Tema: ÎNGRIJORAREA. Marta
Text biblic: Luca 10:38–42
Verset cheie: Luca 10:41–42
Ideea centrală: Exemplul Martei ne ajută să înțelegem că de la îngrijire la îngrijorare este deseori doar un singur pas. Îngrijorarea reprezintă capcana în care este prins cel care dorește să slujească foarte bine, dar nu mai are timp pentru relația cu Hristos.
Scopul lecției: Să ne ajute să recunoaștem faptul că preocuparea pentru lucrurile legitime nu înseamnă, totodată, preocupare pentru lucrurile spirituale.
Ca unii care trăim în epoca vitezei, viețile noastre sunt adesea prizoniere ale iureșului cotidian, obligațiilor casnice și cerințelor profesionale. Acest lucru poate produce oboseală cronică și superficialitate spirituală. Este general recunoscut faptul că stresul reprezintă boala secolului XXI. Provocările de care avem parte în viața de zi cu zi creează mediul ideal pentru îngrijorare. Formele și efectele îngrijorării sunt diverse: anxietate, tulburări emoționale, pierderea bucuriei, panică, probleme de sănătate în trup, tulburări de somn, neliniște etc. Dincolo de aspectele medicale pe care le putem observa la nivel fizic și psihologic cu privire la această epidemie a stresului, este important să avem în atenția noastră dimensiunea spirituală a îngrijorării și impactul ei asupra sufletului nostru.
Deoarece stresul și îngrijorarea reprezintă o problemă serioasă la nivel de societate, specialiștii propun tot felul de soluții. Din punct de vedere medical îngrijorarea afectează sănătatea sub mai multe aspecte. Este foarte important însă să lăsăm Scriptura să ne ofere soluția la problema îngrijorării, evitând căutarea soluțiilor în diversele strategii umaniste (ex: gândirea pozitivă, tehnici de relaxare etc). În timp ce unele aspecte fizice sunt importante pentru reducerea stresului (ex: alimentația corectă, somn de calitate, activități fizice), sufletul nostru își găsește împlinirea doar în Dumnezeu. Despărțiți de El orice încercare de rezolvare a problemei este în esență o încercare de reducere a efectelor, dar nu o rezolvare a cauzei. Doar Dumnezeu poate să ne ofere eliberare deplină de păcatul îngrijorării.
Biblia vorbește foarte mult despre îngrijorare. Printre multele exemple biblice este și exemplul Martei, sora Mariei și a lui Lazăr, care a fost atât de prinsă cu treburile casnice încât a pierdut din vedere faptul că Domnul Isus Hristos era prezent în casa lor, oferindu‑le învățătură pentru suflet.
1. Îngrijorarea: îndemnuri din Scriptură
Înainte de a sublinia din textul de studiu aspecte ce țin de îngrijorare e important să punctăm câteva îndemnuri pe care le regăsim în Scriptură. Biblia ne prezintă multe exemple de oameni evlavioși care s‑au luptat cu momente intense de stres sau anxietate (ex: 1 Samuel 30:6; 1 Împărați 19:4–10; Estera 4:16; Ieremia 20:14–18; Iona 4:8). Îngrijorarea afectează gândirea, emoțiile, trupul și sufletul nostru.
Îngrijorarea este un exemplu de manifestare a necredinței. Nu doar că nu câștigăm nimic în urma îngrijorării, dar în general îngrijorarea este mai distructivă în sine decât lucrul pentru care ne îngrijorăm.
Psalm 13:2 – Până când voi avea sufletul plin de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea?
Proverbe 12:25 – Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește.
Isaia 41:10 – Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
În providența Sa, Dumnezeu folosește toate lucrurile spre binele celor ce‑L iubesc. De aceea, observăm în Scriptură că Domnul folosește inclusiv momentele de îngrijorare maximă pentru a ne întoarce la El.
Deuteronom 4:30 – după ce ți se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, și vei asculta glasul Lui.
