Tema: Eternitatea lui Dumnezeu
Text biblic: Isaia 40:27–41:4
Verset cheie: Apocalipsa 1:8
Ideea centrală: Slava divină se manifestă și prin eternitatea sau veșnicia Persoanei lui Dumnezeu. Acesta este un alt atribut netransmisibil al Persoanei Sale care ne invită la închinare, dar și la considerarea vremelniciei noastre în raport cu El și la teamă sfântă față de El.
Scopul lecției: Să cunoaștem adevărul biblic despre eternitatea lui Dumnezeu, să îl aprofundăm și să îl aplicăm corect în umblarea noastră cu El, trăind vremelnicia noastră în lumina veșniciei Lui.
Introducere
Studiul acesta indică spre măreția copleșitoare a lui Dumnezeu, spre slava Lui unică manifestată în atributele Sale. Nu putem citi Biblia fără să vedem că Dumnezeu se descoperă în Scriptură ca fiind etern, veșnic. El este din veșnicie în veșnicie. El nu are început sau sfârșit, El nu a fost creat sau inventat de cineva, El pur și simplu există prin Sine. O să urmărim câteva aspecte importante în acest sens:
1. Cum descoperă revelația Scripturii eternitatea lui Dumnezeu?
Sunt câteva afirmații clare în Scriptură care dezvăluie eternitatea lui Dumnezeu. Vă rog să urmăriți doar câteva din ele, din cele mai cunoscute pasaje biblice:
a. Exod 3:14. Contextul este legat de descoperirea lui Dumnezeu pentru Moise la rugul aprins. Moise Îl întreabă pe Dumnezeu care Îi este numele (v. 13), iar Acesta se prezintă ca fiind Cel ce Este (v. 14). A fost și este dintotdeauna. El există prin Sine (aseitatea divină). El este atot-suficient și autosuficient Sieși. El este etern El nu are început și sfârșit. El nu depinde de nimeni. Numele Său inefabil indică un veșnic prezent al ființei Sale.
b. Psalmul 90:1–2. Moise scrie primul psalm din Psaltire, probabil gândindu-se și la experiența și descoperirea de la rugul aprins și spune despre Dumnezeu: „Din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!” (90:2) Din veșnicia trecută până în cea viitoare, Dumnezeu este Dumnezeu. Veșnicia lui Dumnezeu este pusă în contrast cu vremelnicia oamenilor și efemeritatea condiției de creatură (v. 3–10). Aceasta trebuie să inducă în om o teamă sfântă față de Dumnezeu (v. 11) și o numărare înțeleaptă a zilelor care ne-au mai rămas de trăit pe acest pământ (v. 12).
c. Daniel 4:34–35. Una din cele mai clare declarații ale eternității lui Dumnezeu vine din gura unui rege păgân care a fost forțat de Dumnezeul cerurilor să recunoască acest lucru. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, pe care Dumnezeu l-a smerit într-un mod unic a ajuns să Îl recunoască pe Dumnezeu și să vadă veșnicia Lui, împărăția Lui veșnică. După trecerea vremii hotărâte, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui Împărăție este veșnică…(Daniel 4:34)
d. 1 Timotei 1:17. După ce Pavel își exprimă uimirea și recunoștința pentru faptul că a primit îndurarea în ciuda trecutului său păcătos și a fost chemat la lucrare, el izbucnește într-o doxologie în care Îl laudă pe Dumnezeu, pentru că este Împăratul veșniciilor și nemuritorul Dumnezeu – Lui Îi aparțin cinstea și slava în vecii vecilor. Dumnezeu este numit în mod sugestiv Împăratul veșniciilor.
e. Apocalipsa 1:8. Dumnezeu se prezintă lui Ioan la încheierea canonului Scripturii, în felul următor: „Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel atotputernic” – o sintagmă care vorbește despre eternitatea lui Dumnezeu.Este clar din Scriptură că Dumnezeu Se descopere ca fiind etern.
2. Cum prezintă Isaia acest atribut în pasajul 40:27–41:4?
Isaia poate fi numit pe drept cuvânt „evanghelistul Vechiului Testament”. Este cel care a făcut profeții mesianice clare despre nașterea, umilința, caracterul slujirii și patimile, urmate de învierea lui Mesia. Nici un alt profet vetero-testamentar nu a vorbit așa de extins despre era mesianică inaugurată de venirea Unsului cum a făcut-o Isaia.
Cartea se împarte în două secțiuni majore – (a) 1–39 și (b) 40–66 –, cea de a doua secțiune fiind cea care anticipează venirea erei mesianice când Acesta va fi păstorul poporului Său.
Un pasaj foarte cunoscut este Isaia 40:1–31, în care Dumnezeu Își cheamă poporul să Îi recunoască măreția atotputernică și să se încreadă în providența și purtarea Sa de grijă (v. 27–31).
Unor oameni care trebuiau să creadă, dar se îndoiau că soarta lor este cunoscută înaintea Domnului, Dumnezeu le spus: Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește, priceperea lui nu poate fi pătrunsă (v. 28).
El este El-Olam, Cel care nu obosește, ci poate să întărească ființa celor care se încred în El, făcând-i să zboare ca vulturii. Cel care Îl va ridica pe Cir (capitolul 44) ca să dea un nou orizont de speranță poporului Său (41:2) este Domnul, Cel dintâi și cel de pe urmă până în cele din urmă veacuri (v. 4b). Poporul lui Dumnezeu poate spera într-un viitor mai bun, deoarece la cârma istoriei stă Dumnezeul său etern și suveran.
