Tema: Caracterul neschimbabil al lui Dumnezeu
Text biblic: Psalm 102:1–28
Verset cheie: Maleahi 3:6
Ideea centrală: Spre deosebire de creație, Dumnezeu este neschimbător în ființa, atributele, planurile și promisiunile Sale.
Scopul lecției: Să învățăm să ne bizuim pe caracterul neschimbător al Dumnezeului nostru și să devenim, la rândul nostru mai consecvenți în relația cu El și cu ceilalți.
Introducere
Oare care este cea mai stringentă, cea mai presantă nevoie a bisericii de azi? Unul dintre cei mai cunoscuți teologi evanghelici contemporani afirma: „Lucrul de care avem urgent nevoie în creștinismul contemporan este o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Trebuie să Îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu. Atunci când vine vorba despre cunoașterea lui Dumnezeu, suntem o generație subnutrită. O parte atât de însemnată a religiei de azi se adresează nevoilor noastre care, cel mai adesea, au de a face cu căutarea propriei fericiri și împliniri. Dumnezeu devine astfel acea Ființă măreață care ne împlinește nevoile și răspunde aspirațiilor noastre. Foarte rar însă medităm la Cine este El, la ce așteaptă de la noi și la ceea ce caută în noi. Nu mai suntem captivați de sfințenia și dragostea Sa.” (D.A. Carson)
Studiul biblic de față caută să răspundă la această nevoie a bisericilor noastre de a-L cunoaște pe Dumnezeu sau, altfel spus, de a vedea slava lui Dumnezeu. Deși uneori suntem tentați să ne îndreptăm privirile înspre ceea ce noi socotim a fi nevoi mai presante ale bisericii, trebuie să fim conștienți că nimic nu va aduce o binecuvântare la fel de mare peste credincios și peste adunare, precum o cunoaștere proaspătă a slavei singurului Dumnezeu viu și adevărat. Iată ce spune predicatorul baptist Charles Spurgeon despre acest demers: „Există un anumit lucru care îmbunătățește peste măsură calitățile minții atunci când Îl contemplăm pe Dumnezeu. Acesta este un subiect atât de vast, încât toate gândurile noastre se pierd în imensitatea lui; atât de adânc, încât mândria noastră piere în infinitatea Lui. […] În timp ce acest subiect smerește mintea, îi oferă posibilitatea de a se extinde. […] Nimic nu va lărgi limitele intelectului, nimic nu va preamări în așa măsură sufletul uman, ca o cercetare continuă plină de devoțiune, seriozitate și continuitate a nemărginitului domeniu al Dumnezeirii.”
Așadar, conștienți de cinstea mare pe care o avem de a privi la Slava lui Dumnezeu, să ne scoatem din nou încălțămintea din picioare și să pășim în spațiul sacru al Scripturii, pentru a privi la o nouă fațetă a caracterului divin: caracterul neschimbător al lui Dumnezeu sau imuabilitatea Lui.
• Cum prezintă Psalmul 102 caracterul neschimbător al lui Dumnezeu?
Psalmul 102 ne prezintă într-un mod glorios caracterul neschimbător al lui Dumnezeu, dar îl pune în lumina fragilității și precarității condiției umane pe care o prezintă mai întâi. În primul rând, psalmistul ne vorbește despre fragilitatea condiției umane. În ce constă această fragilitate?
– fragilitatea trupului: „oasele îmi ard ca un tăciune” (v. 3); „inima îmi este lovită și se usucă întocmai ca iarba.” (v. 4a); „mi se lipesc oasele de carne” (v. 5b).
– fragilitatea emoțională: „așa de mari îmi sunt gemetele […] (v. 5a); „nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș” (v. 7); „îmi amestec lacrimile cu băutura” (v. 9b).
– prezența amenințătoare a vrăjmașilor: „în fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor” (v. 8).
– dincolo de toate aceste elemente, autorul sesizează mânia și judecata lui Dumnezeu care apasă asupra sa: „din pricina mâniei și urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe” (v. 10).
– fragilitatea vieții umane este accentuată de scurtimea ei. Realitatea aceasta a scurtimii vieții apare ca un refren de-a lungul psalmului: „Căci zilele mele pier ca fumul” (v. 3); „Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă și mă usuc ca iarba” (v. 11); „El mi-a frânt puterea în drum și mi-a scurtat zilele” (v. 23). Acest psalm are ecouri în multe alte pasaje biblice, dintre care amintim Psalmul 90, dar și cartea lui Iov.
În al doilea rând, psalmistul ne vorbește despre veșnicia și caracterul neschimbător al lui Dumnezeu. Astfel, există în Psalmul 102 un punct de cotitură, evidențiat prin cuvântul „dar” care pune în contrast ceea s-a spus înainte cu ceea ce urmează. Mai precis, fragilitatea și scurtimea vieții umane este pusă în contrast cu veșnicia și statornicia lui Dumnezeu care nu se schimbă. „Dar Tu Doamne Împărățești pe vecie și pomenirea Ta ține din neam în neam” (v. 12). Veșnicia și caracterul neschimbător al lui Dumnezeu sunt postulate cel mai clar în pasajul final al psalmului. Dacă zilele omului „sunt ca o umbră gata să treacă” (v. 11a), anii lui Dumnezeu „țin veșnic” (v. 24b). Chiar și cerurile și pământul, oricât de tari și stabile ar părea, se vor învechi ca o haină care se rupe, se degradează și, în cele din urmă, trebuie schimbată: „toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba” (vv. 25 și 26). În contrast cu toate acestea, Dumnezeu nu va trece și nici nu Se va schimba. El va rămâne mereu același: „Dar Tu rămâi Același și ani Tăi nu se vor schimba” (v. 26).
