EXPLICATII BIBLICE 18 DECEMBRIE

Data: 18.12.2016

Tema: ÎMPĂRĂȚIA CARE VINE SPRE NOI

Text:   Luca 10:1-16

Verset de aur: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” Luca 10:9b

Ideea centrală: Domnul Isus a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. A venit timpul ca El, prin ucenicii Lui, să facă o ultimă încercare ca să trezească națiunea Israel să împlinească scopul lui Dumnezeu. Așa că Domnul cheamă 70 de ucenici și îi trimite perechi în fiecare oraș / cetate din drumul Lui spre Ierusalim ca să culeagă roade. Holdele erau coapte, dar lucrătorii puțini. Trebuiau să se roage pentru a primi întăriri și trebuiau instruiți ca să nu devieze de la scopul suprem. Nimic nu avea voie să le distragă privirea de la marea lucrare ce îi aștepta. Oare vor reuși?

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

În Luca 10 ne sunt prezentate mai multe descrieri ale aceluiași lucru: ce trebuie să facă un slujitor credincios, raportându-se corect la diferite situații de viață. Mai întâi, să îl reprezinte cu cinste pe Domnul, ca unul care este trimis să vestească Împărăția Lui. Mai apoi, să folosească orice oportunitate și să ajute pe aproapele lui aflat în nevoie ca să arăte că iubește pe Dumnezeu. În cele din urmă, să dovedească devoțiunea lui față de Hristos, făcându-și timp să Îl asculte și să aibă părtășie cu El.

            Acest pasaj ne prezintă 70 dintre ucenici, care au devenit primii misionari trimiși de Împărat să anunțe prezența Lui: Împărăția se aproprie de voi. Astfel, mesajul proclamat era că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de ei pentru că Domnul Isus era prezent acolo. Același mesaj era predicat și de Ioan Botezătorul. Domnul Isus a avut mulți ucenici și oameni care L-au urmat. Unii l-au părăsit din motivații greșite sau anumite probleme, dar au fost și ucenici care au refuzat să Îl părăsească.

            – Expresia după aceea, indică un moment cheie, important care arată că trimiterea celor 70 se află imediat după evenimentele care au marcat încheierea lucrării din Galileia și începutul călătoriei spre Ierusalim. Călătoria aceasta va dura aproximativ 7 luni și începe în Iudeea, la est de Iordan, se va încheia în Ierusalim cu evenimentele din Săptămâna Mare.

            – Domnul a numit, este o expresie ce mai apare numai în Fapte 1:24, se referă la decizia suverană a Domnului de a alege ucenici, chiar dacă nu știm de ce 70, (unele traduceri 72) poate exista o paralelă cu alegerea lui Moise din Numeri 11:16-17, 24-25. Cei 70 nu erau apostoli, chiar dacă au primit puteri speciale și au fost făcute anumite lucrări supranaturale (au vindecat bolnavi, au eliberat pe cei posedați de demoni.) Domnul i-a înzestrat atunci pe acești ucenici cu o putere specială, doar pentru acea perioadă ca să însoțească mesajul pe care îl transmiteau și ca ei să aibă credibilitate și să demonstreze că astfel Împărăția s-a apropiat de ei. A fost o înzestrare specială, pentru un număr limitat de oameni, și a avut în vedere o lucrare aparte: proclamarea prezenței Împăratului și apropierea Împărăției lui Dumnezeu de inimile oamenilor. Astfel, cei care auzeau și vedeau minunile să nu fie înșelați de alții care propovăduiau minciuni. Chemarea Domnului pentru noi astăzi este să proclamăm mesajul Împărăției, nu să facem minuni sau să demonstrăm prin semne autenticitatea mesajului. De lucrul acesta, de autentificare se ocupă Duhul Sfânt (Matei 28:19-20, Luca 24:46-49).

            – Domnul i-a trimis în perechi, ca să se ajute reciproc și să fie încurajați mai ușor (Eclesiastul 4:9) dar și ca mărturia lor să fie crezută (Deuteronom 19:15).

 

Iată câteva caracteristici ale celor care sunt trimișii lui Dumnezeu pentru a anunța Împărăția, cei care aduc împărăția aproape de oameni. Domnul are câteva așteptări în ce privește atitudinea ucenicilor chemați să vestească Împărăția, transferabile și la credincioșii de astăzi.

 

1. să împărtășească viziunea și compasiunea Domnului pentru oamenii pierduți 10:2a

Noi nu înțelegem pe deplin ororile iadului, iar oamenii din jurul nostru nu se îngrijesc de sufletele lor, de aceea avem nevoie să fim educați și motivați pentru a face lucrarea Domnului. Iată cuvintele Domnului înainte de a chema pe cei 12: Cînd a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n-au păstor (Matei 9:36)

            Cuvântul milă din aceste versete vine din substantivul care este folosit pentru organele interne (vezi Fapte 1:18) și reflectă o emoție puternică resimțită în adâncul ființei (o expresie comună de a simți un nod în stomac). Este exact descrierea profetului Isaia, care spune despre Domnul că era dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obișnuit cu suferinţa. Această durere pe care o simte Domnul nostru când vede oamenii pierduți Îl motivează să trimită oameni în lucrarea Sa.

            El arată compasiune pentru cei pierduți și descoperă viziunea sa: secerișul este mare.