3. Cum definește teologia creștină eternitatea lui Dumnezeu?
Louis Berkhof definește veșnicia divină ca fiind „acea perfecțiune prin care Dumnezeu Se ridică deasupra tuturor limitelor temporale și a succesiunii evenimentelor și Își exercită existența într-un prezent indivizibil”.
Charles Ryrie definește mai simplu acest atribut: „…înseamnă că existența lui Dumnezeu nu are capăt. Ea se extinde la infinit atât în trecut cât și în viitor, fără nici o întrerupere sau limitare cauzată de succesiunea evenimentelor”
În același sens, John MacArthur afirmă în lucrarea Doctrinele Bibliei: „Dumnezeu transcende în mod perfect toate limitele timpului, astfel încât este fără început, fără sfârșit și fără o succesiune a momentelor în experiența ființei Sale și în conștientizarea de către Sine a întregii realități înconjurătoare. Cu alte cuvinte, în experimentarea Propriei persoane și a întregii realități din afara Lui, Dumnezeu nu este limitat de momente ale timpului.”
4. Cum se raportează Dumnezeu la succesiunea evenimentelor?
Deși este veșnic, Dumnezeu poate percepe succesiunea evenimentelor din istoria sau experiența umană fără a fi limitat de ele. Un pasaj care ilustrează acest adevăr este Apocalipsa 6:9–11, acolo unde Domnul răspunde întrebării martirilor de sub altar referitor la timpul de așteptare până la momentul judecății dușmanilor lor. Dumnezeu le spune să mai aștepte până când anumite evenimente se vor fi întâmplat pe pământ.
5. În ce moduri este demonstrată eternitatea lui Dumnezeu?
Pe lângă afirmațiile biblice clare care arată eternitatea Lui, Dumnezeu arată eternitatea Lui prin lucrările Lui mărețe și valoarea lor. Acestea sunt:
a. Creația lui Dumnezeu demonstrează eternitatea Lui (Geneza 1:1).
Încă din primul verset al Scripturii când se vorbește despre Dumnezeu ca și creator al universului și al pământului, este demonstrată eternitatea Lui. Când a început totul, atunci când Dumnezeu a adus creația în existență, Dumnezeu exista, El era din veșnicie.
b. Providența lui Dumnezeu
Această doctrină are de-a face cu guvernarea lui Dumnezeu peste creație și peste tot ce există. El conduce, stăpânește și îngrijește de toate creaturile, pentru că este din veșnicie și este infinit.
c. Răscumpărarea realizată de Dumnezeu
Aceasta are de-a face cu întruparea celei de a Doua Persoane din Sfânta Treime, Fiul lui Dumnezeu cel etern, care S-a făcut om și a făcut lucrarea de răscumpărare a omenirii din păcat. Această lucrare are valoare veșnică pentru că este realizată de o persoană veșnică (Evrei 9:13–14).
d. Împărăția Sa veșnică (Apocalipsa 21–22)
Dumnezeu va Împărăți veșnic în noua creație pe care El o va aduce în existență.
6. Darurile eternității lui Dumnezeu
Pentru că Dumnezeu este veșnic, darurile Lui sunt veșnice pentru cei ce îl cunosc și cred în El, însă și pedepsele Lui sunt veșnice pentru cei ce îl resping și I se împotrivesc. Prin urmare, El oferă:
- Mântuire și viață veșnică, Ioan 3:16; Evrei 5:9
- Fericire veșnică, Apocalipsa 21:3–4.
- Putere veșnică, inepuizabilă, Isaia 40:29–31
- Părtășie și prezență veșnică, Isaia 57:15; Apocalipsa 21–22
Trebuie notat și faptul că eternitatea lui Dumnezeu este și garantul pedepsei veșnice pentru cei ce îl resping pe El, trăind în nelegiuire și care nu se pocăiesc de păcatul lor.
Concluzie:
Eternitatea lui Dumnezeu este o mare binecuvântare, dar și o avertizare pentru om. Avem de-a face cu un Dumnezeu măreț, un Dumnezeu veșnic!
Aplicații:
- Dumnezeu nu a încetat și nu va înceta vreodată să existe și , prin urmare, controlul Său providențial este veșnic asigurat.
- Fiind etern, Dumnezeu nu Își va epuiza niciodată resursele cu care vine în întâmpinarea nevoilor poporului Său.
- Eternitatea lui Dumnezeu ne invită la contemplare, închinare și teamă sfântă. De asemenea, ne motivează să cerem înțelepciune pentru a ne număra cu grijă zilele.
Întrebări pentru discuții/aprofundare:
- Cum se descoperă în Scriptură eternitatea lui Dumnezeu?
- Cum ai defini în lumina Scripturii eternitatea lui Dumnezeu?
- Prin ce lucrări își demonstrează Dumnezeu eternitatea Lui?
- Care sunt binecuvântările care decurg din eternitatea lui Dumnezeu?
- Ce avertizări sunt incluse în eternitatea lui Dumnezeu?
- Cum te raportezi tu personal la adevărul eternității lui Dumnezeu?
autor: Ilie Bledea, pastor, Biserica Baptistă „Emanuel” Arad,
e-mail: iliebledea@gmail.com
