Data: Săptămâna 15-21 Februarie 2016
Tema: ASCULTĂ DE DUMNEZEU CA ISUS
Text: Ioan 5:19-47
Verset de aur: Ioan 5:30
Ideea centrală: Ascultarea de Dumnezeu este o trăsătură esențială a vieții noastre de credință. Învățăm de la Domnul Isus cum să ascultăm de Dumnezeu deplin și de bunăvoie.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Scriptura ne oferă exemple de oameni care au ascultat de Dumnezeu și, ca urmare a acestui fapt, au fost binecuvântați și folosiți de Dumnezeu. Avraam, de exemplu „a ascultat de Dumnezeu și a plecat fără să știe unde se duce”, lăsând în urma sa mărturia extraordinară a unui om binecuvântat (Evrei 11:8). Însă, cel mai frumos exemplu de ascultare de Dumnezeu ne este oferit de Domnul Isus. Textul pentru studiu scoate în evidență atitudinea plină de sensibilitate a Domnului Isus în ascultarea Sa de Tatăl. În urma unei vindecări miraculoase a unui om paralizat de 38 de ani, conducătorii religioși ai vremii au început să-L urască pe Isus pentru că acționa cu o autoritate ce Îi era atribuită doar lui Dumnezeu Tatăl (vindeca pe bolnavi și nu respecta rânduielile stabilite pentru ziua de Sabat). Domnul Isus le demonstrează că tot ce face și spune El nu este altceva decât rezultatul ascultării de Tatăl.
Observați în această lecție aspectele esențiale ale ascultării Domnului Isus de Tatăl.
- Măsura ascultării de Dumnezeu – deplină, totală (v.19, 30)
Domnul Isus afirmă că El nu face nimic înafara cadrului stabilit de Tatăl (voia lui Dumnezeu): „Fiul nu poate face nimic de la Sine” (v.19); „El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând” (v.19); „ce face Tatăl face și Fiul întocmai” (v.19); „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi” (v. 30); „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (v. 30).
Ascultarea noastră de Dumnezeu trebuie să fie deplină (fără rezerve) dacă dorim să fim fii ai Tatălui nostru Ceresc. Este adevărat, Dumnezeu ne-a creat ființe libere și cu voință proprie, adică având capacitatea de a decide, de a alege, de a ne determina singuri viața. Dar, potrivit modelului lui Hristos, binecuvântat este cel ce ascultă de Dumnezeu în mod deplin (cel ce-și supune libertatea și voința proprie, lui Dumnezeu). Ascultarea are la bază această decizie proprie de a ne supune Tatălui, în sensul în care căutăm să împlinim nu voia noastră ci voia lui Dumnezeu. Voia omului ascutător devine voia lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită (Romani 12:2). Dumnezeu ne-a creat să trăim mai bine în ascultare de El.
- Motivația ascultării de Dumnezeu – iubirea Tatălui (v.20)
Ascultarea Fiului nu este impusă ci este bazată pe dragoste deplină a Tatălui: „Tatăl iubește pe Fiul” (v.20; Matei 3:17, 17:5). De vreme ce iubirea Tatălui este deplină: „Îi arată tot ce face” (v.20), și ascultarea Fiului capătă aceeași măsură.
Autodeterminarea, adică a face ceea ce vrem, derivă (vine) din mândrie, din egoism, pe când ascultarea este răspunsul iubirii față de Dumnezeu. Liderii iudei, cu care vorbea Domnul Isus, nu aveau dragoste de Dumnezeu (v.42) de aceea Îl respingeau pe Isus și lucrările Tatălui.
Motivația noastră pentru a căuta mereu voia lui Dumnezeu, adică ascultarea de El, derivă din iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu ne-a iubit întâi (Romani 5:8), iar noi răspundem dragostei Lui cu ascultare.
- Inițiativa ascultării Fiului – voința Tatălui (v.21)
Ascultarea deplină a Fiului față de Tatăl nu duce la depersonalizare (voința Fiului să nu mai conteze) ci la autoderminare (inițiativă) mai hotărâtă a Fiului în ascultare de Tatăl: „Fiul dă viață cui vrea” pentrucă și Tatăl „înviază morții” (v.21). Acest principiu se poate traduce în afirmația: asculți de Dumnezeu și faci ce vrei! Dumnezeu nu dorește depersonalizarea noastră ci conturarea personalității noastre în ascultare de El (singurul mod în care ne putem împlini personalitatea).
