Tema: Văduvia din perspectiva biblică
Text biblic: 1 Timotei 5:1–16
Verset cheie: 1 Timotei 5:5
Ideea centrală: Dumnezeu Își descoperă slava prin compasiunea și înțelepciunea cu care stabilește locul și rolul văduvelor în familie și în biserică.
Scopul lecției: Să aducem slavă lui Dumnezeu prin modul practic în care împlinim învățătura Scripturii cu privire la responsabilitatea bisericii și a familiei față de femeile credincioase, care din cauza văduviei au rămas fără protecție, ajutor și resurse materiale.ontextul educației parentale.
Contextul lecției:
Atât în perioada Vechiului Testament, cât și a Noului Testament orfanii, văduvele și străinii erau cele mai vulnerabile categorii sociale, datorită faptului că nu aveau parte de protecție familială și socială, nu aveau resurse materiale pentru subzistență și, pe deasupra, erau expuse abuzurilor, exploatării și sărăciei.
Cum se raportează Dumnezeu la oamenii vulnerabili? Ce ne spune Scriptura? Într-o lume în care păcatul a adus suferințe, necazuri și nedreptăți, Dumnezeu Își descoperă slava nu doar prin atributele sfințeniei, omnipotenței, omniprezenței, atotștiinței, suveranității și dreptății, ci și prin compasiunea și protecția față de persoanele vulnerabile: „Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri; care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă hrană și îmbrăcăminte” (Deuteronom 10:17–18; Psalmul 68:5).
Există vreo legătură între comportamentul Tatălui nostru și comportamentul nostru față de persoanele vulnerabile? Ce spune Scriptura în Matei 5:48? Copiii lui Dumnezeu strebuie să seamene cu Tatăl lor. Dacă așa se comportă Dumnezeu față de persoanele vulnerabile, atunci datoria noastră este să ne asemănăm cu Tatăl nostru, incusiv în modul în care ne raportăm la semenii noștri care au nevoie de ajutor, așa cum ne învață Sfânta Scriptură: „Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim neîntinați de lume” (Iacov 1:27).
Lecția de azi ne ajută să descoperim în mod concret cum se manifestă dragostea și protecția lui Dumnezeu față de persoanele vulnerabile, pentru ca la rândul nostru să punem în practică această învățătură în bisericile și familiile noastre.
• Apostolul Pavel, Timotei și biserica din Efes
În Faptele Apostolilor 19 descoperim că Biserica din Efes a luat ființă în timpul celei de-a treia călătorii misionare a apostolului Pavel. Succesul și amploarea lucrării misionare a lui Pavel în Efes și în împrejurimi sunt descrise de Luca în felul următor: „toți cei ce locuiau în Asia, Iudei și Greci au auzit Cuvântul lui Dumnezeu. Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel” (Faptele ap. 19:10, 11).
Ce credeți: bisericile mari au numai bucurii sau au și probleme? Ce ne spune 1 Timotei despre biserica din Efes? Datorită harului divin care a însoțit lucrarea apostolului Pavel, biserica din Efes a crescut și a devenit o biserică mare cu potențial mare. Creșterea numerică și spirituală a bisericii a fost acompaniată nu doar de miracole dumnezeiești, ci și de atacuri din partea celui rău. Pentru a proteja biserica în fața acestor pericole, Pavel îl trimite pe Timotei la Efes cu mandatul de a continua lucrarea misionară și de a păstra învățătura și rânduiala apostolică în biserică. Dacă în prima parte a epistolei (capitolele 1–3) Pavel prezintă învățătura despre biserică și organizarea ei, în partea a doua (capitolele 4–6) din care avem și textul lecției, apostolul îi oferă lui Timotei sfaturi pastorale practice cu privire la modul de raportare la diferitele categorii de credincioși și probleme din biserică. Astfel, în versetele 3–16 din capitolul 5 apostolul Pavel îl sfătuiește pe Timotei cum să gestioneze aspectele privitoare la locul și rolul văduvelor în familie și biserică.
