Data: 24 Septembrie
Text: Psalmii 34:1-22
Verset de aur: Psalmul 34:1
Tema: Închinarea plăcută lui Dumnezeu
Ideea centrală: Avem o închinare plăcută înaintea Domnului dacă Îl binecuvântăm în orice vreme, căutăm fața Lui, ne temem de El și umblăm în căile Lui.
Scopul lecției: Să te încurajeze să te închini în mod plăcut lui Dumnezeu în orice vreme.
Explicaţii contextuale și exegetice
Psalmul 34 este un acrostih, fiecare verset începe cu o literă succesivă a alfabetului ebraic. Interesant este faptul că, la fel ca în Psalmul 25, o literă (vav) lipsește, iar versul final întrerupe secvența, făcând astfel să iasă în evidență accentul psalmului. Majoritatea comentatorilor împart Psalmul 34 în două diviziuni. Prima secțiune (v. 1-10) este mărturia lui David, iar a doua secțiune (v. 11-22) este învățătura sa. Adresându-se poporului cu expresia „fiilor” (v. 11), David subliniază modul comun în care conducatorii evrei se adresau audienței lor.
Psalmul face trimitere la un incident umilitor din viața lui David. El fugea de regele Saul, care căuta să-l omoare. El a ajuns înfometat la preotul Ahimelec, de la care cere pentru el și oamenii lui pâinea sfințită care era pusă înaintea Domnului în Cortul Întâlnirii. David a luat, de asemenea, sabia lui Goliat, care era pastrată în Cort. Un informator a spus lui Saul unde era David, așa că a trebuit să fugă din nou. De data aceasta, probabil, în panică, a fugit de pe teritoriul israelian și s-a dus la Achiș, regele filistean al Gatului. Este destul de bizar acest fapt, pentru că Gat era orașul natal al lui Goliat, pe care David tocmai l-a omorât! Iată-l acum pe David, purtând sabia lui Goliat (care cu greu putea fi camuflată) împreună cu oamenii săi în orașul lui Goliat!
Nu a trecut mult timp până să fie recunoscut de slujitorii lui Achiș (1 Samuel 21:11) și, în consecință, David a intrat în panică. El a decis să se comporte ca un om nebun, mâzgălind poarta cetății și lăsând saliva să-i curgă pe barbă. Achiș a căzut în capcana actoriei lui David și, în mod sarcastic, i-a întrebat pe oamenii lui: „Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceți pe acesta și mă faceți martor la năzdrăvăniile lui?” (1 Samuel 21:15). Dezgustat de manifestările deșănțate ale lui David, împăratul Achiș i-a dat drumul să plece și chiar l-a alungat din țară. Și astfel, prin înșelăciune, David a fost în stare să scape. Dar, actoria lui ca un nebun L-a dezonorat pe Dumnezeu în fața acestor păgâni.
Ajuns în peștera Adulam scrie acest psalm, lăudându-L pe Dumnezeu pentru eliberarea lui și condamnă înșelăciunea ca metodă (v. 13). Cum explicăm asta? Se pare că, reflectând mai târziu cu privire la modul în care a scăpat din ghearele morții, David și-a dat seama că, în ciuda eșecului său, Dumnezeu a fost milostiv în salvarea lui. Este adevărat, David a fost într-o situație limită, dar asta nu justifica înșelăciunea.
David și-a dat seama că înșelăciunea și răul nu sunt calea spre o viață mai bună. Dimpotrivă, calea bună este să-L cauți pe Dumnezeu pentru ocrotire, să te temi de El, să umbli în căile Lui si să te bucuri de Dumnezeu și binecuvântările Sale.