În predica de pe munte, Domnul Isus a vorbit mult despre îngrijorare cu privire la mâncare, îmbrăcăminte, sănătate, viață (Luca 12:22–31; 21:34). Aspectul pe care El l‑a subliniat e că alternativa la îngrijorare implică o abordare spirituală a vieții. Dacă preocuparea pentru lucrurile materiale înseamnă stresul acumulării de lucruri care se vor degrada sau vor fi distruse, preocuparea pentru bogățiile care sunt strânse în cer oferă adevărata comoară (Matei 6:19–34).
Invitația lui Isus este să venim la El cu povara sufletului nostru (Matei 11:28). Refuzul de a apela la soluția oferită înseamnă lipsa de încredere în capacitățile Lui de a oferi odihna sufletului. Îngrijorarea este modul de manifestare al credinței puține (Matei 6:30).
Îndemnul apostolului Pavel cu privire la îngrijorare este similar cu cel al apostolului Petru:
Filipeni 4:6 – Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.
1 Petru 5:6, 7 – Smeriți‑vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi.
2. Îngrijorarea în contextul apropiat (Luca 10)
Capitolul 10 din Luca atinge atât direct, cât și indirect tema îngrijorării. Capitolul prezintă trei momente distincte: trimiterea celor 70 de ucenici (vs. 1–24); pilda samariteanului (vs. 25–37); Marta și Maria (vs. 38–42). În primul pasaj, tema îngrijorării apare implicit în trimiterea în lucrare. Pentru a preîntâmpina eventualele frământări, Domnul Isus anticipează eventuale întrebări și îngrijorări ale celor trimiși:
• îngrijorare cu privire la riscuri: vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor (v. 3);
• îngrijorare cu privire la resurse: să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte (v. 4);
• îngrijorare cu privire la reușită: dacă nu vă vor primi … (vs. 10, 11).
Dacă în continuare secerișul este mare, iar lucrătorii sunt puțini este și datorită faptului că în loc de ascultarea izvorâtă din credință mulți dau curs îngrijorărilor de tot felul.
În al doilea pasaj, tema îngrijorării apare implicit în lipsa de reacție a preotului și a levitului:
• îngrijorare cu privire la prezența tâlharilor în zonă (v. 30);
• îngrijorare cu privire la posibilitatea întinării prin atingerea de un mort (v. 31; Levitic 21:1–4).
Cei doi lucrători religioși au manifestat o lipsă de preocupare față de aproapele lor. Pilda bunului samaritean corespunde, în anumite aspecte tematice, cu evenimentul din casa Martei.
Din aceste două pasaje putem deduce două tipuri de avertizări pe care ni le face Domnul Isus:
a) Avertizări din exemplul preotului și al levitului:Îl putem sluji pe Dumnezeu, fără să prețuim oamenii!
b) Avertizări din exemplul Martei: Îl putem sluji pe Dumnezeu, fără ca El să fie o prioritate!
3. Îngrijorarea la nivel personal (vs. 40a, 41)
Evenimentul din casa Martei reprezintă un exemplu clasic de tensiune între lucrurile urgente sau necesare și lucrurile importante. Versetul 38 ne face să înțelegem că Marta este persoana care deține responsabilitatea casei („Marta L‑a primit în casa ei”). În timp ce Maria este așezată la picioarele Domnului ascultând învățătura, Marta este ocupată cu treburile casnice în dorința de a avea grijă de oaspeți.
a. Nevoile legitime versus Preocupările spirituale
Între sosirea oaspeților (v. 38) și pregătirile necesare într‑un astfel de context, Martei începe să‑i crească nivelul de îngrijorare datorită cerințelor de slujire tot mai numeroase. Dacă am aplica într‑un mod superficial învățătura din pasajul anterior (Pilda samariteanului), am putea afirma că Dumnezeu vrea ca noi să fim preocupați mai degrabă de nevoile legitime ale aproapelui decât de îndatoririle spirituale.
