Tema: Familia care dă lumii pe Hristos
Text biblic: Matei 1:16–21
Verset cheie: Matei 1:21
Ideea centrală: Linia genealogică din care S-a născut Domnul Isus nu a fost formată din oameni perfecți, dar au avut rolul lor în a fi parte din planul lui Dumnezeu de răscumpărare a omenirii prin Hristos.
Scopul lecției: Uitându-ne la această familie, să înțelegem modul în care Dumnezeu Și-a arătat slava dând lumii pe Mântuitorul ei: Domnul Isus Hristos.
În legătură cu nașterea Domnului Isus, în cele două Evanghelii, Matei și Luca, ne sunt prezentate două liste genealogice. Cea din Matei începe cu Avraam, iar autorul încearcă, de dragul unui paralelism, să prezinte trei liste a câte paisprezece nume, având ca repere pe David și momentul Strămutării în Babilon. În schimb, Luca începe cu Domnul Isus și merge pe linia genealogică până la Adam, apărând aici în această listă nume care nu se regăsesc în genealogia lui Matei. Dacă ne uităm atent, vom constata o diferență care începe cu David, Matei mergând pe linia lui Solomon, linia regală, dinastică, iar Luca mergând pe linia altui fiu al lui David, Natan.
De-a lungul timpului au fost făcute diverse presupuneri, una din ele fiind aceea că un evanghelist merge pe linia lui Iosif, iar altul pe linia Mariei (chiar dacă în ambele liste ultimul nume înainte de Domnul Isus este cel al lui Iosif). Nu ne propunem să elucidăm aceste diferențe, important este să înțelegem că întreg Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat de Duhul Sfânt și ne este de folos.
În lecția de studiu biblic, vom privi la lista de nume prezentată de Matei și vom învăța câte ceva.
I. Avem o listă cu oameni reali
Nu avem de a face aici cu ceva fabricat, cele mai multe nume pe care le regăsim aici sunt cunoscute din istoria Vechiului Testament, doar lista de la Strămutarea în Babilon până la Iosif este formată din personaje despre care știm doar numele.
II. Avem o listă cu personalități
Această listă conține câteva nume cu sonoritate în istoria biblică.
Avraam este considerat, deopotrivă și de evrei, și de creștini, un personaj aparte. De foarte multe ori, în Noul Testament, apar referiri cu privire la el. Domnul Isus vorbește despre locul în care ajung cei credincioși după moarte ca fiind „sânul lui Avraam”, în Evanghelia după Luca ne este prezentat de Domnul Isus un dialog între Avraam și bogatul din iad (Luca 16:19–31).
Iacov este, de asemenea, o personalitate, fiind tatăl națiunii evreiești și fiind totodată personajul care îl binecuvântează pe faraonul Egiptului.
David este regele cel mai mare pe care l-au avut evreii, omul care a repurtat victorii deosebite, dar și personajul care are gingășia poetului în a scrie psalmi. Iar unii dintre psalmii pe care îi scrie sunt cu referire clară la Mesia și la vremea Lui.
Solomon este regele care a uimit prin faima și înțelepciunea lui națiuni și conducători de regate din vremea lui; el apare, de asemenea, în această listă.
III. Avem o listă în care apar și femei
Dacă analizăm cine sunt aceste femei, constatăm că ele apar aici prin har. Deși Biblia ne vorbește despre multe femei, unele chiar deosebit de credincioase, Matei găsește cu cale să introducă aceste nume. Trei din ele nu erau nici măcar evreice, iar a patra a fost căsătorită întâi cu un neevreu – Urie hetitul.
Tamar (Matei 1:3) a fost o femeie canaanită care a devenit nora lui Iuda, fiul lui Iacov. Privind la viața acestei femei, ea este amintită aici nu ca noră a lui Iuda, ci în calitate de mamă a lui Fares sau Pereț, fiul lui Iuda. Matei a ținut să o menționeze ca fiind mama celui ce avea să ducă linia mesianică, amintind subtil de păcatul lui Iuda, al patrulea fiu al lui Iacov.
Rahav (Matei 1:5) este tot o femeie canaanită pe care Biblia o numește „curvă”. Ea L‑a căutat pe Domnul chiar în momentul în care națiunea ei trebuia să fie nimicită. A mijlocit și a și obținut salvarea ei și a casei tatălui ei. Temându-se de Domnul, a cerut iscoadelor lui Iosua bunăvoință (Iosua 2:8–21). Mai mult, în lista eroilor credinței din Evrei 11, ei i se consacră un întreg verset, în condițiile în care Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel și proorocii sunt pomeniți împreună într-un singur verset (Evrei 11:31–32).
Rut (Matei 1:5) este o femeie moabită. Fiind văduvă, a căutat adăpost sub „aripile Domnului Dumnezeului lui Israel” (Rut 2:11–12). Acest gest al credinței i-a adus locul în genealogia familiei ce dă lumii pe Hristos.
Văduva lui Urie (Matei 1:6). De ce nu este prezentată cu numele ei, Bat-Șeba, ci doar în felul acesta? Poate pentru a reaminti cititorilor cum a ajuns văduvă și cine este vinovat de moartea soțului ei. Acest fapt ne sugerează că Dumnezeu nu a acoperit niciodată păcatul și, oricât ar fi de murdar și păcătos omul, Dumnezeu este gata să‑l ierte și să‑l reabiliteze, în urma pocăinței. Ce har să poți fi iertat și să Îl poți prezenta pe Cel ce aduce mântuirea omenirii, pe Domnul Isus Hristos!
