Secțiunea a II-a; Lecția a V-a
Tema: ÎNCĂPĂȚÂNAREA lui Saul
Text biblic: 1 Samuel 15
Verset cheie: 1 Samuel 15:22
Ideea centrală: Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este temelia pentru o relație corectă cu Dumnezeu. O ascultare parțială duce automat la ruperea relației cu Domnul, pentru că El nu tolerează atitudinea de neascultare.
Scopul lecției: Să ne avertizeze împotriva pericolului unei ascultări incomplete sau nepotrivite față de cuvântul lui Dumnezeu.
Observații contextuale și exegetice:
Saul a fost primul împărat al lui Israel. Dumnezeu l‑a ridicat ca împărat și El i‑a dat de la început succes în demersurile sale ca împărat (vezi 1 Samuel 13–15). Dumnezeu i‑a cerut lui Saul ascultare deplină de Cuvântul Său pentru a fi binecuvântat. Saul însă a demonstrat carențe de caracter și mândria l‑a făcut să se bazeze mult pe el însuși. Acest lucru l‑a făcut să gestioneze împărăția așa cum credea el că este bine. A promovat în viața și în slujirea lui o ascultare parțială de Dumnezeu. De aceea a ajuns să fie avertizat de Dumnezeu că împărăția îi va fi luată și că va fi dată unui om după inima Lui (vezi 1 Samuel 13:13, 14).
Saul nu a luat aminte la avertizarea Domnului și și‑a dezvoltat în timp această atitudine de ascultare incompletă de cuvântul Domnului. A venit însă vremea când Dumnezeu l‑a lepădat pe Saul ca împărat pentru ascultarea sa nepotrivită de Cuvântul Său și a ales ca împărat pe David (vezi 1 Samuel 15–16). Deși Saul a rămas până la moartea sa împărat peste Israel, el a fost un „împărat lepădat” de Dumnezeu, pentru atitudinea lui.
1 Samuel 15 este capitolul lepădării lui Saul. El a dovedit iarăși o ascultare parțială de Cuvântul lui Dumnezeu și, de data aceasta, Dumnezeu l‑a confruntat prin profetul Samuel cu adevărul că o ascultare incompletă înseamnă, de fapt, neascultare de Dumnezeu. Samuel nu l‑a mai vizitat pe Saul și l‑a uns ca împărat pe David, după porunca Domnului (1 Samuel 16). Astfel, Saul a fost lepădat ca împărat. (1 Samuel 15:35). Acest capitol poate fi împărțit în două părți: neascultarea și lepădarea.
1. Neascultarea lui Saul de porunca Domnului (vs. 1–9)
Dumnezeu a considerat că este momentul să judece și să pedepsească poporul amalecit pentru ostilitatea pe care a arătat‑o față de poporul Israel, atunci când a ieșit din Egipt (vezi Exod 17:8–16; 1 Samuel 15:2). Amalec a vrut să blocheze înaintarea poporului Israel către țara promisă, către Canaan.
Când vorbim despre războaiele purtate de poporul Israel împotriva popoarelor ostile lui, trebuie să privim felul în care Dumnezeu vede asemenea războaie și nu felul în care noi, oamenii, judecăm asemenea conflicte. Poporul amalecit este privit de Dumnezeu într‑un mod special între celelalte popoare. Dumnezeu spune despre Amalec: „Pentru că și‑a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război lui Amalec, din neam în neam” (Exodul 17:16). Înțelegem astfel că sunt lucruri pe care numai Dumnezeu le poate vedea. El a văzut în poporul lui Amalec o înverșunare teribilă împotriva autorității lui Dumnezeu Însuși. De aceea, poporul Israel și împărații acestuia trebuiau să ia aminte la cuvintele spuse de Domnul și să judece așa cum Domnul judecă, nu așa cum omul judecă lucrurile.
Domnul i‑a poruncit lui Saul să nimicească întregul popor, de la oamenii mari la prunci, pe femei și pe bărbați și tot ceea ce este a lui Amalec (toate posesiunile și vitele lor) – nimic să nu fie ținut în viață de la Amalec, inclusiv împăratul acestui popor. Saul însă a tratat porunca Domnului așa cum a considerat el că este bine. A omorât pe toți oamenii (de la cei mai mici până la cei mai mari). A omorât însă numai vitele slabe și rele. Vitele grase, frumoase și sănătoase nu le‑a omorât, ci le‑a păstrat. De asemenea, l‑a cruțat pe împăratul Agag. Saul s‑a fălit cu biruința lui împotriva lui Amalec (vezi v. 12) și a considerat că vitele cruțate le putea aduce jertfă Domnului (v. 15). Saul a motivat apoi că poporul a decis ca vitele cruțate ale lui Amalec să fie aduse Domnului ca jertfă. Așadar, a fost voința poporului un asemenea lucru.