Pasajul în care este prezentată vizita lui Isus în casa Martei prezintă tocmai opusul: preocupările spirituale sunt mai importante decât nevoile legitime. Faptul că aceste două pasaje sunt puse unul lângă celălalt ne face să înțelegem cât de mare este nevoia de discernământ în interpretarea Scripturii.
| Cuprinși de indiferență, putem trece pe lângă nevoi legitime, scuzându‑ne cu preocupări spirituale. | Pilda samariteanului (vs. 25–37) |
| Cuprinși de îngrijorare, putem trece pe lângă preocupări spirituale, scuzându‑ne cu nevoi legitime. | Maria și Marta (vs. 38–42) |
b. Contrastul: multe versus unu
Verbul folosit pentru îngrijorare (μεριμνάω, merimnaō) în v. 41, din punct de vedere etimologic, are și sensul figurativ de a fi împărțit în mai multe părți, a fi divizat, a fi tras în mai multe direcții. Această nuanță este surprinsă în contrastul din dialogul lui Isus cu Marta. Domnul Isus o mustră pe Maria pentru faptul că este împărțită cu multe lucruri, dar îi oferă și soluția: un singur lucru este necesar – lucrul ales de Maria.
Maria și‑a ales partea (singular) cea bună, care nu i se va lua.
c. Contrastul: multe versus singurul
Experiența Martei este experiența unei persoane care este preocupată cu multe lucruri. Isus Hristos este prezent în aceste multe preocupări, dar tocmai aceasta este problema din viața Martei. Domnul Isus avea oarecum prioritate dar nu exclusivitate. Îngrijorarea nu este o încercare de excludere a lui Dumnezeu, ci un atentat la exclusivitatea lui Dumnezeu.
Preocupările Martei ne arată că Fiul lui Dumnezeu este cauza întregii slujiri, dar nu și scopul ei. Preocuparea Martei este mai degrabă ego‑centrică decât hristo‑centrică. Prin slujirea Martei, ea iese în evidență, în timp ce, prin închinarea Mariei, Domnul Isus iese în evidență. Marta este îngrijorată pentru că slujirea ei este multă (termenul apare de două ori: vs. 40, 41). Falimentul în a gestiona bine evenimentul ar fi afectat serios reputația Martei. Adevărul spiritual este următorul: deseori îngrijorarea are ca izvor mândria.
4. Îngrijorarea la nivel relațional
Îngrijorarea se răsfrânge inevitabil asupra relațiilor noastre. O persoană îngrijorată este o persoană care produce stres în jurul ei. Prin îngrijorare este afectată nu doar viața noastră personală, dar și relațiile cu cei din jur.
a. Relația cu semenii
Îngrijorarea ne face să avem o perspectivă distorsionată față de apropiați. În loc să aprecieze preocuparea Mariei de a asculta cuvintele lui Isus, Marta o acuză pe Maria de indiferență. Maria este prezentată pe paginile Scripturii ca o adevărată închinătoare. De trei ori este prezentată în evanghelii – de fiecare dată ea este la picioarele Domnului Isus (Luca 10:39; Ioan 11:32; 12:3).
Îngrijorarea Martei este determinată de preocuparea pentru pregătirea evenimentului, dar, foarte probabil, și de prezența Mariei alături de un grup de bărbați. Conform obiceiului vremii, era nepotrivit ca o femeie să fie în apropierea unui grup de bărbați. Domnul Isus înlătură cutumele sociale ale vremii printr‑o abordare nouă în raport cu femeile. Domnul Isus este singurul rabin care are femei în grupul Său de urmași. Îngrijorarea Martei o face ca să piardă din vedere valorile Împărăției lui Dumnezeu și să se focalizeze pe cutumele sociale.
O bună parte dintre îngrijorările noastre sunt izvorâte din relația cu semenii și au ca efect relația greșită cu semenii.
b. Relația cu Dumnezeu
Îngrijorarea ne face să avem o perspectivă greșită asupra lui Dumnezeu. Pe lângă acuzarea surorii sale, Marta Îl acuză și pe Domnul Isus de indiferență („Doamne, nu‑Ți pasă …?”, v. 40). În multe aspecte efectele îngrijorării sunt mult mai ample decât realizăm inițial.