• Cum prezintă alte texte din Scriptură caracterul neschimbător al lui Dumnezeu?
Pentru că următoarea lecție a studiului biblic se va concentra asupra veșniciei lui Dumnezeu, în cadrul acestui studiu ne vom concentra asupra caracterului Său neschimbător. Caracterul neschimbător al lui Dumnezeu mai este numit și imuabilitatea lui Dumnezeu. Au fost oferite mai multe definiții în încercarea de a înțelege acest atribut. Potrivit uneia dintre ele, „imuabilitatea înseamnă că Dumnezeu este întotdeauna Același în Ființa lui Veșnică.” (J.M. Boice) O definiție mai complexă, definește imuabilitatea în felul următor: „Dumnezeu este neschimbător în ființa Sa, în atributele, scopurile și promisiunile Sale, dar El acționează și simte diferit ca răspuns la diferite situații.” (W. Grudem)
Caracterul neschimbător al lui Dumnezeu, sau imuabilitatea este afirmată adeseori pe paginile Scripturii. Pe lângă textul amintit deja din Psalmul 102 și cel din Maleahi, am mai putea aminti frumoasa afirmație din Iacov care ne vorbește despre „Tatăl Luminilor, în care nu este schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17b). La acestea se adaugă, bineînțeles și Evrei 13:8, care atribuie această însușire Domnului Isus Hristos: „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!”
După cum se poate observa în definiția de mai sus, imuabilitatea lui Dumnezeu înseamnă că El este neschimbător în caracterul lui. Dumnezeu nu va fi sfânt o perioadă, după care Își va abandona sfințenia. Dumnezeu nu va fi dragoste doar pentru o vreme limitată, cu riscul ca după o vreme să avem de-a face cu un Dumnezeu lipsit de iubire. Caracterul lui rămâne neschimbat peste veacuri. Mai mult, planurile lui Dumnezeu nu suferă nicio modificare. Adeseori oamenii fac planuri, dar nu reușesc să le ducă la bun sfârșit din cauza lipsei resurselor sau din pricina unor factori necunoscuți cate nu au fost luați în considerare. Dumnezeu este însă atotputernic și omniscient.
Atunci când medităm la imuabilitatea lui Dumnezeu, realizăm că aceasta este presupusă de faptul că Dumnezeu este perfect. Orice formă de schimbare înseamnă schimbare în bine sau în rău, înseamnă progres sau regres. Aceasta este însă imposibil în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu. Schimbarea Sa în rău sau în ceva inferior este de neconceput. În același fel, Dumnezeu nu poate deveni mai bun sau mai mare, pentru că El a fost, este și rămâne desăvârșit. Spre deosebire de Dumnezeul nostru, noi, oamenii, fiind păcătoși și limitați, suntem schimbători; ne străduim să devenim mai buni sau, dimpotrivă, devenim mai răi.
• Cum interpretăm anumite pasaje problematice legate de imuabilitatea divină?
Înainte de a formula aplicațiile acestui studiu, trebuie să ne oprim asupra unei nedumeriri care apare, inevitabil, pe măsură ce parcurgem diferite texte biblice- unele dintre acestea par să sugereze că Dumnezeu este schimbător! Două exemple clasice sunt Geneza 6:6 („I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui.”) și Iona 3:10b („Atunci Dumnezeu s-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.”) Spațiul restrâns al acestui studiu nu ne îngăduie decât câteva observații sumare.
Primul caz, „i-a părut rău Domnului”. Biblia folosește expresii specifice trăirilor umane pentru a exprima atitudinea sfântă a lui Dumnezeu față de păcatul omului. În sfințenia Lui, Dumnezeu nu poate accepta păcatul omului. Nici în acest caz și nici în alte situații similare, chiar dacă sunt folosite expresii specifice emoțiilor umane, textul biblic nu lasă loc pentru a ne putea imagina că dacă Dumnezeu ar lua creația de la capăt ar proceda diferit. Dimpotrivă, imaginea generală ne arată că falimentele și necredincioșia omului nu vor împiedica derularea planurilor neschimbătoare ale lui Dumnezeu și nu Îi vor știrbi gloria.
