Data: 17 Septembrie
Text: Isaia 8:10-22
Verset de aur: 8:20
Tema: Profeții vorbesc: schimbați-vă sau plecați în robie!
Ideea centrală: Dumnezeu a chemat profeții (oameni care vorbeau națiunii în Numele Său) să atenționeze constant națiunile cu privire la blestemul neascultării de Dumnezeu și binecuvântarea celor care se încred în El. Profeții mari și mici au vorbit atât pentru Regatul de Nord cât și pentru Regatul de Sud, înainte de robie, în tot timpul robiei Asiriene și Babiloniene, până în anii grei ai tăcerii lui Dumnezeu (400 ani).
Scopul lecției: Să înțelegem cât de important este să ne corectăm mereu viața, trăind în sfințenia cerută de Dumnezeu în Cuvânt, pentru a avea o viață împlinită și binecuvântată.
Explicaţii contextuale și exegetice
Proorocul Isaia a profețit în timpul regilor Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia care s-au succedat la tron in Regatul din Sud (Iuda) (Isaia 1:1). Într-adevăr, Isaia a anunțat robia Asiriană și pentru Regatul de Nord (cap.28), dar preocuparea sa majoră a fost pentru Regatul lui Iuda. El începe cartea cu o serie de predici ce denunță păcatul atât cel personal săvârșit de diferiți indivizi (cap. 1-6), cât și cel național, săvârșit de lideri și de întreaga națiune (cap. 7-12). În toate aceste mesaje Isaia avertizează asupra judecății pe care o va aduce Dumnezeu asupra întregii națiuni dacă oamenii nu se pocăiesc. Profeții Amos și Osea au adus mesaje similare pentru cei din Regatul de Nord pentru care timpul judecății divine se apropia cu repeziciune. Profeții au vorbit astfel despre o schimbare radicală, prin pocăință, altfel avea să vină robia.
În loc să se încreadă în Domnul, așa cum fusese avertizat, Ahaz a ales să se încreadă în puterea Asiriei (7:1-12). Profetul Isaia l-a avertizat pe împărat că tocmai Asiria, la care acesta din urmă caută ajutor, va deveni cel mai mare dușman al regatului său (7:17-25). Ca să-l convingă pe împăratul Ahaz să se încreadă în Domnul și să nu caute ajutor la asirieni, Domnul îi spune lui Isaia să-l numească pe copilul lui nou născut: Maher-Șalal-Haș-Baz (Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii) (8:3). Numele acesta anunța judecata viitoare a lui Dumnezeu, când Asiria avea să cucerească Siria și să invadeze atât Israelul de Nord, cât și Iuda (Regatul de Sud care avea să ajungă în robie Babiloniană). Într-adevăr în 732 î.H., când copilul lui Isaia avea aproximativ 2 ani, Asiria a cucerit Siria și a început să invadeze Israelul (2 Împ.15:29). De aceea, în capitolul 8, Isaia descrie, în termenii unor contraste dinamice, greșelile pe care liderii din Iuda ar putea să le facă încrezându-se în Asiria, în loc să se încreadă în Domnul, riscând astfel și ei robia.
Observați în textul pentru studiu:
1. Deșertăciunea planurilor fără acordul lui Dumnezeu (v.10). După ce Asiria a cucerit Siria, iar Rețin (împăratul Siriei) și Pecah (împăratul Israelui de Nord) au murit, se pare că mișcarea pro-Asiriană a crescut mult în Iuda (Regatul de Sud al Israelului). Astfel de victorii păreau să certifice faptul că cea mai sigură alternativă pentru Iuda ar fi fost să se alieze cu „apele mari și puternice” ale Asiriei (v.7). În locul încrederii în Domnul („apele din Siloe, care curg lin” – v.6), ei s-au încrezut în fala „apelor puternice” ale Asiriei (primul contrast dinamic ce descrie greșeala încrederii în Asiria). Deși era evidentă forța militară a Asiriei în acea vreme, ceea ce nu se vedea (dar Domnul știa), era faptul că tocmai acele „ape puternice” ale Asiriei aveau să se reverse și să inunde devastator ținutul lui Iuda (v.7-8). Dumnezeu le oferea pacea în urma încrederii în El, ei însă au ales, fără să tina cont de Cuvantul Domnului, războiul devastator, pentru că n-au umblat prin credință ci prin vedere (2 Cor. 5:7). De aceea Isaia accentuează ideea că „nu se va alege nimic” de planurile făcute de Iuda sau Asiria, deopotrivă. Doar realitatea faptului că „Dumnezeu (Emanuel) este cu noi” constituie garanția succesului și cea mai mare asigurare în orice fel de împrejurare politică economică sau religioasă.
