Data: 03 iunie 2018
Temă: Familia componenta de bază a bisericii
Text: Romani 16:1-20
Verset de aur: Romani 16:16
Ideea centrală: În Biserica lui Cristos este important fiecare membru al familiei. O biserică prosperă atunci când toti, de la cei mai mici până la cei mai, mari se implică în slujire.
Explicaţii contextuale și exegetice
Capitolul 16 al epistolei către Romani este un capitol interesant deoarece în el apar foarte multe nume, unele dintre ele cunoscute, altele total necunoscute. Sunt amintite femei, bărbați, tineri, vârstnici, căsătoriți și necărătoriți. Dacă la o primă lecturare, cititorul s-ar putea întreba de ce această listă de nume, o privire mai atentă ajută cititorul să înțeleagă anumite aspecte foarte importante legate de lucrarea Domnului.
Un prim aspect este că în lucrarea Domnului e nevoie de foarte mulți oameni, bărbați și femei, tineri și vârsnici. Slujirea unora va fi cunoscută, iar alții, probabil cei mai mulți, vor rămâne în anonimat. Asta nu înseamnă însă că lucrarea lor nu este importantă, ba dimpotrivă Romani 16 ne demonstrează că Domnul nu uită pe nimeni și că orice copil al lui Dumnezeu este cunoscut pe nume.
Un alt aspect important pe care îl vom evidenția în acest studiu este cel legat de familie. Familia este o componentă esențială a bisericii locale. În aceste versete sunt amintite câteva familii, ca întreg, adică soț soție, dar sunt amintite câteva nume al căror statut familial nu îl cunoaștem. Există și posibilitatea ca persoanele acestea să fi fost căsătorite și ceilalți membri din familie să îi susțină din umbră pentru ca aceștia să poată aloca mai mult timp lucrării. La urma urmei, intr-n fel sau altul, orice persoană aparține unei familii. De aceea, cred că este important să menționăm câte ceva despre:
Femei implicate în biserica misionară
Interesant e că prima persoană pe care o menționează Pavel în capitolul 16 este o femeie (v.1 „Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţa Bisericii din Chencrea”).
De ce apare ea prima? Probabil, datorită disponibilității ei de a călători la Roma pentru a duce această scrisoare a lui Pavel. El îi îndeamnă să o primească bine.
Chencrea era cea mai întunecată parte a Corintului. Acolo slujea sora Fivi ca diaconiță. Probabil că slujirea ei era legată de ajutorarea acelor femei care își câștigau existența oferindu-și trupul marinarilor, care ancorau în portul Corintului. Fivi s-a implicat pentru ca ele să-l cunoasca pe Domnul si sa isi schimbe viața.
În aceste salutări o treime din nume sunt nume de femei. Așa că în biserica lui Cristos femeile au avut și au un rol special.
În confucianism femeile erau doar tolerate, ele având rolul de perpetuare a rasei umane. În budism se afirma ca o femeie nu are suflet, doar dacă are șansa ca atunci când se va naște încă o dată să fie bărbat. În hinduism cei care citeau din scrierile lor sacre, se opreau din citit dacă apărea o femeie. Musulmanii cred că o femeie poate ajunge în cer doar dacă se căsătorește și devine slujitoarea bărbatului. Ea poate ajunge acolo ca slujitoare a bărbatului ei.
Creștinismul a dat demnitate femeii și oriunde a ajuns Evanghelia, femeilor li s-a schimbat statutul. Creștinismul a oferit femeilor un statut pe care nici o altă religie din lume nu-l oferă.
Un lucru interesant îl descoperim în v.12 unde Pavel spune „Spuneţi sănătate Trifenei şi Trifosei, care se ostenesc pentru Domnul.” Cine erau cele două femei? Nu știm, dar numele ne sugerează că ar fi fost gemene pentru că, potrivit culturii acelor vremuri, gemenilor li se puneau nume care începeau cu aceeași literă. Două surori gemene care s-au ostenit, ceea ce înseamnă că au slujit cu devotament pentru Domnul. Biserica Domnului are nevoie de implicarea femeilor în lucrarea de slujire. Sunt multe aspecte ale lucrarii in care femeile pot fi de mare ajutor și de aceea Biserica Domnului este incurajata sa aprecieze slujirea lor.
Bărbați implicați în lucrarea misionară
Două treimi din numele menționate aici sunt nume de bărbați. Probabil că aveau vârste diferite, statute sociale diferite, dar toți îl slujeau pe Domnul. Pavel menționează mulți bărbați care l-au ajutat în lucrare, care erau implicați în biserica din Roma și în alte biserici. Nu vom insista asupra acestui aspect deoarece este evident că de-a lungul istoriei Dumnezeu a folosit foarte mulți bărbați în lucrarea de răspândire a Evangheliei. Unii din bărbații menționați aici sunt total necunoscuți de noi, precum Ampliat, Urban și alții. Este de apreciat faptul că au fost dispuși să slujească deși lucrarea lor nu a ajuns foarte cunoscută.
