Data: 14 iunie 2020
Secțiunea a II-a; Lecția a XI-a
Tema: IOSIA: Alege să-L urmezi pe Domnul, indiferent de familia în care ai crescut
Text: 2 Împărați 22–23
Verset cheie: 2 Împărați 22:2
Ideea centrală: Deși nu putem alege în ce familie ne naștem, putem alege să-L urmăm pe Domnul în ciuda exemplelor negative ale părinților noștri.
Scopul lecției: Să ne încurajeze să Îl slujim pe Dumnezeu în smerenie și pocăință, chiar dacă provenim din familii cu exemple negative.
Pentru a înțelege mai bine viața lui Iosia și deciziile pe care le-a luat e important să înțelegem familia din care a făcut el parte. Vechiul Testament conține numeroase referiri la consecințele nefaste suportate de unii copii din cauza păcatelor părinților lor. După ce Ham păcătuiește ridiculizându-și tatăl gol, într-un moment de nebunie a acestuia, Noe îl blestemă pe Canaan, fiul lui Ham, ca mai apoi canaaniții să ajungă celebri pentru perversiunile sexuale practicate în religia lor idolatră. Aceeași idee o observăm și în familia lui Avraam; jumătatea de adevăr spusă de Avraam se transformă într-o minciună la Isaac, apoi minciuna este perfecționată de Iacov, ca mai apoi experții minciunii să devină copiii lui Iacov.
În multe familii din Israel, slăbiciunile părinților s-au transmis copiilor, aceștia urmându‑le îndeaproape exemplul. Mai mult, pentru că urmașii au continuat să umbe pe căile nelegiuite ale părinților, Dumnezeu Și-a revărsat mânia peste ei. Că faptul acesta se întâmpla frecvent în istoria poporului Israel o dovedește și proverbul: părinții au mâncat aguridă, iar copiilor li s-au sterpezit dinții (Ieremia 31:29). Continuând să trăiască la fel ca părinții lor, urmașii au avut de suportat consecințele păcatelor acestora.
Cine a fost bunicul lui Iosia? El s-a numit Manase, cel mai longeviv împărat a lui Israel, dar și cel mai rău. Biblia relatează că a devenit mai idolatru decât păgânii, închinându-se la toți zeii popoarelor care-l înconjurau pe Israel (2 Împărați, cap. 21; 2 Cronici, cap. 33). A ajuns să pângărească Templul lui Dumnezeu, să-și treacă fiii prin foc și să ducă în rătăcire locuitorii Ierusalimului, ei devenind mai răi decât neamurile pe care le-a nimicit Dumnezeu dinaintea copiilor lui Israel (2 Cronici 33:9). Manase a fost cel care a adăugat cel mai mult la vinovăția Ierusalimului. Dumnezeu, prin profeții săi, indică felul de a domni al acestui rege ca principal motiv pentru care Iuda va fi dus în robie. Din cauza vieții lui nelegiuite, poporul l-a îngropat în casa lui, și nu în mormintele regilor.
Cine a fost tatăl lui Iosia? Amon, cum se numea el, a urmărit îndeaproape exemplul tatălui său Manase. Deși a domnit doar doi ani, a umblat în căile tatălui său, făcând ce este rău înaintea lui Dumnezeu. A avut parte de un sfârșit tragic, fiind asasinat de slujitorii săi în propria casă.
Cine a fost Iosia? Iosia a ajuns împărat la doar opt ani. Despre primii optsprezece ani ai domniei lui nu avem prea multe detalii, însă prespunem că lucrarea profetică a lui Ieremia și Țefania (cea a lui Ieremia începută în anul al 13‑lea al domniei lui Iosia, Ieremia 1:2, 3) și-a pus amprenta asupra acestora.
Moștenirea lăsată de bunicul și de tatăl său și viața nelegiuită pe care ei au trăit-o au fost, cu siguranță, o povară pe care Iosia a purtat-o în primii ani ai domniei, mai ales că devenise rege la o vârstă extrem de fragedă.
1. Întoarcerea lui Iosia la Dumnezeu
Care a fost punctul de cotitură în viața lui Iosia?
Ieremia condamna modul idolatru în care poporul Domnului se raporta la Templul din Ierusalim, pe care îl considerau drept un talisman care avea să îi păzească de orice atac al celor netăiați împrejur (Ieremia 7:4). Iată de ce pare firească decizia de a repara Templul de la Ierusalim. În ciuda faptului că poporul se închina multor idoli păgâni și neglija total poruncile și legile lui Dumnezeu, totuși considera Templul necesar ca protecție împotriva vrăjmașilor.