În cazul celui de-al doilea text citat și al altor texte asemănătoare avem de-a face cu descrierea modului în care Dumnezeu se raportează la o anumită situație la momentul respectiv. Întotdeauna Dumnezeu a privit cu plăcere la lucrurile sfinte și a privit cu dezgust la lucrurile necurate. Aceasta este o trasătură veșnică a lui Dumnezeu. Faptul că Biblia descrie diferit reacția lui Dumnezeu într‑un moment sau într‑altul nu înseamnă că El Se schimbă în Ființa Lui, ci că întotdeauna Dumnezeu răspunde diferit, la situații diferite. În esență mesajul transmis de Dumnezeu prin Iona pentru cei din Ninive „încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită” (Iona 3:4) este o invitație la pocăință pentru a beneficia de iertarea Lui. Cu alte cuvinte, păcatul așază omul sub mânia și pedeapsa lui Dumnezeu, iar pocăința și ascultarea așază omul sub iertarea și binecuvântarea Lui: acestea sunt trăsături veșnice și neschimbătoare ale lui Dumnezeu.
Posibilitatea ca atitudinea celor din Ninive să se schimbe nu este explicită în mesajul lui Iona, consemnat în Scripturi, dar este implicită: pocăința poate schimba soarta cetății. Faptul că Dumnezeu va acționa diferit (îi va cruța), în lumina unei situații diferite (pocăința lor sinceră) demonstrează clar faptul că atributele lui Dumnezeu sunt neschimbătoare. Schimbarea apare la oameni și atitudinea lor îi așează sub mânia sau binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeul neschimbător în caracterul Său rămâne credincios și îi primește întotdeauna pe cei ce se pocăiesc, iar faptul acesta a oferit nu doar ninivenilor, ci ne oferă și nouă certitudinea faptului că suntem primiți și acceptați.
• Care sunt implicațiile practice ale imuabilității lui Dumnezeu?
În primul rând, imuabilitatea divină înseamnă mângâiere și siguranță. Una dintre nevoile noastre este acea de stabilitate, de statornicie. Ne dorim în viață realități pe care să ne putem baza în mod constant. Cu toate acestea, lucrurile de care ne-am legat viața ne trădează adeseori încrederea pentru că se degradează, se schimbă, dispar sau pier. Într-o lume fragilă și schimbătoare există o singură Realitate care nu se schimbă: Dumnezeu! Tocmai aceasta este certitudinea pe care se bazează autorul Psalmului 102. În timp ce viața sa trecătoare i se scurge printre degete, iar cetatea Sionului se află în ruine, singura mângâiere este ridicarea privirii în sus, înspre Acela, „ai cărui ani țin veșnic și care rămâne mereu Același.” Tocmai pentru că Dumnezeu este neschimbător, una dintre imaginile folosite cel mai des pentru a descrie caracterul său este „Stânca” (vezi, de pildă, Psalmul 18). Trăim vremuri ciudate, în care starea societății se schimbă de la o zi la alta. În astfel de vremuri, folosind metafora din Evrei 6:19–20, trebuie să învățăm să ne aruncăm ancora, în mod paradoxal, în sus, înspre tronul Dumnezeului neschimbător.
Dragostea Sa este aceeași, iar planurile Sale de a ne duce în slavă au rămas neschimbate. Dumnezeul nostru minunat și glorios Se folosește de această lume nestatornică și schimbătoare, pentru împlinirea planurilor Sale veșnice și neschimbătoare.
În al doilea rând, imuabilitatea lui Dumnezeu ar trebui să însemne pentru noi avertizare și pocăință. Pentru omul păcătos, doctrina imuabilității lui Dumnezeu ar trebui să se constituie ca un avertisment. Dumnezeu nu a schimbat calea mântuirii. Mântuirea a fost, este și va fi posibilă doar prin Domnul Isus Hristos, iar aceasta ar trebui să îi motiveze pe oameni să se întoarcă la El. Nici caracterul lui Dumnezeu și, implicit, chemarea Sa la sfințenie, bazată pe acest caracter, nu s-au schimbat. Dacă Dumnezeu nu Se poate schimba, însă noi suntem chemați la schimbare, iar schimbarea aceasta poartă numele de pocăință și sfințire. Dumnezeu nu Își va schimba chemarea la sfințenie, pentru a Se adapta standardelor noastre, tocmai de aceea, ar trebui să ne schimbăm noi, prin pocăință și prin umblare sub călăuzirea și puterea Duhului Sfânt.
Întrebări pentru discuții:
- În ce fel ar fi viața noastră diferită, dacă Dumnezeu, la fel ca noi, ar fi schimbător? Care ar fi câteva implicații? După ce am făcut acest exercițiu, vom simți cu siguranță nevoia să ne închinăm înaintea Domnului și să Îl binecuvântăm pentru caracterul Lui neschimbător.
- Spre deosebire de Dumnezeu, noi suntem chemați la schimbare! Care sunt acele lucruri din viața ta, din caracterul și din conduita ta, care trebuie schimbate și care sunt acele lucruri care trebuie păstrate? Cere Domnului să ai mereu înțelepciunea de a distinge între cele două categorii.
Ești necuprins și sfânt ca nimeni altul
Și totuși ne iubești din veșnicii.
În Tine n-am găsit nicicând schimbare;
Ai fost, vei fi și ești în veci de veci.
autor: Valentin Făt, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Betania”, Timișoara.
email: valentinfat@betania-tm.ro