Observați în textul pentru studiu:
1. Binecuvântarea lui Dumnezeu în orice vreme este o închinarea plăcută Domnului (34:1-3). Psalmul vorbeşte despre izbăvirea de pe buza prăpastiei. Înțelegem acest lucru în antetul Psalmului. Este, de asemenea, evidentă această realitate din versetele 6, 7, 17 și 19. Viața creștinului nu este lipsită de încercări extreme. Versetul 19 spune clar: „De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană…” Menționez acest aspect pentru că întâlnim adeseori creștini care se întreabă „Dacă mi-am pus încrederea în Cristos ca Mântuitor și am început să-L urmez, de ce sunt toate aceste încercări peste viața mea?” Ei cred în mod greșit că, dacă ne-am încredințat viața lui Cristos, asta înseamnă că El va face un scut protector in jurul nostru, așa încât nici o încercare nu ne va ajunge. Dar apostolul Pavel le-a spus noilor convertiți în bisericile pe care le-a întemeiat, „în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” (Fapte 14:22), iar apostolul Petru a scris unei biserici în mare suferință, „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi.” (1 Petru 4:12).
Unele situații extreme din viața noastră sunt determinate de păcatele noastre sau de metodele greşite pe care le folosim ca să ieșim din încurcătură. Lecția importantă, în acest caz, este să învățăm cum să reacționăm atunci când Dumnezeu aduce în viața noastră consecințe pentru păcatele noastre. Este ușor să minimalizăm propria noastră responsabilitate pentru păcate sau să dăm vina pe alții, și apoi să ne mâniem pe Dumnezeu.
Câteodată, ajungem în situații extreme din pricina consecinţelor păcatelor altora asupra noastră. David a intrat în acest episod cu Achiș pentru că Saul a încercat să-l omoare. David n-a făcut nimic pentru a submina autoritatea sau poziția de conducere a lui Saul. El a fost loial lui Saul, slujindu-l ca un fiu. Și totuși, Saul era gelos pe David și în mod nebunesc a încercat să-l omoare. Din nou, este important modul în care răspundem atunci când cineva a păcătuit împotriva noastra într-un mod teribil. Poate că tatăl tău te-a nedreptatit. Poate cineva te-a abuzat verbal și fizic. Sau, un prieten de încredere te-a trădat. Sau, ai fost sabotat la locul de muncă de către colegii de serviciu fără scrupule, care te-au pus într-o situație jenantă, chiar dacă ai fost un muncitor serios și conștiincios. Ai căutat adăpost în Domnul și te-ai rugat pentru cei ce te-au nedreptățit? Recunoști că dacă Dumnezeu nu ar fi avut milă de tine, te-ai fi comportat la fel cum au acționat cei din jurul tău sau , poate, mai rău? Când cineva păcătuiește împotriva noastră, trebuie să fim foarte atenți să nu reacționăm prin păcat.
2. Căutarea Domului și umblarea în căile Lui cu o teamă sfântă este o închinare plăcută lui Dumnezeu (34:4-10). David se laudă în acest Psalm (34:2), dar nu se laudă cu el însuși. El se laudă în Domnul, ceea ce înseamnă că el recunoaște că este obiectul favorului nemeritat a lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:26-31). Ca urmare, cei smeriți (cei care, de asemenea, recunosc că ei sunt beneficiari ai harului), se vor bucura împreună cu David, de izbăvirea lui Dumnezeu „din toate temerile.” Astfel, David conchide (34:18), „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.” Până când nu îți dai seama că „zdrobirea” ta este dincolo de propria capacitate de a te salva singur, nu vei striga la Dumnezeu pentru mântuirea din păcatul tău. Atâta vreme cât crezi că propria ta bunătate sau eforturile tale vor pune din nou lucrurile împreună, nu te vei vedea ca un „nenorocit” strigând la Dumnezeu pentru scăpare (34:6). În timp ce Dumnezeu ne deschide ochii să vedem gravitatea păcatului vostru, să ne lăsăm conduși la cruce pentru mântuirea lui Dumnezeu. Cu toate că, în mod fizic, David era ascuns într-o peșteră de Saul și de filisteni, din punct de vedere spiritual el era ascuns în Dumnezeu pentru scăpare (34:8). Tu unde ești ascuns? Ai ajuns la locul sentimentelor frânte și strivite de păcatul tău, așa încât să strigi către Dumnezeu să te mântuiască prin Isus și sângele Său vărsat?
David s-a temut de Saul și de filisteni. Dar iată ce a mărturisit el: „Am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns, m-a izbăvit din toate temerile mele” (34: 4). Apoi el merge mai departe și afirmă, „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie” (34:7). Mai mult, el spune, „Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinții Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! (34: 9). Și iarăși, „Veniți, fiilor și ascultați-mă, căci vă voi învăța frica de Domnului!” (34:11). Frica de Dumnezeu este indisolubil legată de experimentarea mântuirii Lui.