2. Teama și sfințenia în fața lui Dumnezeu (v.11-15). Dumnezeu l-a avertizat pe Isaia să nu urmeze cursul vieții adoptat de majoritatea pro-Asiriană, deși aceasta ar fi putut fi interpretată ca trădare din partea profetului (v.11). Isaia însă alege să asculte de Domnul (să fie interesat de ceea ce este drept și în voia lui Dumnezeu), în timp ce majoritatea oamenilor din jurul său era interesată de ceea ce este popular și sigur (v.12). Iar adevărul este că, atunci când ne temem de Domnul, nu trebuie să ne temem de oamenii puternici și influenți și nici de circumstanțe nefavorabile. De aceea Isaia folosește o altă comparație dinamică, referindu-se la Domnul ca la „un locaș sfânt” pentru cei credincioși, și, pe de altă parte, „o piatră de poticnire”, o stâncă de păcătuire”, „un laț și o cursă” pentru cei răzvrătiți (v.14). Alegerea le aparține, ei pot să se teamă de Domnul și să fie sfinți, sau pot să respingă pe Domnul și să cadă în cursa neascultării care duce la distrugere sigură (v.13, 15).
3. Ascultarea de „lege și mărturie” (v.16-22). Națiunea a respins mesajul Domnului transmis prin Isaia. Aceasta nu înseamnă însă că misiunea sa profetică a falimentat, pentru că o rămășiță credincioasă dintre evrei, adevărații „ucenici” ai Domnului, au ascultat Cuvântul Domnului și L-au prețuit în inima lor (v.16). În credința bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, profetul, este dispus să aștepte cu răbdare până ce Acest Cuvânt se va împlini întocmai (v.17). Isaia și familia sa au fost chemați să fie o mărturie vie a încrederii în Cuvântul lui Dumnezeu (v.18). Iar ecoul acestei mărturii a străbătut nu doar generația profetului Isaia, ci generații viitoare, pănă în vremea scrierii Epistolei către Evrei (70 d.H.) în care menționează acest adevăr cu referire la Domnul Isus Hristos, de data aceasta (Evrei 2:13-14). Ce impact extraordinar poate avea încrederea unui om sau a unei familii în Cuvântul lui Dumnezeu!
În vremea aceea de criză, oamenii în loc să se întoarcă spre Mesajul Divin pentru a găsi înțelepciune pentru fiecare acțiune din viața lor, ei au consultat mai degrabă „pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul” (v.19). Aceasta a condus la un întuneric moral și spiritual fără precedent, astfel încât, spune Isaia, „nu vor mai răsări zorile peste poporul acesta” (v.20) sau poporul „va pribegi prin țară apăsat și flămând” (v.21), iar în țară „nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră” şi poporul „se va vedea izgonit în întuneric beznă” (v.22). Provocarea profetului, deci, a fost fermă și fără echivoc: „La lege și la mărturie!” (v.20). Într-adevăr o rămășiță credincioasă de evrei din Iuda s-a întors în Ierusalim după aproximativ 70 de ani de robie Babiloniană. Aceștia au fost încurajați de ceea ce a scris Isaia în capitolele 40-66.
