Explicații studiu biblic 10 mai

Duhul Sfânt călăuzește prin oameni credincioși

Text: Faptele Apostolilor 13:1-12

Versetul cheie:  Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie. Evrei 10:24-25

Ideea centrală:  Dumnezeu ne cheamă să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt.

Scopul lecției: Să fim oameni credincioși folosiți de Dumnezeu.

---

1. LUCRAREA LUI DUMNEZEU ÎN BISERICA DIN ANTIOHIA

În Antiohia se formase o biserică, așa cum aflăm din Fapte, capitolul 11 – una din cele mai semnificative comunități creștine din Noul Testament. Evanghelia a fost răspândită mai întâi iudeilor dar mulți din cei ce au crezut erau dintre neamuri.

Dumnezeu lucra în această zonă prin biserică  ,,și un mare număr de oameni a crezut și s-a întors la Domnul” (Faptele Apostolilor 11:21). Cei care s-au întors la Domnul au fost numiți pentru prima dată creștini. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea iar biserica din Antiohia a devenit un centru misionar al creștinismului primar aproape la fel de important ca Ierusalimul. În această biserică erau mai mulți învățători și profeți care slujeau. Numele acestor profeți și învățători ne sunt date după cum urmează:

a) Barnaba:  Numele său real era Iosif, dar apostolii l-au numit  Barnaba, care înseamnă „Fiul mângâierii” sau „Fiul încurajării” (Faptele Apostolilor 4:36).

• Un om generos – a vândut un ogor și a adus banii la picioarele apostolilor (Faptele Apostolilor 4:37).
• Om de încredere – biserica din Ierusalim l-a trimis la Antiohia să vadă lucrarea de acolo (Faptele Apostolilor 11:22).
• L-a primit pe Saul (Pavel) atunci când ucenicii din Ierusalim se temeau de el (Faptele Apostolilor 9:26-27).
• A fost trimis misionar împreună cu Pavel în prima călătorie misionară (Faptele Apostolilor 13).

b) Simeon, numit Niger: numele „Niger”

• „Niger” este un cuvânt latin care înseamnă negru sau brunet.
• Cel mai probabil era un nume care descria înfățișarea lui (piele mai închisă la culoare).

Despre originea lui nu ni se spune direct, dar există două ipoteze:putea fi un african, asemănător cu Luciu din Cirene, care este menționat alături de el, sau putea fi un evreu cu pielea mai închisă la culoare, dar stabilit în lumea greco-romană.

c) Luciu din Cirene. 

Cirene era un oraș din Africa de Nord (astăzi Libia), colonizat de greci. În Noul Testament se vorbește de „cirenieni” în mai multe locuri:

• unii au fost printre primii care au vestit Evanghelia grecilor în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:20);
• Simon din Cirene a purtat crucea lui Isus (Luca 23:26).

El era probabil unul dintre oamenii din Cirene care au venit prima oară la Antiohia, predicându-L pe Domnul Isus.

d) Manaen este prezentat ca fiind crescut cu Irod. Este minunat faptul că omul acesta care a crescut așa aproape de Irod este dintre primii convertiți la credința creștină.

• Numele lui este forma grecească a ebraicului „Menahen”, care înseamnă „mângâietor” sau „consolator”.
• A fost „crescut împreună cu Irod tetrarhul” (adică Irod Antipa, cel care l-a decapitat pe Ioan Botezătorul și L-a batjocorit pe Isus – Luca 23:7-12).
• Expresia poate însemna că a fost: coleg de școală, prieten din copilărie sau chiar frate vitreg ori rudă apropiată a lui Irod.
• În timp ce Irod Antipa a rămas împietrit și a respins adevărul, Manaen a ajuns proroc și învățător în biserica din Antiohia.

El este un exemplu clar că Evanghelia poate schimba destine, chiar și pentru cineva crescut în anturaje corupte și periculoase.

e) Saul sau Pavel, după cum observăm în versetul 9, unde pentru prima dată este numit așa.

• Crescut în Ierusalim sub îndrumarea marelui învățător Gamaliel, a fost un evreu zelos pentru Legea lui Moise până când s-a întâlnit cu Cristos pe drumul Damascului, eveniment prin care Dumnezeu i-a schimbat viața.

Acești cinci bărbați ilustrează că biserica primară a depășit barierele etnice și rasiale acordând prioritate lucrării lui Dumnezeu la care au fost chemați. În biserica aceasta, pentru prima dată, Evanghelia a depășit granițele evreiești și a ajuns la neamuri.

Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă modul în care Dumnezeu a lucrat în biserica din Antiohia. Sunt trei momente importante de notat cu privire la această lucrare:

2. CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT ÎN BISERICA PRIMARĂ (v. 2)

Slujitorii bisericii s-au strâns împreună pentru rugăciune și post. De ce s-au strâns împreună pentru a posti? Aveau o cauză anume? Textul nu spune dar putem deduce că ceea ce îi pasiona și îi consuma era evanghelizarea lumii, predicarea mesajului, inclusiv la neamuri.

a) Inițiativa lui Dumnezeu, în timp ce ei se rugau Duhul Sfânt le-a spus în mod clar să-i pună deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea specială pe care o avea în vedere.

• Nu oamenii au hotărât trimiterea lui Saul și Barnaba, ci Duhul Sfânt a spus: „Puneți-Mi deoparte…”
• Lucrarea misionară din biserica primară a fostinițiată de Dumnezeu, nu de voința umană.

b)  ,,Puneți deoparte“: chemarea aceastaa însemnat separare pentru o lucrare specială în dreptul lor. Lucrarea Domnului a cerut dedicare totală în dreptul lor. La rândul nostru, și noi suntem chemați să sacrificăm pentru lucrarea Domnului.

c) Confirmarea bisericii: biserica din Antiohia în tot acest timp a postit, s-a rugat și și-a pus mâinile peste ei. Aceasta nu era doar o formalitate, ci un act de recunoaștere și susținere. Misiunea nu este individualistă, ci se face în unitate cu Trupul lui Hristos. Saul și Barnaba sunt puși deoparte pentru această lucrare prin călăuzirea Duhului Sfânt.

3.  ELIMA CONDUS DE CEL RĂU

Acum are loc prima călătorie misionară a lui Pavel și ne este relatată în textul biblic. Au ajuns la Pafos, pe coasta de vest a Ciprului.  Acolo au întâlnit un profet fals și vrăjitor evreu numit Bar-Isus (fiul lui Iesus sau Iosua). Elima stătea împotriva lucrării lui Dumnezeu.

Cumva, acest vrăjitor ajunsese să aibă legături strânse cu Sergius Paulus, proconsul roman însărcinat cu administrarea insulei. El avea influență politică asupra guvernatorului și nu voia să piardă această poziție. Elima, un om  cu o religie falsă se prezenta  drept profet. Prin activitatea lui s-a opus direct lucrării lui Dumnezeu, încercând să împiedice lumina Evangheliei. Când Sergius Paulus i-a chemat pe Barnaba și Saul la el pentru a afla despre Cuvântul lui Dumnezeu, vrăjitorul a încercat să intervină. Aici vedem una dintre metodele Satanei de a împiedica lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, prin lucrarea acestui vrăjitor care căuta să-l abată pe dregător de la credință.

4. ELIMA ESTE PEDEPSIT CU ORBIRE

Realizând că Sergius Paulus căuta sincer adevărul și că vrăjitorul era un dușman al adevărului, Saul l-a mustrat public, plin de îndrăzneală. Prin mustrare el deconspiră acestui vrăjitor:

a) Adevărata identitate: ,,fiul dracului”, vrăjmașul neprihănirii, deși purta numele „fiul lui Isus”, în realitate era „fiul diavolului”. Pretindea că e înțelept, dar era plin de viclenie și înșelăciune. Avea o formă de religiozitate, dar era instrument al întunericului. Identitatea lui reală nu era dată de titlurile sau numele pe care le purta, ci de duhul care-l stăpânea.

b) Modalitatea lui: viclenie și răutate. Această viclenie se manifesta într-un mod subtil și manipulator, nu lovea direct, ci încerca să abată pe alții prin influență și discurs. Încerca să ascundă adevărul, folosea aparențe religioase pentru a părea demn de încredere. Își urmărea propriul interes proteja puterea și reputația sa, nu pe Dumnezeu.

c) Scopul: schimbă căile drepte ale Domnului. Prin această schimbare căuta împiedicarea credinței proconsulului Sergius Paulus. Își dorea menținerea influenței personale și a autorității nedorind ca proconsul să creadă Evanghelia, ceea ce i-ar fi diminuat puterea. Scopul său era subminarea lucrării lui Dumnezeu și încerca să inducă ideea că adevărul și lucrarea apostolilor ar fi neadevărate și neimportante.