Descoperirea în Templu, cu ocazia acestor lucrări de restaurare, a cărții Legii a reprezentat momentul de cotitură din viața lui Iosia. Regele ar fi trebuit să dețină o copie a Legii pentru a o cunoaște și pentru a călăuzi poporul în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu, însă aceste porunci ale Domnului fuseseră neglijate de multă vreme, chiar uitate. Cartea Legii fusese pierdută. Cercetătorii Vechiului Testament afirmă că această descoperire s-ar putea referi la un fragment al cărții Deuteronom, capitolul 28, sau Levitic, capitolul 26, unde se vorbește despre mânia lui Dumnezeu care avea să se dezlănțuie față de poporul care nu respectă Legea.
Cuvintele cărții găsite în Templu au fost cele care au schimbat inima și perspectiva împăratului Iosia. Dacă până atunci exista o toleranță față de idoli, moștenită de la înaintașii lui, cuvintele Legii au trezit duhul lui Iosia și l-au stârnit în a îndrepta lucrurile.
2. Reacția lui Iosia
Care a fost reacția lui Iosia la auzul cuvintelor Legii?
Smerenia (v. 11). Biblia afirmă că Iosia și-a sfâșiat hainele. Acesta era un semn al smereniei profunde, dar și al disperării. Gestul a fost plin de o adâncă mâhnire datorită mâniei lui Dumnezeu promise față de poporul care n-a respectat generații întregi poruncile lui Sale. Problema idolatriei era una prezentă de generații întregi, începând chiar de la împăratul Solomon.
Cuvântul profetului (v. 13). De ce a fost necesar să mai întrebe profetul din moment ce a ascultat Legea? Cel mai probabil, în cartea găsită erau scrise doar consecințele neascultării. Astfel că Iosia a căutat soluții; a vrut să știe din partea unui om a lui Dumnezeu dacă mai există speranță pentru popor. Pentru Iosia, momentul citirii a fost cel în care ochii spirituali i s-au deschis și a recunoscut situația tragică a poporului. Până în acel moment, Templul era perceput ca simplu talisman, închinarea la idoli în Templu și pe înălțimi erau văzute ca elemente normale în religiunea evreilor.
Întoarcerea lui Iosia la Dumnezeu a fost radicală. Această pocăință autentică a lui Iosia a înduioșat inima lui Dumnezeu. Poporul Israel a mai primit răgaz încă vreo câteva zeci de ani, tocmai datorită acestui împărat care „a stat în spărtură” pentru Israel. Dumnezeu promite mesagerilor lui Iosia că, datorită pocăinței autentice și profunde a împăratului, avea să amâne judecata poporului. Câțiva ani mai târziu, după domnia lui Iosia, Dumnezeu avea să caute din nou un asemenea om în Israel, în stare să mijlocească pentru popor, dar nu avea să mai găsească vreunul.
3. Legământul lui Iosia
Care au fost acțiunile lui Iosia?
Legământul. În urma cuvintelor profetului, Iosia intră într-un legământ prin care se angaja să respecte tot ceea ce era scris în Cartea Legii. Iosia a făcut acest legământ în mod public, exemplul lui fiind urmat de tot poporul. Manase, bunicul său, fusese și el un fel de model urmat de întregul popor, însă unul negativ. Chemarea lui Iosia rezonează cu chemarea lui Moise față de popor de a intra în legământ cu Dumnezeu. La fel ca atunci, poporul a promis să respecte toate cuvintele Legământului (Exodul 24:7).
Curățirea Templului (vs. 4–7). De unde începe curățirea lui Israel? Nu este la întâmplare faptul că împlinirea mandatului de sfințire trebuia să înceapă de la Templu. Dacă înainte Templul de la Ierusalim a fost centrul religios al închinării înaintea lui Dumnezeu, de-a lungul secolelor acesta a devenit centrul de închinare la idoli, iar închinarea la Dumnezeul adevărat ajunsese în ultimul plan. Tocmai de aceea, curățarea Israelului de idoli a început de la Templu. Împăratul a ars uneltele ce slujeau închinării la idoli, a izgonit preoții idolilor și a ars idolii cu desăvârșire.
De ce a presărat cenușa pe morminte (v. 6c)? Gestul era menit să arate adânca supărare și de disprețul, mărturisind prin acesta că starea morală decăzută în care a ajuns Israel se datorează generațiilor nelegiuite trecute, epocii în care poporul șchiopătase de ambele picioare și lăsase moștenire urmașilor un model păcătos de viață care provocase mânia lui Dumnezeu.
A devenit evident faptul că, în prima parte a domniei lui Iosia, umbra nelegiuirii lui Manase și Amon l-a împiedicat pe tânărul împărat să vadă lumina adevărului; tocmai de aceea, atunci când a recunoscut starea în care se află, a luat decizii radicale pentru Dumnezeu.