Dumnezeu însă a considerat această ascultare incompletă ca fiind în mod clar neascultare de Cuvântul Său (vs. 22–23). Ne punem întrebarea: de ce Domnul a fost atât de drastic în verdictul Său față de ceea ce făcuse Saul? De ce Domnul nu s‑a uitat la partea bună a faptelor lui Saul și de ce partea în care Saul a dovedit neascultare (noi spunem că, în mare parte, Saul a ascultat de Domnul). De ce tot ce a făcut Saul a atras verdictul „neascultare” din partea lui Dumnezeu și de ce ceea ce a făcut Saul a atras lepădarea lui ca împărat al lui Israel?
2. Lepădarea lui Saul din partea Domnului, pentru neascultarea arătată de el (vs. 10–35)
În primul rând, Dumnezeu nu acceptă jumătăți de măsură. El a spus că Legea Lui (Cuvântul Lui) trebuie împlinită în mod complet. Neascultarea unei singure porunci atrage verdictul de „neascultare” a întregii Legi.
Saul nu a luat deloc aminte la ceea ce însemna poporul Amalec înaintea lui Dumnezeu. Ostilitatea acestui popor față de Domnul era considerată ca un atentat la autoritatea și gloria tronului lui Dumnezeu. Ca atare, tratamentul față de acest popor trebuia să fie unul pe măsură. Apoi, Saul s‑a mândrit cu succesul său împotriva lui Amalec (v. 12). El nu a înțeles că biruința era a Domnului, nu a lui ca împărat.
Cruțarea de către popor a vitelor frumoase inducea o atitudine idolatră în jertfire. De ce au fost cruțate? Adevărul este că poți să te lauzi și cu jertfele aduse Domnului (vezi atitudinea lui Cain, în opoziție cu cea a lui Abel, Geneza 4, Evrei 11:4). Cain a fost respins de Domnul, iar Abel a fost primit (el și jertfa lui), pentru că jertfa a fost adusă prin credință, nu prin merite personale. Saul se pare că avea o asemenea atitudine în aducerea de jertfe a acestor animale. Apoi, justificarea că poporul a vrut așa ceva nu poate sta în picioare. Saul era unsul Domnului și el trebuia să onoreze slava Domnului în mijlocul poporului, nu să justifice neascultarea lui cu ascultarea de popor.
Mai vedem și faptul că regretul lui Saul nu era o pocăință reală. El regreta poziția lui ca împărat și slava lui în fața poporului, nu păcatul său (vs. 24, 30). Vrea să justifice neascultarea prin jertfe cu animale care trebuiau nimicite (vs. 22, 23). El nu vedea gravitatea neascultării în adevărata ei dimensiu-ne înaintea Domnului.
Saul credea că poate negocia statutul lui și starea lui spirituală cu Dumnezeu. Saul nu era interesat de slava lui Dumnezeu înaintea poporului, ci era preocupat de dorința ca slava lui să fie demonstrată în fața poporului. Saul nu‑L vedea pe Dumnezeu ca Dumnezeu.
Toate acestea s‑au văzut la Saul și toate acestea sunt un pericol mortal în viața spirituală, în relația omului cu Dumnezeu. Nu vezi deloc la Saul acea prăbușire totală în fața lui Dumnezeu, așa cum o vezi la David (Psalm 51; 32; 2 Samuel 15:24–26). Toate acestea i‑au atras din partea lui Dumnezeu abandonarea lui ca împărat al lui Israel.
Este foarte important să vezi lucrurile cu ochii lui Dumnezeu, nu cu ochii noștri omenești. Este foarte important ca să‑ți vezi cu ochii lui Dumnezeu, nu cu ochii noștri omenești, și greșelile, și păcatele, și acțiunile nepotrivite. Prin Domnul Isus, noi putem să vedem adevărata neprihănire, prin care ne putem analiza neprihănirea noastră (vezi Matei 5:17–20; Filipeni 3); putem, de asemenea să ne vedem păcătoșenia noastră în adevărata ei lumină (vezi Isaia 52:13–53:12) și putem judeca prin Duhul Sfânt faptele noastre (Ioan 16:8–15). Este deci foarte important să evaluăm totul prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu și să ne supunem în totalitate lui.
Aplicații:
1. Când Dumnezeu îți vorbește, ia aminte cu mare atenție la ceea ce El îți spune. Fii dispus să asculți în totalitate cuvântul Domnului. Dacă sunt lucruri pe care nu le înțelegi din ceea ce El îți vorbește, puneți toată încrederea în El și ascultă de El chiar și când nu înțelegi. Cuvântul lui nu greșește niciodată. Logica noastră omenească însă ne poate aduce distrugerea, atunci când este vorba despre lucruri spirituale.
