Tema: Petru – de la Marea Galileii la pescar de oameni
Text biblic: Luca 5:1–11
Verset cheie: Luca 5:10b
Ideea centrală: Chemarea de a câștiga suflete ne este adresată fiecăruia dintre noi, fiind cea mai nobilă lucrare pe care Domnul a încredințat‑o ucenicilor Săi.
Scopul lecției: Să ne ajute să renunțăm la tot ce ne împiedecă să fim pescari de oameni, făcând astfel să se vadă slava lui Dumnezeu în viața noastră cât și în viața celor ce sunt schimbați de Domnul.
Capitolul 5 al Evangheliei după Luca începe prezentându‑L pe Domnul Isus vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu (Luca 4:43, 44; 5:1). Oamenii din toate timpurile au mare nevoie să audă Cuvântul lui Dumnezeu, nu opinii sau păreri personale, nu cuvinte care gâdilă urechile sau care să manipuleze emoțional.
În această împrejurare dorința Mântuitorului de a vesti Cuvântul se întâlnește cu dorința oamenilor de a asculta Cuvântul: „norodul Îl îmbulzea” (v. 1). De data aceasta amvonul nu se afla în sinagoga din Nazaret sau Capernaum (cap. 4), ci pe malul lacului Ghenezaret (Marea Galileii sau a Tiberiadei), cu o suprafață de aproximativ 21 km lungime și 13 km lățime. Este singura Evanghelie care ne prezintă acest episod. În acest caz barca lui Petru devine „amvon” (Mântuitorul stă așezat, după obiceiul vremii), iar luciul apei devine „sistemul de amplificare.” Domnul aruncă „mreaja” Evangheliei în marea de oameni.
Acea zi avea să devină una foarte importantă pentru Simon Petru și pentru Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Petru. A fost ziua în care au lăsat totul și au mers după El, răspunzând la chemarea adresată: „Nu teme, de acum încolo vei fi pescar de oameni” (v. 10). Această chemare ne este adresată fiecăruia dintre noi. Primul titlu pe care l‑au primit ucenicii Domnului nu a fost acela de apostoli, episcopi, păstori, prezbiteri, diaconi, evangheliști, ci pescari de oameni, adică salvatori de suflete.
Sunt trei lecții pe care le‑a învățat Petru și pe care trebuie să le învățăm fiecare dintre noi pentru a fi buni pescari de suflete. Este modul în care Domnul îi califică pe cei chemați (nu îi cheamă pe cei calificați) pentru această lucrare.
I. Lecția ascultării (vv. 4, 5)
Să acționăm la Cuvântul Lui atunci când:
• Cuvântul Lui contrazice logica umană
Tâmplarul îi spune pescarului unde și când să arunce mreaja. Situația pare nepotrivită. Nu are nicio logică. Barca este curată, năvoadele sunt uscate, soarele este pe cer, el este istovit. E vremea să plece acasă. Va reveni spre seară, când peștii se ridică la suprafață pentru a căuta hrana.
Trebuie însă să învățăm să acționăm în orice împrejurare „la Cuvântul Lui”.
• Cuvântul Lui contrazice experiența omenească
Nu era prima dată când ieșeau la pescuit, nu erau amatori, începători, erau pescari profesioniști, cu experiență. Ar fi putut să spună: „Nu are nici un rost, n‑am prins nimic toată noaptea”.
Cuvântul Domnului depășește și logica, și experiența omenească.
• Suntem ispitiți să renunțăm (v. 5)
Ce aveau după o noapte de pescuit? O noapte pierdută, o plasă goală, oboseală și dezamăgire. Adesea suntem ispitiți să renunțăm: la slujire, la rugăciune, la mărturie…
Întotdeauna Dumnezeu răsplătește ascultarea: la Cuvântul Lui plin de autoritate, peștii se adună, bolile dispar, demonii sunt îngroziți, furtuna se oprește, morții înviază. La sfârșit avem o barcă plină cu pești și o pescuire record (vv. 6, 7).
Noi suntem binecuvântați, iar El este glorificat prin ascultarea noastră. Împotriva logicii, a experiențelor trecute, a descurajării, mai încearcă odată – împreună cu El, în ascultare de El. Cuvântul Lui și prezența Lui întotdeauna schimbă lucrurile.
