Data: 24 Decembrie
Tema: Întruparea – arătarea harului lui Dumnezeu
Text: Tit 2:11, Ioan 1:14-18
Verset de aur: Tit 2:11
Ideea centrală: Întruparea Domnului Isus trebuie înţeleasă nu doar ca un eveniment istoric special, ci ca actul prin care Dumnezeu Şi-a arătat harul aducător de mântuire faţă de toţi oamenii.
Scop: Să îl conştientizeze pe credincios de favorul nemeritat care a venit prin întruparea Domnului Isus Cristos şi să îl facă mulţumitor pentru ea.
Observatii contextuale si exegetice
Întruparea este actul îndurării divine faţă de neamul omenesc. Ea poate fi privită ca un eveniment istoric special în marea istorie a omenirii. Dar ea trece cu mult graniţele unui eveniment. Întruparea Domnului Isus Cristos trebuie înţeleasă ca o manifestare a harului, din partea lui Dumnezeu Tatăl pentru toţi oamenii, indiferent în ce moment al istoriei vor trăi.
Apostolul Ioan prezintă întruparea în aceiaşi termeni. Ideea de har apare de patru ori în pasajul de faţă. Ea este întotdeauna legată de întrupare. Şi întotdeauna este introdus un al treilea element inseparabil, şi anume, adevărul. Deşi descrierea iniţială este simplă: “Şi Cuvântul s-a făcut trup”, făcând-o să pară doar un eveniment, prin introducerea celorlalte două idei, cea de har şi adevăr, întruparea capătă o semnificaţie mult mai profundă. Ea este evenimentul care a avut loc atunci, văzut de cei din primul secol, dar ea îşi are implicaţiile în fiecare veac, fiind pentru toţi cei care o înţeleg şi acceptă aceeaşi manifestare a harului mântuitor al lui Dumnezeu. Arătarea harului este vizibilă în câteva domenii prezentate de apostolul Ioan:
a) Locuirea
Expresia folosită în original este „şi-a întins cortul printre noi”(gr. eskenosen). Harul ne-a fost arătat aici în două aspecte. N-a fost doar o trecere pasageră prin lumea în care trăim. Cortul aşezat printre noi implică ideea unui timp considerabil pe care El a dorit să îl petreacă cu noi. Timp de 33 de ani, El a fost aici, în lumea noastră. Dar e ceva mai mult aici. Locuirea Lui aici jos a făcut posibilă întrezărirea slavei divine. El a devenit Emanuel (Dumnezeu cu noi). De aceea, odată cu întruparea, oricine vrea să vadă ceva din ce înseamnă slava lui Dumnezeu, o poate face. Singurul lucru care i se cere este să privească la Domnul Isus. Privirea despre care vorbeşte apostolul aici este una fizică. Însă, ea este valabilă şi în sens spiritual pentru toţi cei care vor şi astăzi să privească la El, să întrezărească ceva din măreţia lui Dumnezeu.
b) Revărsarea
În El a locuit trupeşte toată plinătatea dumnezeirii (Col. 2:9). Termenul folosit aici pentru plinătate (gr. pleroma) este unul preluat din navigaţie. Era folosit atunci când o corabie era plină cu tot ce trebuia: marfă, pasageri, marinari, căpitan. Ideea e transferată când se vorbeşte aici despre cum am experimentat noi această arătarea a harului lui Dumnezeu. Prin întrupare, El a revărsat înspre fiinţa umană această plinătate care era în El, cel care a fost Dumnezeu. Ce ne-a dat El, este tot ce aveam nevoie, tot ce era necesar să împlinească golul existent în inima umană. Lucrul semnificativ de observat aici este felul în care este arătat harul în viaţa umană. El nu este manifestat doar o dată în viaţă, ci cel care îl are pe Cristosul întrupat, va experimenta manifestarea permanentă a lui.
c) Descoperirea
Harul adus de întrupare este şi acela de a-L putea vedea pe Dumnezeu. Locuirea lui Cristos printre noi nu ne-a adus doar posibilitatea de a vedea slava divină, ci de a cunoaşte efectiv pe Tatăl. Mântuitorul însuşi ne-a spus că cine L-a văzut pe El, a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9). Important de observat este că timpul v. 18 este prezentul: „care este în sânul Tatălui”. Deşi a venit aici, El rămâne veşnic prezent în părtăşia Tatălui şi Duhului în locurile cereşti. De aceea, El este capabil să descopere ceea ce ştie despre Tatăl, pentru ca este una cu El în toate lucrurile.
Aplicaţii
1. Înţelege că întruparea e mai mult decât un eveniment! S-a întâmplat odată, la fel ca toate celelalte evenimente istorice. Dimensiunea istorica a întrupării Domnului Isus are şi o dimensiune spirituală. Datorita acestui fapt, prin întruparea Fiului, Dumnezeu Tatăl te poate binecuvânta cu un favor, cu un dar pe care nu l-ai fi meritat niciodată: posibilitatea să fii mântuit.
2. El a venit să locuiască printre noi. Nu doar atunci, dar şi astăzi. El a venit şi a rămas să treacă prin greutăţile vieţii cu noi, să simtă bucuriile împreună cu fiecare. Fii conştient de prezenţa Lui în fiecare zi, în fiecare clipă şi lasă-te încurajat de faptul că El e cu tine oricând.
3. Fii mulţumitor de harul care se revarsă permanent în viaţa ta. Dumnezeu l-a dat o dată prin faptul că te-a mântuit, dar tu îl experimentezi zilnic, atâta vreme cât Cristos e în tine. Apreciază-l şi nu îl trata cu indiferenţă!
Sugestii practice
1. Mulţumeşte Domnului în rugăciunile tale că ţi s-a dat har şi încă se revarsă spre tine.
2. Împărtăşeşte cu cineva harul pe care l-ai primit prin întruparea Domnului Isus.
3. Oferă cuiva din jur care nu merită un cadou, ca să înţeleagă şi el ce e harul.
Întrebări pentru discuţie
1. În cel fel locuieşte Domnul Isus astăzi printre noi? Cum poate fi El văzut de cei care nu Îl cunosc pe El, dar ne cunosc pe noi, cei ce suntem ai Lui?
2. Cum putem să avem şi astăzi plinătatea pe care au experimentat-o ucenicii? În ce măsură este plinătatea lui Cristos legată sau aceeaşi cu plinătatea Duhului Sfânt?
3. Reuşeşti să recunoşti manifestarea constantă de har a lui Dumnezeu în viaţa ta?
4. Cum a putut Cristos să fie atât pe pământ cât şi în sânul Tatălui? Cum poate însă un credincios să fie pe pâmânt, dar în acelaşi timp în locurile cereşti?
Pastor Daniel Cocariu (Biserica Baptistă „Sfânta Treime”
Deva)