• Locul și rolul văduvelor în familie și biserică
Pentru a înțelege mai bine modul în care slava lui Dumnezeu este descoperită în învățătura și rânduiala apostolică privitoare la locul și rolul văduvelor este important să răspundem corect la întrebarea: Cum definește Cuvântul lui Dumnezeu văduvia?
Văduv sau văduvă este persoana căsătorită căreia i-a murit partenerul de viață. În cazul nostru, femeia văduvă este femeia care a rămas singură în urma decesului soțului (1 Timotei 5:5). Apostolul Pavel subliniază faptul că este o deosebire clară între persoană rămasă văduvă și persoana divorțată: „O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă îi moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul” (1 Corinteni 7:39). „Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărțită (divorțată), să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei. Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta” (1 Corinteni 7:10–11).
În contextul societății de atunci, fără pensie sau protecție socială, o femeie rămasă văduvă era vulnerabilă atât din punct de vedere material, cât și social. Biserica alcătuită din copii ai lui Dumnezeu nu poate rămâne nepăsătoare față de situația acestor categorii de persoane față de care Dumnezeu Însuși se angajează să le apere. Rezolvarea practică a acestei situații nu este deloc simplă, nu doar datorită numărului mare de văduve din biserica din Efes, ci mai ales datorită diferențelor spirituale și familiale dintre văduve. Pentru gestionarea corectă și eficientă a acestei situații, inspirat de Duhul Sfânt, apostolul Pavel îl sfătuiește pe Timotei să țină cont de situația specifică a diverselor categorii de văduve.
• Clasificarea categoriilor de văduve și stabilirea responsabilităților
Apostolul Pavel identifică patru categorii de văduve. Care sunt aceste patru categorii? Adevăratele văduve, văduvele care au copii/nepoți, văduvele tinere și văduvele care s-au lepădat de credință.
Odată identificate deosebirile, apostolul îl sfătuiește pe Timotei să stabilească responsabilitățile familiilor și bisericii în funcție de elementele specifice ale fiecărei categorii. Astfel avem:
• Adevăratele văduve (5:3, 5, 9–10).
Văduvele din această categorie sunt înscrise în lista specială a celor care beneficiază de sprijinul material din partea bisericii.
Care sunt criteriile după care o văduvă era acceptată în această categorie? Persoanele care sunt cuprinse în această listă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- Să fie trecute de vârsta de 60 de ani (v. 9);
- Să fi avut numai un singur soț (v. 9);
- Să fi crescut copii (v. 10);
- Să fi luat hotărârea de a rămâne singure până la moarte (v. 5);
- Să fie cunoscute pentru faptele bune (v. 10);
- Să fie cunoscute pentru ospitalitate (primitoare de oaspeți, v. 10);
- Să fie cunoscute pentru duhul de slujire (v. 10);
- Să-i fi ajutat pe cei aflați în necazuri/nevoi (v. 10);
- Să fie dedicate rugăciunii și postului (v. 5).
Femeile credincioase care îndeplinesc aceste condiții sunt trecute în categoria văduvelor evlavioase care beneficiază de sprijin material din partea bisericii. La rândul lor, sunt implicate în mod practic lucrările de slujire, iar prin post și rugăciune sunt implicate în luptele spirituale ale bisericii.
• Văduvele în vârstă care au copii și nepoți (5:4, 8, 16). După moartea soților, aceste văduve nu au rămas singure datorită faptului că au copii și/sau nepoți.
Care sunt responsabilitățile familiei față de văduvele din această categorie? Apostolul Pavel precizează că locul acestor văduve este în mijlocul familiilor lor, cu rolul de a continua să fie o mărturie vie a credincioșiei lor față de Domnul și față de familie. Mai mult, prezența acestor văduve în familie oferă copiilor și nepoților posibilitatea de a se deprinde cu evlavia și de a răsplăti eforturile depuse de părinți/bunici în creșterea lor (v. 4). Modul în care copiii și nepoții se raportează la responsabilitatea de a-și îngriji părinții sau bunicii este o demonstrație vizibilă a credinței sau necredinței lor (v. 8).