II. Lecția smereniei (vv. 8–10)
Petru ar fi putut face ceea ce pescarii fac adesea: să se laude că a prins într‑o zi, cât alții într‑o lună. Înțelege însă, că nu are niciun fel de merit. În schimb, vedem aici o reacție întreită:
• Închinare
Cea mai evidentă formă de smerenie este închinarea. Recunoaștem poziția și puterea Domnului mărturisind slăbiciunea și neputința noastră.
• Nevrednicie
Aceeași experiență au avut‑o și alte personaje biblice care s‑au simțit copleșite de prezența Domnului: Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Ioan Botezătorul.
Barbara Walters, într‑un interviu i‑a pus următoarea întrebare marelui evanghelist Billy Graham: „Care va fi prima întrebare pe care I‑o veți pune lui Dumnezeu când veți ajunge în cer?” Billy Graham a răspuns: „De ce eu, Doamne, de ce eu?”
• Teamă
Respect, reverență, cinste, onoare față de Cineva care se poate descurca fără noi, și totuși ne cheamă să lucrăm alături de El. Domnul alege cu mare atenție momentul: „atunci Isus i‑a zis…” (v.10).
III. Lecția renunțării (v. 11)
• Renunțarea trebuie să fie totală
Au înțeles un mare adevăr: atunci când noi căutăm Împărăția și neprihănirea Lui, El se îngrijește de celelalte. Când Petru a fost implicat în pescuirea peștilor, Domnul Isus prin Cuvântul Său i‑a devenit partener. Când Hristos este implicat în pescuirea oamenilor, Petru prin predicarea Evangheliei îi va deveni partener. Avem aici un act de dedicare radicală.
• Renunțarea trebuie să fie imediată.
Renunțare înseamnă să‑L prețuim pe El mai presus de orice. Petru poate avea toată încrederea că o nouă supunere față de Cuvântul Său îl va face la fel de eficient în noua ipostază. Luca 14:33 – „Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” V. 10: „De acum încolo”… viața alături de Isus nu va mai fi la fel. Petru și‑a părăsit barca, cu gândul că nu se va mai întoarce niciodată. Dar, s‑a întors… după trei ani de umblare cu El, după moartea și învierea Sa.
Ioan 21… aceeași mare, poate aceeași barcă, poate același loc… poate speranța că aici unde L‑a întâlnit prima oară Îl va întâlni din nou. O altă noapte de trudă zadarnică, nu s‑au ales cu nimic. Parcă lucrurile se repetă întocmai:
- Noapte lungă
- Năvod gol
- Îndemnul de a mai încerca odată
- Barca plină.
ESTE DOMNUL, nu doar Învățătorul, ci Biruitorul morții, Regele. Domnul îi pregătește masa prietenului Său care L‑a trădat la un foc de cărbuni. Cât har! Petru este un pescar de oameni, un păstor al turmei Domnului, mânat de iubire, acea iubire de care s‑a bucurat din partea Domnului.
Domnul să aprindă și pasiunea noastră pentru câștigarea de suflete:
William Both: „Pasiunea unor oameni este pentru aur, pasiunea altor oameni este pentru faimă, pasiunea mea este pentru suflete.”
G. Whitelfield: „O, Doamne, dă‑mi suflete sau ia‑mi sufletul.”
John Weslley: „Să fim oamenii unui singur lucru.”
John Knox: „Doamne, dă‑mi Scoția sau mor.”
David Brainard: „Nu‑mi pasă unde sau cât de greu voi trăi, atâta timp cât voi putea câștiga suflete pentru Domnul.”
Întrebări pentru discuții:
- Ce fel de oameni folosește Domnul la secerișul Său?
- Care a fost metoda Domnului pentru câștigarea sufletelor?
- Ce a trebuit sau ce trebuie să părăsești, pentru a fi pescar e oameni?
- Ne cere Domnul tuturor schimbarea profesiei ‑ renunțarea la profesie? Sau există o chemare specială?
- Cum putem să știm dacă facem o slujire „în puterea noastră”, sau bizuindu‑ne pe Domnul?
- Cum îi putem câștiga pe oameni pentru Hristos?
Aplicații practice:
- Cum poate fi privită profesia pe care o ai prin prisma chemării de a câștiga suflete?
- Unde ar trebui să ieșim la pescuit?
autor: Sebastian Pădurean, pastor, Biserica Creștină Baptistă Petroșani; e‑mail: sebypad@yahoo.com