Poate ce merită menționat faptul că, în ultimii ani, entuziasmul bărbaților și implicarea lor in slujirea din bisericăs-a diminuat semnificativ. De aceea, trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să trezească pasiunea pentru lucrare in cat mai mulți bărbați din bisericile noastre.
Familii implicate în biserica misionară
Prima familie menționată în această listă este, de fapt, familia formată din doua persoane apropiate de apostolul Pavel, pe nume Priscila și Acuila. Se pare că Priscila provenea din înalta societate a lumii romane și s-a căsătorit cu un evreu modest care avea ca meserie facerea de corturi. Din anumite motive au ajuns în Corint și acolo l-au întâlnit pe Pavel și prin Pavel au ajuns să Îl cunoască pe Cristos. Câteva lucruri importante despre ei.
În scrierile sale Pavel îi menționează întotdeauna pe amândoi. Ca familie, Aquila si Priscila erau parteneri de lucrare. Nimic nu poate uni o familie mai mult decât implicarea în lucrarea Domnului.L-au însoțit pe Pavel în călătorii misionare. Fapte 18.18. Au investit în a crește ucenici precum Apolo. Fapte 18.24-26. Familia aceasta și-a deschis casa pentru a face din ea un loc de închinare. 1 Corinteni 16.19.
În Romani 16, Pavel îi numește tovarăși de lucru în Cristos v.3 și face precizarea că „şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa” v.4. Ce famile extraordinară! Orice biserică are nevoie de astfel de familii. Pe lângă această familie mai sunt amintite și altele precum: Andronic și Iunia în v.7 sau Filolog și Iulia în v.15.
Este extraodinar de frumos să vezi soții și soțiile implicați împreună în lucrarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte este foarte avantajos pentru ei, nimic nu contribuie mai mult la unitatea unei familii decât implicarea în biserică.
Aplicaţii
Se tot repetă sintagma „o biserică sănătoasă este formată din familii sănătoase”. Aș vrea să ridic două întrebări în dreptul acestei afirmații. Mai întâi, ce înseamnă familie? Sigur că ne gândim la familia biblică formată dintr-un bărbat și o femeie. Și totuși, când avem în vedere familiile bisericii trebuie să luăm în considerare contextul Scripturii conform căruia și copiii, și persoanele rămase singure (vaduve, vaduvi), orfanii, etc., sunt parte a familiei lărgite. Atunci când spunem că familia este o componentă de bază a bisericii îi avem în vedere pe toți.
O altă întrebare importantă este cea legată de sănătatea spirituală a familiilor. Oare, în mod practic, cum se măsoară sănătatea spirituală a unei familii? Cred că avem în vedere nașterea din nou, maturitatea spirituală și implicarea în slujire. Pentru ca o biserică să aibă familii sănătoase ar trebui să aibă un sistem prin care să câștige familii pentru Cristos, un sistem prin care să crească familiile din punct de vedere spiritual și o modalitate de a-i implica în lucrare. În felul acesta biserica va ajunge să aibă familii sănătoase.
Câteva sugestii practice
Bisericile trebuie să acorde importanță tuturor familiilor din biserică. Atât familiilor tinere, cât și celor în vârstă, atât familiilor complete, cât și celor care poate au un membru lipsă sau celor care nu au copii. Este important ca activitatea pastorala sa aibe in atentie consilierea și creșterea familiilor. De asemenea, este important ca părinții să își implice copiii în biserică încă de mici, atât prin participare, cât și prin slujire.Frații și surorile să fie alături de familiile aicăror copii se îndepărtează de biserică, prin rugăciune și încurajare. Familiile să fie încurajate continuu să se roage împreună și să citească Scriptura împreună.
Familiile să își deschidă casa pentru un grup de rugăciune sau studiu biblic.
Întrebări pentru discuţii
Care familii predomină în biserică, cele tinere sau cele vârstnice?
Este o situație de normalitate sau ar trebui lucrat la un echilibru?
V-ați gândit la posibilitatea de a evangheliza având în vedere nevoile familiilor? Ați organizat vreodată întâlniri la care să se abordeze teme pentru familii, despre creșterea copiilor sau altele de interes pentru familii?
Ce programe de susținere a familiei are biserica voastră?
Aveți unele familii care sunt prea implicate și riscă să obosească, iar altele care nu sunt implicate deloc sau foarte puțin?
Cum ați putea implica mai multe familii în slujire?
Păstor Romică Iuga