3. Mărturisirea Domnului înaintea oamenilor este o închinare plăcută lui Dumnezeu (34:11-17). Întregul psalm este o pledoarie pentru „închinare plăcută înaintea Domnului.” Versetul 3 spune, „Înălțați pe Domnul împreună cu mine! Să lăudăm cu toții numele Lui!” În versetele 4-10, ideea este, „Dumnezeu m-a izbăvit. El poate face acelaşi lucru și cu tine.” Apoi, vine mărturisirea și invitația, „Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (34: 8). Nu te uita doar de departe, ci lasă să se aprindă dorința în tine după binecuvântările Domnului. Gustă din bunătatea Domnului! Dovedeşte prin propria experiență că Domnul salvează pe cei ce se încred în El. Sau, din nou, pe baza experienței de a nu fi în lipsă de nici un lucru bun (34:10), David, îi invită pe cititorii săi să asculte în timp ce îi învață despre viața cu adevărat bună (34:11, 12).
4. Încrederea deplină în Domnul până la sfârșitul vieții este o închinare plăcută lui Dumnezeu (34:18-22). Versetele finale sunt expresia unei încrederi totale în Cel ce poate să izbăvească orice „inimă înfrântă” și să mântuiască orice „duh zdrobit.” Așteptând împlinirea lor finală dincolo de moarte, când Dumnezeu va justifica în cele din urmă pe robii Săi și îi va condamna pe cei răi, cel credincios face o frumoasă slujbă duhovnicească. Aceste versete fac evident ceea ce Biblia ne învață foarte clar pe tot parcursul ei, și anume, că există o deosebire fundamentala între cei pe care Dumnezeu îi răscumpără și cei pe care Dumnezeu îi va condamna. Cuvântul ebraic pentru „condamnat” (34:21, 22) înseamnă să suporte vinovăția. Este opusul a ceea ce înseamnă a fi justificat. „Vrăjmașii celui fără prihană vor fi condamnați” (34:21b). „Nici unul dintre cei ce se încred în El, nu este osândit” (34:22b). Acestea sunt singurele opțiuni! Asigurați-vă că v-ați refugiat în Isus Cristos! De aceea, „nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus” (Romani 8:1).
Aplicaţii
1. Să nu uităm că cea mai înaltă chemare pe care Dumnezeu ne-a dat-o este să ne închinăm înaintea Lui. Așadar, s-o facem plăcut înaintea Domnului.
2. Să depășim sfera închinării „ocazionale” sau „programate” și să facem din închinare un mod de viață.
3. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt garantate pentru cei care Îl binecuvântează pe Dumnezeu în orice vreme.
4. Cel credincios Domnului este chemat să umble cu reverență în căile Domnului mărturisind fără rușine bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu.
5. Să așteptăm în răbdare împlinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu și să ne încredem deplin în Cel ce ne-a promis mântuirea prin viața Domnului Isus.
Sugestii practice
1. Fă o listă cu toate binecuvântările lui Dumnezeu pentru viața și familia ta. Te va ajuta să înțelegi mai bine bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu. Apoi, închină-te lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ele.
2. Gândește-te la momentele grele din viața ta când mâna cea bună a lui Dumnezeu te-a ridicat sau te-a izbăvit. Adu mulțumiri ca jertfă Domnului pentru asta!
3. Trăiește zilnic promisiunile lui Dumnezeu fără să pui la îndoială îndurarea Domnului!
4. Nădăjduiește și crede că Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă.
Întrebări pentru discuţii
1. Care este cea mai înaltă datorie a omului?
2. Ce înseamnă să-L binecuvântezi pe Domnul în orice vreme?
3. Cum putem „gusta” bunătatea Domnului?
4. Ce-L determină pe Dumnezeu să binecuvânteze pe unii și să condamne pe alții?
5. Ce înseamnă o închinare plăcută lui Dumnezeu?
Păstor Gheorghe Dobrin,
Biserica Creștină Baptistă „Betel” Mediaș