Aplicaţii
1. Caută întotdeauna, cu multă grijă, voia și planul lui Dumnezeu pentru tine, familia ta și Biserica din care faci parte. Nimic nu dăinuiește în afara planului Său. Fii atent la aparențe! Ele îți pot fura ușor focalizarea de pe planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Un copil se juca trăgând săgeți cu arcul către un gard din lemn. Pe acel gard erau multe săgeți înfipte chiar în centru țintei. Cineva s-a oprit să-l întrebe pe acel copil cum reușește să înfigă săgețile, cu atâta precizie, chiar în mijlocul țintelor. Copilul a răspuns: este foarte simplu; întâi trag săgețile și apoi desenez ținta în jurul lor! Uneori, așa facem și noi în viață: tragem săgețile propriilor noastre dorințe și apoi desenăm ținta voiei lui Dumnezeu în jurul săgeților noastre! Lucrurile nu trebuie să fie făcute așa, ci mai întâi trebuie să descoperim Voia lui Dumnezeu, să ne focalizăm întreaga noastră atenție pe Planul Divin pentru noi și abia apoi să ne orientăm acțiunile noastre în acea direcție a ascultării de Dumnezeu. Altfel, ne ratăm viața și trăim o viață nesfântă.
2. Nu te lăsa influențat de gândirea „majorității” și nu te teme de circumstanțele nefavorabile. Calea credinței în Dumnezeu este o cale îngustă și puțini sunt cei ce merg pe ea (Matei 7:14). Nu urma opiniile adoptate de majoritatea oamenilor, fără să le filtrezi prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu, altfel s-ar putea să te trezești încolonat pe calea cea largă ce duce la pierzare (Matei 7:13). Uneori, nu este ușor să asculți de Domnul, dar amintește-ți că așa este cel mai sigur și doar așa poți obține bucuria finală.
3. Întoarce-te „la lege și la mărturie!”. Dacă realizezi că te-ai îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu-L mai citești și dacă nu te mai atrage, întoarce-te la o disciplină spirituală constantă și pasionată pentru Cuvânt. Asocierea noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu aduce binecuvântare și mărturie pozitivă, ceea ce va influența mult viața celor din jur (poate peste multe generații).
4. Nu te juca cu viitorul tău, al familiei tale și al copiilor tăi. Prețul neascultării de Dumnezeu este mult prea mare: s-ar putea ca tu și generații după tine să experimentați o robie cruntă a lumii fără Dumnezeu și a păcatului.
Sugestii practice
1. Disciplinează-ți viața citind zilnic din Sfânta Scriptură și rugându-te ca Dumnezeu să te călăuzească în toate lucrurile. Nu te lua după alții, ci urmează indicațiile lui Dumnezeu prin Cuvânt.
2. Când vii la închinare la Biserică vino pregătit să auzi ce-ți spune Dumnezeu. El și astăzi vorbește prin alți oameni. Ia-ți notițe, dacă nu ții minte mesajul, și grăbește-te să împlinești ceea ce ți-a vorbit Dumnezeu (Iacov 1:25).
3. Nu te juca cu păcatul pentrucă acesta atrage mânia lui Dumnezeu asupra ta.Trăiește zilnic în sfințenia cerută de Dumnezeu și nu te lăsa amăgit de părerile celor din jur.
4. Încrede-te în Dumnezeu pentru toate nevoile tale. El este Sursa tuturor nevoilor tale (materiale, financiare, relaționale și spirituale). Antrenează-te să depinzi de Domnul pentru toate lucrurile din viața ta și din viața familiei tale. El poate să facă „cinci pâini și doi pești” să ajungă pentru nevoile a 5000 de bărbați (Marcu 6:30-44).
5. Caută prezența lui Dumnezeu oriunde te duci, oriunde te afli și orice ai de făcut. Dacă Domnul nu este cu tine, nu sta sau nu te duce nicăieri (Exod 33:15).
Întrebări pentru discuţii
1. Ce lucruri lumești sunt foarte atrăgătoare pentru credincioșii din zilele noastre?
2. Există avertizări publice prin mesaje sau studii biblice care să atragă atenția oamenilor asupra pericolului îndepărtării de Dumnezeu?
3. Cât de des citiți Biblia într-o săptămână? Cât de des vă rugați?
4. Cum putem căuta „fața lui Dumnezeu” (Psalm 27:8)?
5. Ce moștenire spirituală lăsăm copiilor noștri?
6. Care sunt cele mai frecvente temeri ale celor credincioși astăzi?
Păstor Cornel Boingeanu,
Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime”, București