IV. Avem o listă ce omite câteva nume
În versetul 8 ni se spune că „Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia”! Din cărțile 2 Împărați și 2 Cronici aflăm că între Ioram și Ozia au mai fost și alți împărați, respectiv Ahazia, Ioas și Amația. De ce nu apar și ei aici? S-ar putea spune că autorul a făcut lucrul acesta pentru a menține numărul de 14 generații de la David la strămutarea în Babilon.
Probabil însă că Matei face încă o dată referire la modul în care Dumnezeu Își arată slava chiar și atunci când omul falimentează. Deși diavolul dorea nimicirea familiei regale a lui David, Dumnezeu este Cel ce controlează toate lucrurile arătându-Și slava.
Totul a început cu o dorință de a inaugura o nouă linie a relațiilor între regatul de nord (cele 10 seminții) și regatul de sud (Iuda și Beniamin). Până la regele Iosafat a fost o permanentă încleștare între cele două regate surori. Iosafat a fost un rege bun al lui Iuda, despre care citim că a făcut ce este bine înaintea Domnului, însă, are o scăpare – se încuscrește cu regele deosebit de rău al lui Israel, Ahab (2 Cronici 18:1). Nora lui Iosafat, fiică a lui Ahab și a Izabelei, nu își face simțită prezența în timpul domniei socrului, dar, odată cu moartea lui Iosafat, începe să își arate adevărata față. Ea apare drept cauză a idolatriei soțului ei Ioram (2 Cronici 21:6), apoi ca pricină a nelegiuirii fiului ei Ahazia (2 Cronici 22:2–3). Odată cu moartea fiului ei Ahazia, Atalia devine feroce, își ucide fără nicio remușcare proprii nepoți, cu gândul de a extermina linia davidică de regi ai lui Iuda. (2 Cronici 22:10).
Diavolul, care dorea cu tot dinadinsul să oprească venirea lui Mesia în lume, aproape a reușit, folosind această unealtă nelegiuită: Atalia. Aproape, fiindcă Dumnezeu Își arată slava. Soția marelui preot din acea vreme, ea însăși fiică de împărat, a lui Ioram, ascunde pe cel mai mic fiu al lui Ahazia, Ioas, timp de 6 ani și apoi îl face rege peste Iuda. (2 Cronici 22:11; 2 Cronici 23:1)
Ce firavă părea linia răscumpărării, un prunc urmărit de bunica lui pentru a fi ucis și o fiică de rege ce salvează linia davidică. Din Ioas se naște Amația, iar din Amația se naște Ozia, și iarăși se înnoadă firul răscumpărării divine.
Vedem aici slava lui Dumnezeu de a veghea asupra acestei familii pentru a nu pierde linia de răscumpărare ce avea să ducă la Hristos. Dacă Matei sare aici peste câteva generații, o face în mod intenționat și pentru a ne aminti că, atunci când diavolul găsește în oameni unelte prin care încearcă să distrugă planurile lui Dumnezeu, Domnul veghează asupra planurilor Sale și dă biruință.
V. Avem o listă cu nume de oameni necredincioși
În lista prezentată de Matei apar și numele unor regi ai lui Iuda despre care știm că au fost deosebit de răi: Ahaz, Manase și Amon. (Matei 1:9–11)
De ce apar și ei aici, în condițiile în care au făcut ce este rău înaintea Domnului? Mai mult decât atât, despre Manase, care a avut cea mai lungă domnie din istoria regilor lui Iuda (55 de ani), citim că a fost pricina din care Iuda a făcut mai rău chiar decât neamurile pe care le izgonise Domnul din fața copiilor lui Israel. (2 Cronici 33:9) De ce apar aceste nume aici?
Poate că pentru a ne arăta că Dumnezeu poate folosi chiar și pe cei mai răi pentru a-Și împlini planul. Ahaz apare probabil doar pentru că este tatăl bunului rege Ezechia, iar Manase și Amon doar pentru că sunt bunicul, respectiv tatăl bunului rege Iosia.
VI. Avem o listă cu oameni necunoscuți
Câteva nume sunt total necunoscute și totuși apar aici. Biblia nu mai vorbește de la Salatiel și Zorobabel înspre Domnul Isus despre niciunul din acele nume care apar. Atunci de ce apar ele aici?
Ca să ne arate nouă că Dumnezeu poate folosi niște necunoscuți, unii poate anonimi, pentru a-L prezenta lumii pe Hristos!
Aplicații:
Având în vedere că există, conform celor scrise de Ioan în Apocalipsa 20:12, o carte a vieții, avem noi certitudinea că numele noastre sunt scrise acolo?
Ținând cont de realitatea că Dumnezeu monitorizează viața noastră, cum se va zice despre noi? Am făcut oare ce este bine înaintea Domnului?
Pentru mântuirea celor de lângă noi Dumnezeu folosește persoane. Apostolul Pavel spune în Romani 10:14: Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Nu e nevoie să fim personalități publice, pentru a prezenta lumii pe Hristos!
Dumnezeu folosește poate niște necunoscuți sau poate niște nevrednici ori poate pe unii care au fost iertați prin har, în vederea răspândirii Evangheliei! Suntem chemați să-L prezentăm lumii pe Mântuitorul!
Dumnezeu Își arată slava atunci când omul este gata să vorbească despre mântuire!
autor: Valentin Sfercoci, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Oravița, jud. Caraș‑Severin
