea. 

Ea provenea din orașul pescăresc Magdala, situat pe malul vestic al Mării Galileii. Era probabil o femeie bogată, deoarece însoțea și susținea – împreună cu alte femei – grupul mai larg al ucenicilor care călătoreau cu Domnul Isus prin Israel (Luca 8:2, 3). Mai mult decât atât, faptul că Maria Magdalena este menționată prima în cadrul grupului de femei arată că ea era cea mai importantă între ele (Luca 8:2; la răstignire – Marcu 15:40; la înviere – Luca 24:10). Nu ar trebui să surprindă rolul important pe care Maria Magdalena îl avea în acest context, deoarece izvoarele arată și alte cazuri în care femeile erau printre principalii susținători ai unor sinagogi, și mai apoi ai unor biserici.

Evangheliștii Matei și Luca afirmă că Domnul Isus a scos șapte draci din Maria Magdalena. În Biblie numărul șapte denotă întregul, astfel că dincolo de numărarea demonilor din această femeie, probabil că ni se comunică faptul că ea era complet subjugată de cel rău, totalmente sub controlul puterii întunericului. Nu ni se dau detalii despre modul în care se manifesta posedarea demonică în cazul ei, însă Luca 8:2 sugerează că era vorba și de boală fizică. În Marcu 5:1–20 vedem zugrăvită grozăvia stării cuiva posedat: izolare, auto‑mutilare, suferință fizică, emoțională, spirituală, pierderea controlului asupra propriei persoane. Foarte probabil că aceasta a fost și viața Mariei. Deși nu ni se spune care au fost formele efective de manifestare a duhurilor necurate din ea, cu siguranță suferința ei a fost totală.

Identitatea Mariei Magdalena a fost aprig dezbătută după anul 591, când Papa Grigore  I a afirmat într‑o predică faptul că aceasta este aceeași persoană cu Maria din Betania (Luca 10:39), sora lui Lazăr, și cu femeia păcătoasă care a uns picioarele Mântuitorului, dar al cărei nume nu a fost menționat (Luca 7:36–50). Nu există nicio conexiune biblică explicită între cele trei femei, iar numele „Maria” era oricum cel mai popular pentru femei în vremea Domnului Isus. De‑abia în a doua jumătate a secolului XX identificarea celor trei personaje ca reprezentând una și aceeași persoană a fost respinsă și de Biserica Catolică. 

Maria Magdalena este prezentă în literatura gnostică a primelor secole ale creștinismului, deseori portretizată în moduri nepotrivite, care contrazic Evangheliile și care sunt parte a unor scenarii fictive. 

Această femeie bogată, însă posedată de cel rău, Îl întâlnește pe Domnul Isus și este eliberată și vindecată. Faptul că nu avem detalii despre exorcizare (sau exorcizări, unii oameni ai Scripturii considerând că au fost șapte exorcizări, în virtutea menționării precise a numărului de demoni) este văzut de unii ca fiind un indiciu fie că a fost o lucrare făcută de Mântuitorul într‑un cadru privat, fie că nu a fost ceva dramatic. Exorcizările pe care le regăsim pe paginile Scripturii sunt foarte dramatice: oameni care strigă, se aruncă pe jos, sunt agresivi, își rup hainele. Un aspect relevant pentru noi în acest context este să fim atenți să nu punem accent pe ce „am fost”, ci mai degrabă pe ce suntem în urma credinței și pocăinței. Există un miraj al popularizării unor cazuri de convertiri spectaculoase, în care atenția poate fi cu ușurință pe ce a fost cineva „înainte”, și nu atât de mult pe ceea ce am devenit în Hristos.

Slujirea ulterioară a Mariei este o reflectare a mulțumirii pe care ea o are pentru eliberarea și vindecarea aduse de Mântuitorul. Ea este prezentă la locul răstignirii cu celelalte femei, probabil pentru că acestea nu erau arestate la fel de ușor ca bărbații, și pentru că aveau un pic mai mult curaj. Prezența ei și a Mariei, mama lui Iose, la locul răstignirii și al îngropării de către Iosif din Arimateea, este o confirmare a istoricității morții Mântuitorului. Rolul Mariei Magdalena în istorisirea învierii este argumentat în Evanghelia lui Ioan, în care ea este prima la mormânt, îi comunică lui Petru că trupul Domnului lipsește și apoi, după întâlnirea de lângă mormânt cu Isus cel înviat, Maria este trimisă de Însuși Mântuitorul să le transmită un mesaj ucenicilor (Ioan 20:17, 18). De aceea, Maria Magdalena a fost numită și „apostolul apostolilor”, prima persoană trimisă să mărturisească de către Hristos Cel înviat. 

Având în vedere că în vremurile acelea femeile erau considerate martori nesiguri și că mărturia femeii era respinsă la judecată, prezența ei și a celorlalte femei la răstignire și înviere este un argument solid pentru confirmarea istoricității acestor evenimente. Dacă ar fi fost niște evenimente „fabricate”, nimeni din vremea aceea nu ar fi invocat prezența unor femei în zonă!

Nu ni se spune nimic despre ce s‑a întâmplat cu Magdalena după înălțarea Domnului, deși unii au afirmat că ea a devenit soția apostolului Ioan, în timp ce alții, că s‑ar fi retras undeva pe teritoriul Franței de astăzi pentru ultima parte a vieții sale, teorii pentru care nu există nici cea mai vagă bază biblică.  

Aplicații 

  1. Nu există o stare „prea rea” din care Domnul să nu poată scoate pe cineva; chiar atunci când dominația celui rău este totală, Dumnezeu poate aduce o eliberare și o vindecare completă. 
  2. Ceea ce ar trebui să ne motiveze pe noi, credincioșii, să slujim cu dedicare este recunoștința autentică față de Mântuitorul. Maria Magdalena L‑a urmat pe Domnul, a fost prezentă la moartea Lui și martoră a mormântului gol, pentru că inima ei era predată întru totul lui Isus.
  3. Trecutul tău nu contează atât de mult cât contează prezentul. Este important să rezistăm tentației de a căuta spectaculosul între noi, ci mai degrabă să fim ucenicii dedicați și harnici ai Mântuitorului. Anonimitatea este uneori greu de acceptat într‑o lume obsedată de popularitate dobândită pe orice cale.
  4. Credincioșia față de Domnul poate aduce experiențe deosebite, în pofida unor momente în care perspectiva nu este foarte pozitivă. Maria a auzit ultimele cuvinte ale lui Isus atârnat fiind pe cruce, L‑a văzut atunci când era îngropat, însă apoi L‑a întâlnit în persoană după ce a înviat.
  5. Toți trebuie să fim martori ai Domnului; cu alte cuvinte, nimeni nu poate fi exclus din numărul martorilor. Toți avem privilegiul și datoria să mărturisim despre ceea ce Hristos a făcut în viețile noastre.

Întrebări pentru discuții

  1. Care sunt modalitățile cele mai eficiente prin care putem să fim implicați în susținerea lucrării spirituale în perioada contemporană?
  2. Ce ar trebui să facem când pare că dominația celui rău este totală?
  3. Cum pot fi implicați cât mai mulți credincioși în lucrarea de evanghelizare și slujire? 

autor: Sorin Bădrăgan, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Providența” București; Institutul Teologic Baptist din București; e‑mail: sorinbadragan@yahoo.com


Revista Crestinul Azi