Data: 23 iunie 2019
Textul: Matei 28:16-20
Versetul de aur: 2 Timotei 2:1-2
Tema: Biserica mărturisitoare-transformarea – societății: mandatul uceniciei
Ideea: Obiectivul principal al bisericii este facerea de ucenici, continuând lucrarea începută de Însuși Domnul Isus Hristos.
Scopul: Să ne ajute să ne învingem temerile și să acționăm concret pentru îndeplinirea acestui obiectiv.
Explicații contextuale și exegetice:
Temporal, Marea Trimitere se consumă după Învierea Domnului Isus Hristos. Matei arată că evenimentul învierii a generat două relatări. Una dintre acestea le aparține străjerilor care vor transmite mai departe mesajul bătrânilor iudeilor (28:11-15). Cealaltă este relatarea ucenicilor, aceștia primindu-și însărcinarea de la Isus Hristos. Cele două relatări vor răsuna în paralel, până la finalul istoriei. Geografic, se remarcă faptul că „Marea Trimitere” este afirmată în Galilea. Acesta este locul în care Domnul nostru își începuse misiunea cu câțiva ani mai devreme, astfel că Evanghelia după Matei se încheie simetric. Se poate observa, de asemenea, că mandatul uceniciei este dat ucenicilor pe un munte. Muntele este un loc adesea asociat cu revelația în Scripturi, dar și în Evanghelii. Predica de pe munte și Schimbarea la Față sunt două exemple grăitoare în acest sens. Ca încadrare în contextul Evangheliei după Matei, se poate afirma cu certitudine că acesta reprezintă punctul culminant al operei sale, întrucât reia și desăvârșește temele principale ale Evangheliei sale. Ca structură, pasajul poate fi împărțit pe trei părți.
În primul rând, Hristos se prezintă ca Cel ce are autoritate deplină în întregul Univers, ca Marele Împărat: „Toată puterea Mi-a fost dată, în cer și pe pământ” (28:18). Încă de la început, Matei Îl prezintă pe Hristos ca Împărat, dar, de-a lungul Evangheliei, identitatea Sa este contestată. Învierea confirmă însă identitatea Sa, fără putință de tăgadă. Autoritatea Sa este totală: „toată puterea mi-a fost dată” și cuprinde întregul Univers: „în cer și pe pământ” (28:18). Nu există niciun loc unde îndeplinirea misiunii ar putea să ne poarte și care să nu fie sub autoritatea Sa deplină. După cum afirmă și apostolul Pavel în Coloseni 1:15-20, întreg Universul Îi aparține, El fiind Creatorul, Mântuitorul și Moștenitorul acestuia.
În al doilea rând, Hristos afirmă misiunea ce trebuie îndeplinită: „Faceți ucenici!” (28:19). Dacă la început lucrarea lor a fost limitată la „oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10:6), cuprinderea acestei misiuni este totală: „din toate neamurile” (28:19). Ordinea în care sunt plasate afirmațiile nu este întâmplătoare. O misiune de o asemenea anvergură nu putea fi realizată decât în baza unei autorități depline. Practic, lucrarea încredințată de Isus ucenicilor este o continuare a lucrării înfăptuite de El. Hristos Și-a folosit viața făcând ucenici, iar noi suntem chemați să Îi urmăm pilda. Verbul central este „Faceți,” acest verb fiind unul imperativ. Acesta este însoțit de trei verbe secundare, la modul gerunziu, verbe care indică modul în care ucenicii se vor achita de sarcina încredințată: (1) „Ducându-vă”- o îndreptare deliberată către cei care nu sunt ucenici; (2) „Botezându-i”-o identificare publică cu Hristos și cu ceilalți ucenici; (3) „Învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Până în acest punct, Matei L-a prezentat doar pe Isus ca fiind Învățătorul. Acum însă, El încredințează această autoritate ucenicilor Săi. Nu este vorba despre o lucrare care poate fi realizată în grabă sau superficial. Profunzimea și intensitatea acestui proces de învățare sunt ilustrate de partea epistolară a Noului Testament. Mai mult, învățătura nu trebuie să rămână la un nivel teoretic, ci trebuie „păzită” (28:19). Ucenicii nu au voie să fie selectivi. Și aici cuprinderea este totală, astfel că ei trebuie să îi învețe pe noii ucenici să păzească „tot” ce a poruncit Isus (28:19).
