Tema: SUFERINȚA: Iov cel drept

Text biblic: Iov 47:1–47

Verset cheie: Iov 42:5–6

Ideea centrală: Dumnezeu este înțelept și bun în alcătuirea planurilor Sale și credincios în împlinirea lor, chiar dacă noi nu înțelegem întotdeauna lucrul acesta.

Scopul lecției: Să ne încredem în suveranitatea, înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu.


Există un fel de cunoaștere ce provine doar din experiență, de aceea David scrie în Psalmul 34:8: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul.” O singură linguriță de miere receptată de papilele gustative din gura ta te poate învăța despre dulceața mierii mai mult decât citirea unei biblioteci întregi despre ce înseamnă acest lucru. Nici cele mai pertinente și valide explicații cu privire la Dumnezeu nu pot schimba inima și percepția cuiva despre Dumnezeu ca o experiență în urma căreia omul ajunge personal la concluzia că Dumnezeu este Suveran, bun și infinit în înțelepciune.

1. Iov recunoaște că Dumnezeu este suveran și infinit în înțelepciune

După ce ascultă răspunsul lui Dumnezeu la plângerile și la nelămuririle sale, Iov ajunge la concluzia că Dumnezeu este suveran, adică are dreptul și puterea de a face tot ce decide să facă: Iov a răspuns Domnului și a zis: „Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (vs. 1, 2). 

Dumnezeu are autoritate absolută asupra creației Sale, iar acest lucru Îi conferă dreptul de a face tot ce consideră că este bine și înțelept. După ce l‑a înscăunat pe Solomon ca împărat peste Israel și i‑a dat porunci cu privire la construirea Templului, David mărturisește într‑o rugăciune publică: Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpân mai presus de orice. De la Tine vin bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta sunt tăria și puterea și mâna poate să mărească și să întărească toate lucrurile (1 Cronici 29:11, 12). În Psalmul 46:10 Dumnezeu Însuși declară: Opriți‑vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu, Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.

Poate că aceasta a fost cea mai importantă lecție pe care a învățat‑o Iov din toată experiența dramatică prin care a trecut. De fapt, când Dumnezeu decide să‑i vorbească lui Iov, nu‑i răspunde în mod direct la niciuna dintre întrebările acestuia, ci, dimpotrivă, îi vorbește despre măreția creației Sale, despre puterea cu care conduce universul, despre autoritatea cu care stăpânește natura și despre înțelepciunea cu care susține tot ce mișcă pe pământ. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi spune lui Iov: „Iov, dacă am autoritatea, puterea și înțelepciunea să port de grijă unei creații atât de vaste și de complexe, oare nu crezi că pot să‑ți port și ție de grijă?” Și Iov înțelege că Dumnezeu este suveran, că face ce vrea și nimeni nu‑L poate împiedica. Dacă Dumnezeu a vrut să‑i demonstreze lui Satan că Iov nu‑L slujește doar pentru că este sănătos, înconjurat de copii și plin de bogății, a făcut acest lucru și nici cele mai întunecate planuri ale celui rău nu L‑au putut opri.

Chiar dacă nu a înțeles pe deplin perfecțiunea planurilor lui Dumnezeu și profunzimea înțelepciunii Sale, Iov a recunoscut că trebuie să se încreadă în Dumnezeu: „Cine este acela care are nebunia să‑Mi întunece planurile?” „Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni care sunt mai presus de mine și pe care nu le pot pricepe.” „Ascultă‑Mă și voi vorbi; te voi întreba și Mă vei învăța” (vs. 3, 4).

2. Iov regretă că nu s‑a încrezut pe deplin în Dumnezeu

Până când nu „guști și vezi ce bun este Domnul”, toată teologia din lume nu‑ți va oferi cunoașterea reală a bunătății Sale, care duce la schimbarea inimii și la mântuirea sufletului: Urechea mea auzise vorbindu‑se despre Tine, dar acum ochiul meu Te‑a văzut. (v. 5). Abia când Dumnezeu a luat inițiativa de a i Se descoperi lui Iov, acesta a putut gusta din bunătatea Sa. De‑acum ochii i s‑au deschis și Îl poate vedea deslușit pe Creatorul său. De‑acum Iov are o perspectivă nouă asupra realității, nu una intelectuală, speculativă, ci una fundamentată pe propria experiență. 

Când omul gustă din bunătatea lui Dumnezeu, ochii minții i se deschid și Îl vede pe Dumnezeu așa cum este. Dar, mai mult de atât, se vede și pe sine așa cum este: De aceea mi‑e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă (v. 6). De o asemenea experiență a avut parte și profetul Isaia. Abia când L‑a văzut pe Dumnezeu așa cum este, s‑a putut vedea și pe sine așa cum era: Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” (Isaia 6:5). Și tot la fel s‑a întâmplat cu Petru când, după pescuirea minunată, a realizat că are de‑a face nu cu un om, ci cu Însuși Fiul lui Dumnezeu. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s‑a aruncat la genunchii lui Isus și i‑a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos” (Luca 5:8). 