2. Nu te apropia de Dumnezeu cu mândrie și cu gândul că poți negocia cu El. Dumnezeu este de neschimbat, fără umbră de mutare. Nu poți face lucrurile lui Dumnezeu în termeni omenești. Vei greși.
3. Dacă ai greșit înaintea lui Dumnezeu, trebuie să știi că singura soluție este o pocăință reală și profundă în termenii Cuvântului lui Dumnezeu și o încredere totală în harul Lui. Soluțiile omenești sunt totdeauna distructive.
4. Înțelege că Dumnezeu nu va aprecia niciodată jertfele tale în locul ascultării depline de cuvântul Lui (vs. 22, 23).
5. Dacă Domnul găsește cu cale să te prăbușească înaintea altora pentru ceea ce au făcut, sau dacă El găsește cu cale să te lovească, lasă‑te total în mâinile Sale. Bizuie‑te total pe harul Lui în Domnul Isus Hristos. Prăbușirea ta sau lovirea ta din partea Lui sunt singurele mijloace prin care El te va ridica (vezi cazul lui David). Nu ieși de sub autoritatea lui Dumnezeu, atunci când El te pedepsește. Nu‑i reproșa lui Dumnezeu precum Cain că „pedeapsa Lui este prea aspră” (Geneza 4). Nu ai unde fugi de Dumnezeu. Ești salvat doar prin credința ta în Hristos, prin harul Lui și sub deplina autoritate a lui Dumnezeu.
6. Calitatea lui Saul ca împărat presupunea o imensă responsabilitate – el era de fapt unsul lui Dumnezeu pentru poporul Lui. Fii responsabil în isprăvnicia pe care Dumnezeu ți‑a dat‑o (vezi 1 Corinteni 4:2; 1 Petru 4:10, 11).
Sugestii practice:
1. Învață să cercetezi cu mare atenție Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când stai înaintea Lui. Cercetează cu mare atenție Scriptura și nu fii superficial în înțelegerea cuvântului Scripturii.
2. Când jertfești ceva Domnului, caută să vezi care sunt cerințele Sale în aducerea jertfelor. Nu lăsa ca considerentele omenești să influențeze jertfa ta.
3. Când Domnul îți cere ceva caută să nu omiți nimic din ceea ce El îți cere. Nu te învăța să asculți superficial sau incomplet Cuvântul Lui.
4. Nu persevera în încăpățânare ca și Saul, sperând că Domnul va schimba ceea ce El ți‑a spus. Faptul că Saul a repetat de două ori declarația sa de pocăință (vs. 24, 30) arăta că el nu înțelegea că Samuel (bătrân atunci) este de fapt omul care‑i aducea Cuvântul lui Dumnezeu. Greșeala lui Saul a fost că avea impresia că demersurile înaintea lui Samuel îi dă dreptul să‑L manipuleze pe Dumnezeu. Când ascultăm pe un predicator avem impresia că acela poate fi ignorat, luat peste picior sau respins. Când asculți pe un predicator sau un om al lui Dumnezeu, gândește‑te că Dumnezeu Însuși îți vorbește, nu un om (vezi atitudinea lui Corneliu față de Petru, Faptele ap. 10:33).
5. Caută să ai o înțelegere biblică a statutului tău în lume și în poporul lui Dumnezeu. Fă‑ți o evaluare periodică a isprăvniciei tale în slujirea poporului lui Dumnezeu, în lume (conform cerințelor Scripturii).
Întrebări pentru discuție:
• De ce Saul trebuia să‑l trateze atât de aspru pe Amalec? (vezi Exod 17:8–16)
• De ce le‑a cerut Saul cheniților să părăsească cetatea amaleciților? (1 Samuel 15:6)
• Ce explicație a dat Saul cu privire la cruțarea vitelor sănătoase? (v. 15)
• Cum l‑a întâmpinat Saul pe Samuel și ce semnifica această atitudine? (v. 13)
• Ce i‑a spus Samuel lui Saul, atunci când a trebuit să‑l mustre pentru neascultarea lui de Domnul? (v. 17‑19)
• Care este lucrul pe care Domnul Îl apreciază cel mai mult în relația noastră cu El? (vs. 22, 23)
• De ce pocăința lui Saul nu a fost primită de Domnul? (vs. 24, 30)
• Ce a însemnat faptul că Samuel nu l‑a mai vizitat pe Saul? (v. 35)
• Care a fost atitudinea lui Samuel față de lepădarea lui Saul? (vs. 11, 35)
• Ce fel de om acceptă Dumnezeu să fie împărat peste poporul Lui? (1 Samuel 13:14; 16:7)
autor: Sorin Ghiță, pastor, Bisericile Creștine Baptiste din Murfatlar și Viișoara (jud. Constanța); e‑mail: ghita.sorin@gmail.com
