Data: 8 aprilie 2018
Text: Efeseni 6:1-4
Verset de aur: Exod 20:12
Ideea centrală: Cheia binecuvântării din partea lui Dumnezeu, în orice raport social ne aflăm, este atitudinea de supunere față de Persoana și voia Sa.
Scopul lecției: Sopul acestei lecții este să ne aducă în relație corectă cu Dumnezeu pentru a fi binecuvântați și pentru a fi de folos lucrării Sale în locul în care am fost așezați.
Explicații contextuale și exegetice
Ideea de supunere nu este una ușor de abordat, din orice unghi am privi-o. Ea s-a confruntat de-a lungul veacurilor cu dușmani din interiorul ființei umane cât și din rândul factorilor externi. Această cerință din partea Domnului a fost prima încălcată de protopărinții noștri, Adam și Eva iar ispita nesupunerii domină generațiile.
Pasajul abordat din Epistola către Efeseni are în vedere dezvoltarea sănătoasă a Bisericii lui Hristos, a familiilor care o compun și a relațiilor sociale existente în ea aducând nu artificii umane ci soluțiile divine.
1. Supunerea față de Dumnezeu se reflectă în supunerea față de părinți
Fiecare generație se naște cu convingerea că cei dinainte sunt învechiți, demodați, rudimentari și că generația din care face parte reprezintă vârful descoperirilor, apogeul înțelpciunii și punctul cel mai înălțat al dezvoltării, iar prin aceste concluzii își legitimează răzvrătirea față de generația anterioară, ignoranța și dorința de a sparge tiparele. Cum putem sluji un Dumnezeu pe care nu îl vedem, cum Îl putem iubi și numi tată dacă pe cei pământești, pe care El ni i-a dat îi ignorăm, nu îi ascultăm și îi tratăm ca interferențe în calea fericirii noastre? Aceasta este o întrebare pertinentă adresată de Domnul Hristos și mai târziu de ucenicii Săi biesericilor.
Un aspect important este faptul că în dreptul supunerii față de părinți în Domnul, subliniez aici, în Domnul este faptul că aceasta este o poruncă. Nu e un lucru deschis discuțiilor, dezbaterilor ori schimbării. Poruncile lui Dumnezeu luminează omul cu privire la cadrul în care Domnul aduce binecuvântare.
O vorbă înțeleaptă spune că nu tot ce e vechi e rău și nu tot ce e nou e bun. Copiii au poruncă din partea Domnului să se supună Lui prin ascultarea de părinți. Modelul nostru suprem este Domul Isus, care deși de aceeași natură cu Tatăl şi Duhul Sfânt, S-a supus Tatălui, împlinid astfel pentru noi planul de răscumpărare prin moartea, învierea și înălțarea Sa.
2. Supunerea față de părinți este condiționată de rămânerea acestora în Domnul
Textul continuă, prezentând nevoia familiei de a avea în componență părinți înțelepți. Nu doar copiii trebuie să fie supuși părinților ci mai întâi părinții trebuie să fie supuși Domului. Pentru că părinții sunt factorii formatori ai generațiilor ce vin, înțelpciunea lor, metodele de învățare și de transmitere precum și trăsăturile de caracter trebuie să-și aibă izvorul în Cuvântul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte Dumnezeu este cel care inspiră generații în formarea altor generații. Mare binecuvântare dar și mare responsabilitate a plasat Dumnezeu pe umerii părinților. Cuvintele părinților trebuie dublate de acțiuni, de caracter pentru ca modelul lor de trăire să fie puternic pentru generațiile în formare.
Scriptura abundă în exemple de părinți înțelepți care deși, omenește vorbind, aveau resurse materiale și intelectuale mult superioare semenilor lor, au considerat supunere lor față de Dumnezeu ca fiind cea mai mare binecuvântare pe care o pot lăsa ca moștenire pentru copiii lor. Avraam este un exemplu deși clasic, totuși extrem de actual și puternic.
3. O societate binecuvântată de Dumnezeu este o societate supusă Lui
În mintea multora această afirmație poate suna ca ceva idealist, utopic chiar. Totuși, marile treziri spirituale pe care acest pământ le-a văzut vin în sprijinul acestei imagini. Trezirile spirituale care au schimbat socitățile nu au pornit ca evenimente iluministe în care o anumită comunitate a descoperit ceva nou, inedit, avengardist, nemai auzit ci ca o revenire la supunerea față de Dumnezeu. 2 Samuel 7 este un exemplu extrem de grăitor. Trecuseră 20 ani de când poporul nu avusese nici un interes față de Dumnezeu. Nu au experimentat nici războaie, nici foamete dar totuși ceva în ei a strigat după Cel ce le era Creator și i-a mobilizat pe toți spre a-și lua locul ce le-a adus vindecare și binecuvântare- supunerea față de Dumnezeu.
Aplicații practice
1. Dacă ești copil, evaluează-ți supunerea față de părinți notând atât atitudinile cât și intențiile.
2. Notați, atât părinți cât și copii, trei lucruri pe în care știți că sunteți deficitari în supunerea față de Dumnezeu și rugați-vă specific pentru acestea.
3. Analizează-te în raport cu societatea (locul de muncă, școala, vecinii, sistemul politic, etc). În ce direcție înclină atitudinea zilnică? Ești încrezător/încrezătoare că Dumnezeu este în control și te supui Lui sau obișnuiești să iei lucrurile în mâinile tale? Decide să arați prin cuvinte și fapte că ai un Stăpân.
