Data: 16 februarie 2020
Lecția a VII-a
Tema: EL ROI: Dumnezeul care vede
Text: Geneza 16:7–16
Verset cheie: Geneza 16:13
Ideea centrală: O teologie biblică sănătoasă presupune atât transcendența, cât și imanența lui Dumnezeu. Numele divin El Roi revelează un Dumnezeu pe deplin implicat în viețile oamenilor pentru a-Și împlini scopurile.
Scopul lecției: Să-l ajute pe credincios să înțeleagă că Dumnezeul transcendent este și imanent, o prezență reală în cotidianul contemporan.
Lecția noastră îi are ca personaje principale pe patriarhul Avram, pe Sarai, soția acestuia, și pe Agar, slujnica ei egipteancă. Introducerea în situația tensionată a familiei ne este oferită de primele șase versete ale capitolului, prin perspectiva lui Sarai, principalul instigator, nemulțumită de faptul că nu poate avea copii. Această situație reprezenta de fapt o adevărată tragedie în Vechiul Testament, un real motiv de ridiculizare (v. 4) sau gelozie (Geneza 30:1). Sub presiunea anilor care treceau și a legislației care permitea divorțul în caz de sterilitate, Sarai îi oferă lui Avram o soluție legală în vremea aceea (v. 3), dar nu conformă cu planul lui Dumnezeu. Legislația mesopotamiană permitea unei soții infertile să ofere soțului una dintre slujnicele sale prin care să aibă copii, astfel copilul care se năștea urmând să fie al stăpânei, iar nu al mamei naturale (vezi și Geneza 30:3, 9).
Sarai nu îi vorbește direct niciodată lui Agar și nici nu-i pronunță numele, ci o percepe doar ca pe o modalitate de a depăși criza. O tratează, în schimb, cu ostilitate și îi pricinuiește diferite necazuri (v. 6), o descriere perfectă a stării de spirit a unei familii poligame. În consecință, Agar fuge de la stăpâna sa, alegând această măsură extremă din dorința de a salva propria viață și pe cea a copilului ei.
Începând cu versetul 7, autorul ne poartă pe drumul ce coboară spre Egipt focalizându-se pe imaginea lui Agar, cadru completat de intervenția divină printr-un nou personaj identificat ca fiind Îngerul Domnului. Agar este reperată pe drumul ce duce la Șur, probabil căutând drumul înapoi spre țara de origine. Îngerul inițiază un dialog cu aceasta și o identifică specific, după nume și statut (v. 8), îndemnând-o să se întoarcă la stăpână spre a-i fi supusă (v. 9). Îndemnul este însoțit de o făgăduință, îngerul îi promite propășirea neamului ei (v. 10).
Abordarea profetică este centrată pe copilul ce urma să se nască, Îngerul Domnului transmițându-i lui Agar că urma să dea naștere unui băiat, că acesta se va numi Ismael (v. 11) care va avea un caracter deosebit (v. 12). Ca urmare a intervenției divine, Agar numește pe Cel care îi vorbea El Roi, adică, Dumnezeu care vede. Dumnezeu nu-i promite eliberare de suferință, ci doar îi transmite că a luat la cunoștință de situația prin care trece și că El vede întreaga situație.
Ce vedea Dumnezeu? Cu siguranță, El vedea trecutul, prezentul și viitorul. El este Începutul și Sfârșitul, Alfa și Omega. În contextul nostru Dumnezeu vede atitudinea și acțiunea oamenilor, vede pe cel bogat și pe cel sărac, vede națiuni sau indivizi, vede în tărâmul fertil al Canaanului, dar vede și în pustia Egiptului, vede familiile cu sau fără copii, vede stăpâni și sclavi, vede venetici sau băștinași. Dumnezeu vede și nu tace, vede și acționează.
Vom urmări două aspecte principale în acest sens. Primul aspect răspunde la o întrebare esențială: Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu? Cum putem cunoaște numele Lui? Răspunsul este: Numai prin revelația de Sine a lui Dumnezeu. De aceea, urmărim mai întâi:
1. Dumnezeu a văzut nemulțumirea lui Sarai
Este limpede din text că situația tensionată are la origine nemulțumirea cronică a stăpânei. Atitudinea ei a avut un impact negativ asupra tuturor. Sarai este nemulțumită de ea însăși pentru că nu poate avea copii și este nemulțumită de Dumnezeu pe care Îl percepe a fi principalul vinovat de starea aceasta a lucrurilor. Sarai este nemulțumită de Avram și de desfășurarea evenimentelor, chiar dacă, la prima vedere, Avram nu are nicio vină directă. Tot Sarai este nemulțumită de Agar și de atitudinea acesteia. Lista nemulțumirilor nu încetează decât în momentul în care Sarai iese din scenă.