Ultima parte a trimiterii menționează binecuvântarea supremă de care vor avea parte ucenicii, pe măsură ce își vor îndeplini mandatul, prezența Domnului alături de ei: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (28:20). Se observă că și aici, cuprinderea este totală. Nu există nicio zi în care Hristos să nu fie alături de ucenicii Săi. Binecuvântarea cea mai de preț nu constă în rezultatele obținute sau în alt fel de răsplătire, ci în prezența Domnului alături de ei.
Aplicații:
(1) În zilele acestea se discută intens despre ceea ce ar trebui să facă biserica, iar opiniile sunt foarte diverse. Obiectivul bisericii a fost însă stabilit de Însuși Domnul ei, iar acesta este facerea de ucenici. Orice alt obiectiv pe care îl stabilește o biserică este secundar și trebuie să se subordoneze și să contribuie la îndeplinirea Marelui obiectiv, trasat de Însuși Hristos. Astfel, investiția principală a bisericii trebuie să fie în câștigarea oamenilor pentru Împărăția lui Hristos și învățarea acestora, în vederea maturizării. Biserica nu are voie să se lase absorbită de programe și activități, în timp ce își uită mandatul încredințat de Domnul ei. Ea nu trebuie să se teamă și să asculte de oameni, conformându-se la mersul vremurilor, ci să trăiască în ascultare și supunere față de Domnul ei.
(2) Învățarea este o parte centrală a mandatului de a face ucenici, astfel că Scripturile, Cuvântul lui Hristos și despre Hristos, joacă un rol esențial în întregul proces. Învățătura oferită nu trebuie să fie în ton cu dorintețe noilor ucenici, ci cu poruncile Mântuitorului care ne-a trimis. Astfel, pe de o parte, chemarea este foarte generoasă, întrucât se adresează tutuor națiunilor. Pe de altă parte este foarte restrictivă pentru că are în centru o singură persoană și o singură învățătură.
(3) Marea Trimitere reprezintă o încurajare extraordinară pentru ucenici. Hristos nu ne trimite în niciun loc care să nu se afle sub autoritatea Sa și nu ne cheamă să lucrăm nicio zi în care să ne lase singuri. Indiferent de locul în care își îndeplinesc mandatul, ucenicii au siguranța că se află sub autoritatea Domnului lor. Indiferent de perioada în care lucrează, ucenicii sunt însoțiți de Hristos.
Sugestii practice:
(1) Dacă încă nu investești în formarea unui ucenic, începe să te rogi Domnului să îți scoată omul potrivit în cale. Începe să investești în persoana respectivă, dar nu uita că formarea unui ucenic este un proces lung, necesită o investiție consistentă și trebuie însoțită nu doar de învățătură, ci și de exemplul concret al vieții.
(2) În timp ce lucrezi la facerea de ucenici, rămâi conectat în permanență la învățătura Evangheliilor, pentru a vedea modelul de ucenicie practicat de Isus.
Întrebări pentru discuții:
(1) Ca ucenic al lui Hristos, te achiți de sarcina care ți-a fost trasată? Care sunt motivele care te împiedică să o faci? În ce fel de ajută afirmațiile din Marea Trimitere să le depășești?
(2) Care sunt activitățile și programele care sufocă bisericile, împiedicându-i pe ucenici să facă alți ucenici? Ai putea da câteva exemple? De ce ținem atât de mult la acestea, deși de împiedică în realizarea mandatului?
Păstor, Valentin Făt