- Transferul ascultării de Tatăl – ascultarea de Fiul (v.23-29)
Domnul Isus argumentează faptul că Voia Tatălui este ca El (Fiul) să fie ascultat de oameni: „toată judecata a dat-o Fiului pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl” (v.22-23). Efectele ascultării de Fiul sunt: „viața veșnică” (v.24), înviere din morți (v.25) și răsplătire veșnică (29). Planul lui Dumnezeu pentru noi este să ascultăm de El cum a ascultat Hristos și să ascultăm de Hristos cum ascultăm de Dumnezeu.
- Aprobarea ascultării de Dumnezeu – mărturisirea Tatălui (v.31-39)
Lucrările pe care Domnul Isus le făcea mărturiseau că El este una cu Tatăl (v.36). Iar Tatăl care L-a trimis pe Fiul a confirmat prin mărturisire publică faptul că Isus este investit cu autoritate divină (v. 32, 37). Mărturia Tatălui nu este directă: „nu I-ați auzit niciodată glasul” (v.37), ci este transmisă prin mesageri: „Ioan .. a mărturisit pentru adevăr” (v.33,35). De asemenea Scripturile, care sunt Cuvântul Tatălui, mărturisesc despre Domnul Hristos (v.39).
- Consecința ascultării de Dumnezeu – autoritatea spirituală (v.40-47)
Dumnezeu a dat Fiului toată judecata. „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, …” (v.22). A judeca presupune a avea autoritate. Domnul Isus a venit pentru mântuire (v.34), dar El va reveni pentru judecată (v.29). Există însă har și speranță „cine crede în Celce M-a trimis, are viața veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” (v.24).
Isus a ascultat de Tatăl. El nu a căutat slava Sa, însă, chiar ca rezultat al acestei ascultări, Fiul a primit cinstea și slava (v.23, 41). Prin urmare se cade să căutăm Slava Sa (v.44) și să credem cuvintele Sale (v.47).
Aplicaţii:
Ascultarea de Dumnezeu este o trăsătură esențială a vieții de credință. Fără o ascultare deplină de Dumnezeu nu putem fi plăcuți Lui (1 Samuel 15:22), iar viața noastră devine ineficientă, letargică sau ruinată. Este ca și când n-am asculta de cerințele specificate în cartea tehnică a unui autoturism. Ce-ar fi dacă cineva ar introduce în motor miere de albine în locul uleiului de motor având caracteristicile indicate de constructor? Și-ar distruge mașina, nu-i așa? Cineva ar putea argumenta că mierea, pentru el, ar fi mai ieftină (pentrucă ar crește albine)! Oricum, rezultatul ar fi dezastruos pentru motor (oricât de dulce ar fi mierea!) dacă nu sunt respectate indicațiile constructorului cu privire la uleiul de motor. La fel este și în viața noasră. Dumnezeu ne-a creat să funcționăm bine în ascultare deplină de El. Altfel, ne ruinăm viața. Ascultarea noastră de Dumnezeu demonstrează asemănarea nostră cu Domnul Isus (care a ascultat deplin de Tatăl) și este răspunsul nostru cu iubire la iubirea Lui. Atunci când eu și tu, ca și credincioși trăim o viață de ascultare asemenea Domnului Isus Hristos, Dumnezeu mărturisește pentru noi, suntem aprobați de El, suntem primiți și binecuvântați. Toate binecuvântările divine vin prin Fiul, în baza credinței și ascultării noastre de El.
Sugestii practice:
- Citește zilnic Biblia și împlinește tot ce îți cere Dumnezeu! Fii atent la nuanțele de înterpretare pe care le poți introduce pentru a nu împlini întocmai ceea ce-ți cere Dumnezeu.
- Roagă-te pentru puterea de a te detașa de tot ceea ce înseamnă neascultare de Dumnezeu în viața ta. Cere, în schimb, ca El să te ajute să asculți și să împlinești ceea ce ți se cere ca urmaș al lui Isus.
- Verifică fiecare domeniu al vieții tale (familia, școala, locul de muncă, Biserică, etc.); fii gata să schimbi și să te pui mereu în acord cu învățătura Scripturii.
- Dacă nu ești un ucenic al lui Isus Hristos, primul pas al ascultării tale de Dumnezeu este să accepți pe Domnul Isus, Trimisul lui Dumnezeu, ca Mântuitor al tău, personal.
Întrebări pentru discuţii:
- Cum se face că anumiți credincioși ascultă mai mult iar alții ascultă mai puțin de Dumnezeu?
- Cum ne putem evalua nivelul nostru de ascultare de Dumnezeu? Dar, asemănarea noastră cu Domnul Isus în ascultare de Dumnezeu?
- De ce unii aud glasul Fiului și-L ascultă, iar alții nu? (vezi v. 25)
- Ce legătură este între ascultare credinciosului și răsplătirea din cer?
Păstor, Ioan Mirăuţe
Bisericile Baptiste Cuvin și Cladova