2. La Avram, Dumnezeu a văzut nepăsarea și un fel de necredință.
Cu toate că în contextul situației Avram trece în plan secund, acesta se remarcă în două momente cheie: în ascultarea de Sarai, atunci când ea îi oferă o soluție omenească la o problemă care trecea mult dincolo de competențele umane (v. 2) și apoi în tolerarea unei agresivități în căminul propriu. Avram pare blazat, distant, neinteresat de ceilalți, neimplicat, interesat doar de confortul propriu și de liniștea sa de moment. Intervenția lui Avram putea fi aducătoare de pace; el putea face binele, dar n-a vrut. Avram cedează presiunii, neînțelegând rostul celor zece ani scurși din momentul în care Dumnezeu i-a făcut făgăduința din 15:4. Avram se lasă condus de rațiunea umană, iar nu de credință. Dumnezeu însă, vede și acest fapt.
3. Dumnezeu a văzut, cu certitudine, și necazul lui Agar.
Textul afirmă că Dumnezeu a auzit mâhnirea lui Agar, posibil verbalizată în timp ce era prigonită de Sarai și apoi pe drumul Egiptului, înfruntând pericolele pustiei. Îngerul Domnului se revelează pentru prima dată în Vechiul Testament lui Agar (expresia apare de 48 de ori în Vechiul Testament, de șase ori doar în Geneza). După unii comentatori, identitatea acestui înger nu este foarte clară, cu toate că în textul nostru se subliniază faptul că vorbele lui sunt considerate drept glasul sau Cuvântul lui Dumnezeu.
Îngerul lui Dumnezeu vede statutul lui Agar (vs. 8–10) și viitorul copilului ei (vs. 11, 12). În acest episod avem nu numai prima apariție a Îngerului lui Dumnezeu, dar și prima naștere anunțată și primul caz în care o femeie primește o promisiune din partea Domnului. Dumnezeu vede pruncul din pântecele ei, vede că va fi băiat și că se va numi Ismael (Dumnezeu aude) și vede caracterul acestuia.
Așadar, Dumnezeu vede trecutul, prezentul și viitorul lui Agar, al pruncului ei și al tuturor urmașilor ei. Dumnezeu vede cadrul și circumstanțele cele mai propice și îi cere lui Agar să se întoarcă sub autoritatea stăpânei. Dumnezeu vede că Ismael va fi: (1) ca un „măgar sălbatic”, adică va avea un stil de viață în afara tiparelor societății, rătăcitor și izolat; (2) independent și ostil în același timp, „mâna lui fiind împotriva tuturor oamenilor; (3) în consecință, mâna tuturor oamenilor fiind împotriva sa și, (4) că el se va așeza în fața tuturor fraților săi, fapt ce avea să fie consemnat curând (25:18).
Ca urmare a intervenției divine, Agar a înțeles că Dumnezeu aude (v. 11) și vede (v. 13) necazul ei. În urma acestei manifestări extraordinare, Agar
Îl identifică pe Dumnezeu ca fiind El Roi, Dumnezeul care vede.
Concluzie:
Este bine să reținem că Dumnezeul creației nu este un Dumnezeu distant, impasibil, dezinteresat de cele pământești, ci dimpotrivă, Dumnezeu este implicat în propria-I creație. Distinct de aceasta, dar nu distant. Imuabil, dar nu impasibil. Dumnezeu aude și vede. Într-un cuvânt, El Roi.
• Ce bucurie este să conștientizezi că te afli în atenția providențială a lui Dumnezeu!
• Ce mângâiere este să știi că atunci când strigi către Dumnezeu, El te aude!
Aplicații:
• Să ne căim pentru nemulțumirile noastre, pentru cârtirile adresate lui Dumnezeu sau semenilor noștri, atunci când am crezut că nu ne vede sau nu ne aude nimeni.
• Să ne căim și să deplângem starea comodă, căldicică, a noastră și a bisericii de astăzi.
• Să Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru că ni S-a descoperit ca un Dumnezeu real, preocupat de fiecare suflet în parte, preocupat de fiecare individ.
Întrebări pentru discuții:
• Care este percepția societății contemporane despre Dumnezeu? Ce trăsătură divină supralicitează aceasta, transcendența sau, mai degrabă, imanența lui Dumnezeu? Care credeți că este motivul?
• Ce aspect al divinității accentuează cu precădere biserica zilelor noastre? Care crezi că ar fi principala cauză?
• Care ar trebui să fie atitudinea credinciosului care conștientizează că Dumnezeu vede?
• Ce crezi că ar trebui să elimini din purtarea ta de toate zilele, acum că ai înțeles că Dumnezeu aude și vede?
autor: Ionuț Amateesei, pastor, Biserica Baptistă „Maranata”, Suceava