Îndepărtarea idolilor din Iuda și Israel (vs. 8–19). De ce și Israel? Încă de pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel, profeții Domnului au prevestit că Iosia, împăratul lui Iuda, avea să distrugă idolii ridicați de Ieroboam (1 Împărați 13:2). Râvna lui Iosia pentru Dumnezeu s-a văzut în asprimea cu care a dărâmat și pângărit idolii ridicați de împărații lui Iuda și Israel de-a lungul secolelor de domnie: caii închinați soarelui de împărații lui Iuda (23:11), altarele de pe acoperișul odăii lui Ahaz (23:12a), altarele lui Manase (23:12b), înălțimile ridicate în fața Ierusalimului de Solomon (23:13), altarul de la Betel și înălțimea făcută de Ieroboam (23:15), a distrus altarele și înălțimile ridicate de împărații lui Israel (23:19).
Niciun alt împărat bun a lui Iuda nu și-a extins reformele religioase dincolo de granițele lui Iuda, însă Iosia a făcut-o. Tot ceea ce profetul Ieremia a condamnat în Israel în primii ani ai slujirii sale, Iosia a schimbat: idolatria din Templul Domnului (Ieremia 7:4-12), urâciunile din Valea Ben-Hinom (Ieremia 7:30–34), înnoirea legământului (Ieremia, cap. 11).
Implicarea în curățirea lui Iuda și Israel a fost activă. Iosia personal a supravegheat întreaga campanie de sfințire a poporului.
Restaurarea sărbătoririi Paștelui. Celebrarea pascală era cea mai importantă sărbătoare evreiască. Iosia a sărbătorit Paștele cu o solemnitate deosebită, chiar mai profund decât David, Solomon sau străbunicul Ezechia. Versetul 22 precizează că niciun alt împărat în istorie nu a condus poporul în sărbătoare ca Iosia.
Sărbătoarea Paștelui avea rolul de a aduce aminte poporului de eliberarea din robia egipteană; această sărbătoare aducea aminte generațiilor de evrei că Dumnezeu i-a eliberat din mijlocul unui popor păgân pentru a-L sluji pe Dumnezeul Cel adevărat. Poporul a uitat cu desăvârșire de momentul acesta din istoria lor și s-au făcut de bunăvoie robi ai păgânismului. Tocmai din cauza idolatriei poporului Israel, acesta avea să fie dus în robie, după ce experimentaseră, timp de câteva secole, traiul în libertate.
Versetul 29 rezumă viața lui Iosia: în toată istoria monarhiei divizate, n-a existat niciun împărat care să se întoarcă la Dumnezeu asemenea lui Iosia. Cu toate acestea, momentul pedepsirii poporului a fost doar amânat, pentru că păcatele lui Manase umpluseră paharul răbdării lui Dumnezeu.
Concluzii:
Ce putem învăța din exemplul lui Iosia?
Iosia a fost nepotul celui mai idolatru împărat din istoria lui Israel, Manase, și fiul împăratului Amon, care, la rândul lui, călcase pe urmele tatălui său. Cu toate acestea, Iosia nu a fost egalat de niciun alt împărat în profunzimea pocăinței sale față de Dumnezeu și a reformelor religioase realizate în Regatul lui Iuda.
Oricare ar fi moștenirea familiei în care te-ai născut, poți alege astăzi să-L slujești pe Dumnezeu. Păcatele familiei nu duc la damnarea eternă a copiilor, la fel cum nici credincioșia părinților nu oferă asigurarea mântuirii copiilor. Slujirea lui Dumnezeu are un caracter personal, fiecare fiind responsabil de alegerile proprii. Prin deciziile tale de a călca pe urmele Domnului, poți fi o binecuvântare pentru generația ta și o călăuză spre Hristos.
Aplicații:
- Fii încurajat de exemplul lui Iosia, chiar dacă provii dintr-o familie scindată sau care a trăit departe de Dumnezeu. Nu lăsa ca păcatele părinților tăi să fie moștenirea vieții tale.
- Răscumpără greșelile părinților tăi prin decizia de a trăi o viață sfântă!
- Dacă ai părinți care nu-L cunosc pe Dumnezeu, vorbește-le despre credința autentică în Domnul Isus Hristos precum și despre pocăință. Dacă ai colegi de școală, colegi de muncă, vecini care trăiesc vădit în păcat, îndrăznește cu înțelepciune și cu dragoste să le propovăduiești Adevărul.
- Dacă părinții au fost o mărturie bună și prin trăirea lor zilnică te-au îndreptat spre Isus Hristos, fii recunoscător lui Dumnezeu pentru ei și mulțumește părinților pentru exemplul lor.
autor: Andrei-Daniel Mirăuțe, pastor, Biserica Baptistă Șofronea, Arad