Data: 15 Martie 2015
Tema: Cei doi fii
Text: Matei 21:28-32
Verset de aur: Luca 7:29-30
Ideea centrală: Credința mântuitoare este exprimată prin ascultare de voia Tatălui, nu doar prin cuvinte frumoase!
Explicaţii contextuale și exegetice:
- Contextul și audiența inițială
Tensiunea era mare. Părea că lucrurile scapă de sub control. Isus intrase triumfal în Ierusalim, aclamat îndelung de mulțimea care venea la praznic. Nici unul din liderii religioși oficiali nu s-au bucurat de o primire similară. Ba mai mult, Isus a avut curajul să intre în Templu și să dea afară pe cei care cumpărau și vindeau porumbei și miei și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani.
A doua zi, pe când Domnul Isus învăța în Templu au venit la el preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului, două din grupările cele mai influente din Israel. Aceștia L-au întrebat despre autoritatea și despre sursa autorității Lui. Știm că ei erau plini de mânie din ziua anterioară (Mat. 21:15) și se pare că încă fierbeau în lăuntrul lor. Domnul Isus le strica liniștea, le submina autoritatea și le afecta sursa lor de câștig. Îngrijorarea lor era maximă, la fel ca și determinarea lor de a scăpa de Domnul Isus. Fiecare întrebare a lor era menită să găsească un cusur în învățătura Lui, astfel încât să aibă un motiv întemeiat să îl ucidă.
Domnul Isus, ca întotdeauna, conducea El o discuție, chiar dacă a început-o alții. El nu se lăsa niciodată prins de o întrebare cu două răspunsuri posibile, de obicei greșite. El oferea o a treia alternativă, care îi surprindea pe interlocutorii Lui. Niciodată nu a fost prins de o întrebare fără răspuns. De data aceasta Domnul Isus condiționează răspunsul Lui de un răspuns pe care îl aștepta de la ei. Răspunsul era la întrebarea despre originea botezului lui Ioan. Această întrebare i-a pus la colț pe liderii religioși astfel că preferă să se eschiveze cu umilitorul răspuns „nu știm”! Lor, le spune Domnul Isus următoarea pildă.
- Punctul de întoarcere
Nu e ce pare a fi!
Pilda este foarte scurtă. Acțiunea la fel. Un tată, doi fii, aceeași poruncă și două răspunsuri diferite. Dar ceva surprinde. La prima vedere fiecare promitea ceva, dar era numai în aparență.
Primul fiu părea rău, neascultător, irascibil, rebel, lipsit de respect pentru tatăl. La porunca tatălui, de a lucra în via lui, primul fiu răspunde „nu vreau”. Dacă aici s-ar fi oprit Domnul Isus, preoții cei mai de seamă ar fi foarte bucuroși. Imediat înțelegeau că este vorba despre cei răi, vameșii, păcătoșii, prostituatele. „Bine le-ai spus învățătorule, așa sunt” gândeau ei. DAR, Domnul Isus a schimbat brusc povestea prin cuvintele: „În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.” (Matei 21:29)
Al doilea fiu era opusul primului. El pare drăguț, atent, serviabil, cu un vocabular atent. La porunca tatălui el răspunde prompt: „mă duc, doamne”! Din nou dacă Domnul Isus s-ar fi oprit aici cu povestirea, liderii religioși ar fi spus: „Felicitări învățătorule, noi suntem aceia! Frumos vorbești!” Dar și aici, prin câteva cuvinte „Și nu s-a dus”, Domnul Isus îi țintește direct în frunte pe preoții cei mai de seamă și pe bătrânii norodului. Ei sunt fiul al doilea, care teoretic și retoric credeau, dar faptic, nu!
- Adevărul central
Pentru a se asigura că mesajul a fost înțeles, Domnul Isus face El însuși interpretarea acestei pilde. Dar înainte să o facă îi lasă pe ei să dea verdictul: Care din amândoi a făcut voia tatălui său? „Cel dintâi”, au răspuns ei. (Matei 21:31) Cum puteau ei spune altceva? Cum puteau scăpa ei din această menghină divină? Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi. (Matei 21:31-32)
Adevărul central este clar. Voia Tatălui este credința reală, autentică, mântuitoare. Această credință se vede nu prin cuvinte frumoase și cuvioase ci prin ascultarea de Dumnezeu, în orice ar cere.
Aplicaţii
Iată câteva aplicații practice din această pildă:
- Să nu ai impresia că Îl vei putea prinde vreodată pe Domnul Isus cu întrebări dificile;
- Dumnezeu nu este descurajat de un NU al tău;
- Dumnezeu nu este impresionat de un DA al tău;
- Dumnezeu așteaptă să îți pară rău de NU-urile din viața ta și să acționezi în consecință;
- În final ascultarea ta de voia lui Dumnezeu este dovada credinței autentice;
- Nu judeca pe nimeni după prima reacție. Poate fi doar de moment!
- Există șansa credinței pentru oricine care nu a crezut! Trebuie doar să se căiască de necredința lui.
Întrebări pentru discuţii:
Te-ai regăsit vreodată în una din ipostazele celor doi fii?
De ce crezi că unii oameni zic imediat „nu” lui Dumnezeu?
De crezi că unii oameni zic imediat „da” lui Dumnezeu?
De ce crezi că oamenii de azi nu fac voia lui Dumnezeu?
Ce rol au faptele în viața de credință?
Poate cineva să aibă credința autentică dacă nu are faptele pe care le cere Dumnezeu?
Păstor Dr. Timotei Rusu, timoteicorinar@gmail.com
Lector la Institutul Teologic Baptist Bucureşti
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2015