5. Îngrijorarea la nivel spiritual
Slujirea nu este neapărat un semn al sfințeniei. Din perspectiva umană am fi tentați să o apreciem pe Marta pentru slujirea ei și să o criticăm pe Maria pentru neglijența ei. Din perspectiva divină, Maria este singura care este apreciată, în timp ce Marta este mustrată. Pasajul acesta subliniază importanța unei vieți închinate în totalitate lui Dumnezeu și mustrarea pentru o slujire care nu valorifică închinarea și părtășia cu Hristos mai mult decât orice.
Îngrijorarea este păcatul celor bine intenționați în slujirea lor, dar care transformă lucrurile legitime în lucruri absolute. Datorită tiraniei urgentului, îngrijorarea în viața creștină nu se manifestă prin desconsiderarea lucrurilor importante, ci prin ignorarea lor.
Un alt aspect cu privire la îngrijorare este faptul că aceasta ne face să slujim pierzând bucuria slujirii. Îngrijorată cu multele îndatoriri, Marta pierde nu doar oportunitatea de a fi cu Isus, ci și ocazia de a sluji cu bucurie.
Aplicații:
În multe aspecte experiența Martei este reprezentativă pentru generația „veșnic ocupată”. Freamătul cotidian reprezintă o piedică în calea iubirii lui Isus. Lecția pe care Domnul Isus a oferit‑o Martei este aceasta: Nu substitui iubirea cu slujirea!
În timp ce iubirea de Dumnezeu implică slujire, slujirea lui Dumnezeu nu implică neapărat iubirea. Diferit de alte păcate, păcatul îngrijorării nu este unul care uzează de lucrurile imorale, ci de cele mai alese virtuți. Capcana îngrijorării constă în faptul că relația cu Dumnezeu este afectată nu de lucruri nelegiuite, ci de lucruri legitime.
Acest pasaj nu accentuează faptul că trebuie să avem o abordare echilibrată între slujire și închinare. Echilibrul acesta și raportarea corectă a acestor două concepte le regăsim în alte texte. Aplicația acestui pasaj este fără echivoc: Slujirea în detrimentul închinării nu are valoare în ochii lui Dumnezeu. Îngrijorarea, inclusiv cu lucruri ce țin de slujire, ne slăbește spiritual. Corrie ten Boom a afirmat un mare adevăr cu privire la îngrijorare: „Îngrijorarea nu golește ziua de mâine de necaz, ci golește ziua de azi de putere.”
Adevărata viață de credință nu este cea în care nu avem parte de ispita îngrijorării sau a stresului, ci aceea în care ne punem toată încrederea în Dumnezeu cerând eliberare de robia îngrijorării.
Aplicații practice:
• O viață de rugăciune (Filipeni 4:6–7)
• Citirea Scripturii (Matei 13:22)
• Înlocuirea atitudinii de îngrijorare cu una de mulțumire (Luca 21:24; Filipeni 4:8, 9). Soluția la o inimă stresată nu este o inimă nestresată, ci o inimă mulțumitoare (Proverbe 15:15b ‑ cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.)
• Analizarea activităților zilnice
• Dacă sunt „veșnic grăbit” acest lucru e un semn al unui program mult prea încărcat care va duce inevitabil la mai mult stres și îngrijorare. Un program echilibrat în ce privește activitatea zilnică, alimentația corectă, somnul de calitate sunt doar câteva exemple mici, dar necesare pentru un stil de viață înțelept care ne ajută mult să evităm îngrijorarea.
Dați exemple de alte aspecte concrete care sunt benefice pentru a avea o viață de credință fără stres.
Întrebări de aplicații:
• Cum diferențiem între grijă și îngrijorare; dar între lucrurile urgente și cele importante?
• Care sunt lucrurile din viața mea care tind să îmi producă îngrijorare?
• Dacă îngrijorarea a devenit un stil de viață, care sunt aspectele pe care trebuie să le schimb pentru a avea o viață sfântă și sănătoasă?
• Oare nu cumva slujirea mea față de Dumnezeu a devenit mai importantă decât dragostea mea pentru El?
autor: Ovidiu Hanc, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Dragostea” Arad