Judecata lui Dumnezeu a fost imediată: orbire temporară, ca să fie clar că scopul lui Elima nu va fi atins. La fel ca în cazul lui Anania și a Safirei, Dumnezeu a intervenit în mod direct pentru a pedepsi păcatul. Pentru că încercase să-i țină pe alții în întuneric spiritual, el însuși va fi pedepsit cu orbire fizică. Îndată, a căzut peste el o ceață întunecată, căutându-și drumul pe bâjbâite, încercând să găsească pe cineva care să îl ducă de mână.

4. DUMNEZEU A CERCETAT INIMA DREGĂTORULUI

Dregătorul asistând la această lucrare a puterii lui Dumnezeu, a crezut învățătura Domnului. Nu doar că a crezut ci a fost și uimit de această învățătură. El nu mai a fost influențat de vrăjitorul mincinos, ci a recunoscut autoritatea lui Dumnezeu. Această credință marchează primul convertit al primei călătorii misionare și un exemplu de biruință a Evangheliei asupra influențelor lumești.

CONCLUZII

Fiecare credincios are nevoie de călăuzire din partea lui Dumnezeu, de aceea este atât de important să căutăm acele discipline spirituale pin care primim călăuzirea Lui: rugăciune și post, dorința de a lărgi Împărăția lui Dumnezeu prin vestirea Evangheliei.

• Misiunea autentică, biblică se face în comuniune cu adunarea credincioșilor, biserica Domnului Cristos. Un om călăuzit de Duhul Sfânt va lucra împreună cu biserica.
• Nu tot ce poartă nume religios este de la Dumnezeu. Bar-Isus („fiul lui Isus”) era de fapt fiul diavolului. Dumnezeu ne chemă la discernământ.
• Biruința este a Domnului oricât s-ar opune vrăjmașul, Evanghelia a înaintat, înaintează și va înainta.
• Viclenia poate apărea sub formă de religiozitate aparentă. Nu tot ce arată bine este de la Dumnezeu. Dumnezeu ne cheamă la maturitate și discernământ.
• Curajul este necesar pentru a înfrunta înșelăciunea. Într-o lume caracterizată de manipulare și înșelare, Dumnezeu ne cheamă să avem curaj să prezentăm Evanghelia autentică. Cartea Apocalipsa 21:8 ne spune: ,,Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”
• Răutatea și viclenia nu rămân nepedepsite, iar adevărul lui Dumnezeu biruie întotdeauna.
• Scopurile diavolului și ale vrăjmașilor lui Dumnezeu sunt mereu împotriva planului Lui.
• Dumnezeu rămâne suveran – oricât s-ar strădui Elima să schimbe căile Domnului, planul Lui este biruitor.
• Dumnezeu poate aduce credință chiar și în inimile celor mai puternici oameni din lume, de aceea suntem chemați să împărtășim Evanghelia tuturor.
• Credința nu depinde de poziția socială sau de educație, ci de deschiderea inimii către Cuvântul lui Dumnezeu.

APLICAȚII

1. Te lași călăuzit de Duhul Sfânt? Îți dorești și cauți călăuzirea Lui în fiecare zi a vieții tale? Dar în fiecare decizie?
2. Rugăciunea și postul sunt parte din viața ta de creștin? Le practici în mod constant sau numai ocazional?
3. Te interesează să duci mesajul Evangheliei altora și să lărgești Împărăția lui Dumnezeu? Ce te împiedică să o faci?
4. Lucrezi împreună cu biserica pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu?
5. Care este motivul pentru care astăzi credincioșii nu mai văd necesar să lucreze împreună cu biserica la înaintarea Evangheliei?
6. Ești un creștin autentic sau doar pari religios?
7. Ai curaj în propovăduirea Evangheliei? Când a fost ultima dată când ai propovăduit Evanghelia?
8. Ce te împiedică să transmiți Cuvântul lui Dumnezeu?
9. A încercat cineva, vreodată, să îți prezinte calea Domnului într-un mod distorsionat? Cum ai reacționat?
10. Ai îndrăznit vreodată să prezinți Evanghelia unor oameni cu funcții importante? Cum s-au comportat?
11. Obișnuiești să prezinți Evanghelia oricui sau te îndrepți doar spre o categorie de oameni?

Otniel Mîrza, Pastor, Biserica Baptistă Renașterea Arad

otniel.mirza@emanuel.ro