Se pare că, în unele cazuri, copiii sau nepoții aveau pretenția ca biserica să preia responsabilitatea lor cu privire la nevoile materiale ale părinților sau bunicilor. Pentru a corecta această atitudine greșită, apostolul Pavel afirmă clar că este datoria familiei să îngrijească de nevoile acestor văduve, pentru ca să nu fie împovărată biserica din punct de vedere financiar (v. 16). Având în vedere responsabilitatea familiilor față de nevoile lor materiale, aceste femei credincioase nu se califică pentru a fi înscrise pe lista „adevăratelor văduve” pentru a beneficia de ajutor material
• Văduvele tinere (5:11–15) reprezintă categoria femeilor care și-au pierdut soții în anii tinereții. Apostolul Pavel afirmă că nici acestea nu se califică pentru a fi înscrise pe lista văduvelor de care se îngrijește biserica.
Care sunt motivele pentru care apostolul Pavel afirmă că văduvele din această categorie nu pot fi înscrise în lista celor cu adevărat văduve? În text avem enumerate următoarele motive:
- Riscul de a nu păstra până la capăt statutul de văduvă (v. 12);
- Riscul de a dezvolta un comportament compromițător (v. 13).
Pentru evitarea acestor riscuri, apostolul Pavel afirmă că este indicat ca văduvele tinere să se mărite, să fie dedicate familiei și creșterii copiilor și să aibă o bună mărturie cu privire la viața de credință (v. 14). Biserica este chemată să încurajeze văduvele tinere să își asume responsabilitatea de a-și continua viața de credință într-o nouă familie, pentru a preveni pericolele unui comportament nepotrivit cu statutul de femeie evlavioasă.
• Văduvele care s-au lepădat de credință (5:11–13).
Prin ce se caracterizează văduvele din această categorie? Despre acestea apostolul Pavel spune că:
- pofta le desparte de Hristos și se căsătoresc cu bărbați necredincioși (v. 11);
- își încalcă jurământul de a rămâne până la moarte lângă Domnul, fără să se mai căsătorească (v. 12);
- fiind scutite de poverile materiale datorită îngrijirii bisericii, s-au deprins cu un comportament iresponsabil, viclean și leneș (v. 13);
- creează probleme în alte familii din cauza faptului că sunt bârfitoare (v. 13).
Biserica nu este obligată să asigure resursele materiale acestei categorii de văduve, din cauza faptului că, prin modul lor de viață, au compromis mărturia Evangheliei și au provocat probleme în alte familii din biserică. În asemenea cazuri, biserica este chemată să se roage și să lucreze pentru pocăința și îndreptarea lor.
Concluzie:
Dumnezeu este preocupat de protecția femeilor văduve în funcție de nevoile lor specifice. Slava lui Dumnezeu este descoperită în biserică atunci când, în lumina Scripturii, femeile văduve își găsesc locul și rolul potrivit în familie și biserică printr-un comportament evlavios și responsabil.
De asemenea, slava lui Dumnezeu este descoperită atunci când, după caz, biserica sau membrii familiei îngrijesc de nevoile mamelor sau bunicilor care au rămas fără resurse materiale și fără ajutor. Credința adevărată și religia curată se văd deopotrivă în curăția cugetului înaintea lui Dumnezeu și în îndeplinirea responsabilităților biblice față de cei din jurul nostru.
Atunci, în jurul anului 63 d.Hr., apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei cum să demonstreze în mod practic slava lui Dumnezeu prin modul în care poartă de grijă persoanelor vulnerabile, iar azi ne învață aceeași lecție pe noi, cei din anul 2021 d.Hr.
- Care sunt persoanele vulnerabile din familia ta și din biserica de care aparții?
- Care sunt responsabilitățile familiei tale și ale bisericii față de aceste persoane?
Domnul Isus ne-a învățat că toată Legea și prorocii se rezumă în porunca: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:37–39). Pilda Samariteanului milostiv se încheie cu porunca: „Du-te și fă și tu la fel” (Luca 10:37).
autor: Paul Negruț, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” Oradea