Unii comentatori ai Bibliei susțin că expresia „mi‑e scârbă de mine”, etimologic vorbind, înseamnă „a retracta”, a „a retrage”. Ce anume voia să retracteze Iov acum, odată ce a avut parte de o nouă înțelegere a lui Dumnezeu, a voii și a planurilor Sale? Și de ce anume conștientiza că trebuie să se pocăiască, dacă Însuși Duhul Sfânt spune în mod repetat că În toate acestea, Iov n‑a păcătuit deloc și n‑a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu (Iov 1:22; 2:10)? Într‑o predică intitulată „Iov în mijlocul cenușii”, Charles H. Spurgeon sugerează câteva lucruri pentru care Iov a simțit nevoia să se pocăiască: 

a) pentru că a blestemat ziua în care s‑a născut; 

b) pentru că și‑a dorit în mod repetat să moară; 

c) pentru că L‑a provocat pe Dumnezeu și s‑a plâns de felul în care lucra în viața lui; 

d) pentru că s‑a lăsat copleșit de disperare; 

e) pentru că a vorbit despre lucruri pe care nu le înțelegea.

3. Iov este restaurat din punct de vedere fizic, emoțional, material și spiritual

În ultima parte a capitolului final al cărții Iov, Dumnezeu face două lucruri importante. Mai întâi îi mustră pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că n‑au vorbit la fel de drept despre El cum a vorbit Iov (v. 7) și îi trimite la acesta să aducă o ardere de tot pentru ei. Doar în urma mijlocirii lui Iov, Dumnezeu Își va potoli mânia împotriva lui Elifaz, Bildad și Țofar și nu le va face după „nebunia” lor (v. 8). 

De ce a fost nevoie de acest lucru? Deoarece mânia lui Dumnezeu s‑a aprins împotriva celor trei din cauza teologiei lor incorecte, a cuvintelor nechibzuite și a atitudinii arogante de care au dat dovadă. Ei spuseseră că numai cei răi suferă, iar cei buni sunt binecuvântați. Din punctul lor de vedere, din moment ce Iov era lipsit de copii, de agoniseală și de sănătate, însemna că era păcătos și merita să fie într‑o asemenea stare. Bineînțeles că, în final, se dovedește că nu au avut dreptate. 

Apoi, după ce Iov aduce jertfele și mijlocește pentru prietenii săi înaintea lui Dumnezeu, este vindecat atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Dar, mai mult de atât, Iov este și restaurat din punct de vedere spiritual. Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s‑a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese (v. 10).

Concluzii:

Cartea se încheie cu relatarea vizitei pe care frații, surorile și vechii prieteni ai lui Iov i‑au făcut‑o pentru a‑l încuraja și pentru a‑i oferi daruri. Dacă cei trei prieteni din prima parte a cărții se dovediseră a fi niște „mângâietori supărăcioși”, aceștia din urmă „l‑au plâns și l‑au mângâiat”. Asta înseamnă că este mai eficient să‑ți arăți compasiunea prin fapte decât prin cuvinte. 

În cele din urmă, după ce a fost vindecat și restaurat, după ce a primit de la Domnul o avere dublă față de cea pe care o pierduse și la fel de mulți copii ca înainte de tragedia care s‑a abătut peste el, Biblia consemnează că „Iov a murit bătrân și sătul de zile” (v. 17). 

Atitudinea lui Iov în suferință este luată ca reper de răbdare de către Iacov, care scrie spre sfârșitul epistolei sale: Frații mei, luați ca pildă de suferință și de răbdare pe prorocii care au vorbit  în Numele Domnului. Iată, noi numim fericiți pe cei ce au răbdat. Ați auzit vorbindu‑se despre răbdarea lui Iov și ați văzut ce sfârșit i‑a dat Domnul și cum Domnul este plin de milă și de îndurare (Iacov 5:10, 11).

Aplicații:

• Să ne încredem întotdeauna în suveranitatea lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu înțelegem planurile, voia și metodele prin care vrea să lucreze în viața noastră.

• Având în vedere că Dumnezeu are toată autoritatea, puterea și înțelepciunea de a purta de grijă creației Sale, să nu ne îndoim niciodată că ne poate purta de grijă și nouă.

• Să nu disperăm când trecem prin suferințe, dimpotrivă [să] ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea (Romani 5:3, 4).

• Așa cum Iov a fost răsplătit pentru răbdarea sa în suferință, Dumnezeu are pregătită o răsplată potrivită pentru fiecare răscumpărat al Său care trece prin suferință. Pavel scrie în Romani 8:18: Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.

• Roagă‑L pe Dumnezeu să‑ți descopere păcatele de care te faci vinovat înaintea Lui și cere‑I puterea de a le mărturisi sincer și de a renunța la ele.

Întrebări pentru discuții:

• Când treci prin necazuri, ești ispitit să cârtești împotriva lui Dumnezeu?

• În ce măsură percepi necazurile ca venind de la Dumnezeu, în ce măsură ca venind de la Satan și în ce măsură ca venind din alegerile tale neînțelepte?

• Poți să relatezi o experiență în urma căreia ai ajuns să înțelegi mai bine că Dumnezeu este bun și înțelept?

• Când păcătuiești, ești tentat să‑ți ascunzi păcatul, să‑l justifici sau să‑l mărturisești?

• Există vreun lucru în viața ta care ar trebui să te determine să spui asemenea lui Iov: mi‑e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă? Fii cât se poate de specific!

• Când membrii familiei tale, colegii, prietenii sau cunoscuții se confruntă cu tragedii care le dau viața peste cap, preferi să‑i încurajezi prin gesturile și prin faptele tale sau începi să le explici de ce crezi că se confruntă cu acele situații?

• Când Dumnezeu îți cere să mijlocești pentru oameni care nu s‑au purtat drept cu tine, în ce măsură faci acest lucru?


autor: Bebe Ciaușu, pastor, Biserica Baptistă „Harul”, Ineu, județul Arad.