 

1. să caute resursele necesare pentru a face lucrarea Domnului 10:2b

În lumina acestui mare seceriș, al judecății divine, credincioșii trebuie să se roage pentru salvarea celor nemântuiți. Rugăciunea este ca Domnul secerișului să scoată lucrători, care să salveze pe oameni de la pedeapsa finală. Aici întâlnim un paradox: Judecătorul poruncește oamenilor săi să se roage ca mulți păcătoși să fie salvați de judecata Sa.

            Rugăciunea asiduă, necontenită, neîntreruptă pentru ca Domnul secerișului să aducă resursele necesare! Această rugăciune să fie nelipsită din fiecare Biserică!

1. să asculte porunca de a merge 10:3a

Forma de prezent imperativ a verbului de a merge reflectă urgența poruncii Domnului. Nu există timp pentru întârzieri sau pregătiri intense. Mai erau doar câteva luni până la crucificare și mulți oameni trebuiau pregătiți pentru a primi mesajul Domnului Isus. Din moment ce cei 70 erau parte din împărăția pe care erau chemați să o proclame, știau suficient ca să spună și altora. Nu există astfel scuze pentru credincioși, care din momentul convertirii lor, să nu aducă și altora vestea bună a mântuirii.

 

1. să fie încrezători în puterea Sa 10:3b

Prin comparația ca niște oi în mijlocul lupilor, Domnul Isus subliniază realitatea pericolelor și a amenințărilor care îi așteaptă pe cei ce împărtășesc Evanghelia cât și nevoia imperativă pentru inocență și vigilență. Ucenicii nu aveau putere în ei înșiși, ci în Păstorul lor pentru a face față greutăților ce vor urma. Toți însă vor fi sub protecția Sa până ce vor face lucrarea ce li s-a încredințat. ”Orice om care ia în serios pe Domnul Isus Hristos devine ținta satanei.” (Vance Havner)

 

1. să fie dependenți de purtarea Sa de grijă 10:4

La fel cum a făcut cu cei 12, Domnul nu a îngăduit nici celor 70 să își facă provizii sau să își asigure comfortul pentru următoarele luni în această misiune. Fără bani, curea, traistă sau încălțări, adică fără preocupări pentru lucrurile materiale. Urgența lucrării cerea o dedicare totală dar și o încredere neclintită în puterea Lui de a purta de grijă celor ce lucrează pentru El.

Mai mult, ucenicii erau chemați să nu investească timp în alt fel de relații (să nu întrebe de sănătate pe drum.) Această austeritate însă a fost ocazională și limitată în timp, pentru ca să împlinească scopul Domnului. Mai târziu, chiar El întreabă pe ucenici: Apoi le-a mai zis:„Cînd v-am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic“, I-au răspuns ei. Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, deasemenea s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie. (Luca 22:35-36)

            Astfel, modelul de lucrare urma să se schimbe, pentru că și condițiile aveau să se schimbe.

 

1. să fie credincioși în transmiterea mesajului încredințat 10:5-11

Mesajul pe care îl vor aduce acești ucenici va împărți inevitabil pe oameni în două categorii, funcție de răspunsul lor: acceptarea care va aduce pace și respingerea ce va aduce judecata.

Când cineva aude un ambsador al lui Hristos, aude de fapt pe Domnul, iar cine disprețuiește pe trimișii Lui Îl disprețuiește pe Dumnezeu.

            Deși este un limbaj foarte dur, Domnul avertizează pe cei care nu vor să primească mesajul și mesagerii Lui, prin exemplul pedepsei care a venit asupra cetății Sodomei.

 

Aplicaţii:

 

Mila Domnului vine din faptul că El ne cunoaște pe deplin situația disperată și ce ne așteaptă dacă nu ne întoarcem la El. De aceea secerișul de care vorbește nu este aducerea oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu! Este marea de oameni care se îndreaptă spre judecata finală (vezi Ioel 3:12-14, Matei 13:30-43, Apocalipsa 14:14-15) iar din această masă de oameni, sunt puțini care lucrează. Inima Domnului este mișcată când vede masa aceasta mare de oameni care se îndreaptă spre judecată în timp ce între ei sunt puțini lucrători care să le aducă vestea bună. Asta trebuie să ne motiveze! Adevărata evanghelizare începe aici, cu o viziune corectă și o conștientizare a condiției disperate a omenirii.

 

 

Sugestii practice:

 

1. Să ne împrospătăm chemarea pentru lucrare, care este foarte specifică, să nu ne abatem de la ea, să nu ne lăsăm furați sau înșelați cu alte standarde.
2. Să ne evaluăm mereu calitatea mesajului, să căutăm să este convingători, și să nu ne lăsăm influențați de altfel de mesaje mai ”populare”
3. Să ne rugăm în fiecare întâlnire ca Domnul să scoată lucrători
4. Să fim atenți la așteptările Domnului în timp ce suntem în lucrarea Lui
5. Ni se cere disciplină și credință să facem lucrarea? Cum putem să ne disciplinăm?

 

Întrebări pentru discuţii:

 

• Avem viziunea corectă a lucrării Domnului în zilele acestea?
• Cum putem să simțim ceea ce trebuie vis-a-vis de oamenii pierduți?
• Cum putem să nu lăsăm comfortul să ne împiedice în a face lucrare?
• Cum putem găsi și îndepărta din viețile noastre acele lucruri care ne împiedică și ne fură timpul dedicat proclamării Împărăției?

 

 

Păstor Drăgan Ovidiu pastorovi@yahoo.com

Biserica Creștină Baptistă Renașterea Arad