Data: 23 septembrie
Text: Apocalipsa 1:1-20
Verset de aur: Apocalipsa 3:20-22
Tema: Apocalipsa: Evenimentele zilelor din urmă
Ideea centrală: Cartea Apocalipsa conține mesajul descoperit de Domnul Isus Hristos lui Ioan, în care sunt descrise printr-un limbaj simbolic (apocaliptic) evenimentele ce vor avea loc la finalul universului creat de Dumnezeu (generic numite zilele din urmă). Evident, „apocalipsa” nu înseamnă „catastrofă”, așa cum este perceput termenul astăzi, ci „revelație” sau „descoperire”. În această carte, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu „trage cortina” ce separă realitatea prezentă a universului față de istoria viitoare a acestui univers pentru a vedea măreția lui Hristos în cer și împlinirea planului Său suveran pentru lume. Așadar, profeția lui Ioan din Apocalipsa nu are în centrul ei atât de mult evenimentele legate de istoria universului cât evenimentele viitoare legate de Hristos și planurile Sale.
Scopul lecției: Să surprindem portretul profetic al Domnului Isus glorificat și să ne lăsăm motivați de măreția evenimentelor care vor urma după ce Dumnezeu va pune punct creației prezente, afectate de păcat, pentru a deschide o nouă filă a unei creații transformate prin puterea Sa suverană, în care nu va mai exista păcat, suferință sau moarte (Apoc. 21:4). Dacă prin mesajul Evangheliilor am învățat „să credem” în Isus Hristos, din mesajul Epistolelor am învățat „să fim siguri” de credința noastră în Isus Hristos, din mesajul cărții Apocalipsa învățăm „să fim gata” pentru participarea noastră în Împărăția glorioasă a lui Isus Hristos.
Explicații contextuale și exegetice:
Avându-L pe Domnul Isus Hristos ca punct culminant al revelației din Apocalipsa, Duhul lui Dumnezeu îi prezintă lui Ioan pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind Preotul-Rege glorificat și slujind Bisericile Sale. În primele capitole, El este văzut în cer ca Miel al lui Dumnezeu înălțat în glorie și stând pe tron (Apoc. 4-5). Apoi Hristos este prezentat în postura Sa de Judecător Suprem al întregului pământ (Apoc. 6-18). În următoarele capitole Isus este descris în mandatul Său de Împărat Absolut care revine pe pământ pentru a-l cuceri pentru Sine (Apoc. 19). Iar, apoi, cartea, se încheie cu tabloul nunții Mirelui Isus care vine în lume să-și ia cu Sine Mireasa (Biserica Sa răscumpărată) (Apoc. 21-22). Studiind cartea Apocalipsa niciodată nu trebuie să ratăm perspectiva acesta a Gloriei lui Hristos din care se vede cel mai bine ceea ce trebuie să înțelegem cu privire la zilele din urmă.
Cum a ajuns mesajul acestei cărți la cunoștința lui Ioan? Răspunsul îl găsim în relatarea lui Ioan din Apocalipsa unde spune că Dumnezeu i-a dat această descoperire (1:1). Însă, Ioan precizează că Dumnezeu Tatăl I-a încredințat această revelație Fiului Său, care la rândul Său a folosit un înger ca mesager pentru a transmite mesajul către Ioan (1:1). În alte ocazii, ni se spune că Hristos însuși i-a transmis informații lui Ioan (1:10-13), sau altădată „un glas din cer” i-a spus lui Ioan ce să spună și ce să facă (10:4). Cert este că această carte a venit la Ioan de la Dumnezeu și că este în totalitate inspirată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
Deși, inițial cartea Apocalipsa a fost adresată unor Biserici din Asia Mică, totuși Ioan precizează că este „fericie de [ori]cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii” (1:3). Scopul cărții n-a fost Acela de a satisfice curiozitatea credincioșilor cu privire la viitor, ci pentru a-i încuraja în contextul în care persecuția romană era puternic îndreptată împotriva lor. Poate tocmai de aceea profeția a fost transmisă în forma unei cărți simbolice pentru a fi un fel de „cod spiritual” înțeles doar de către cei ce-L cunoșteau pe Hristos, iar pentru persecutori să fie un fel de mister greu de descifrat. Pe de altă parte, însă nu trebuie uitat faptul că orice carte profetică (Daniel, Ezechiel) folosește simboluri pentru a transmite un mesaj care să nu fie alterat în timp datorită schimbărilor survenite în limbaj.
Nu lipsit de importanță este faptul că în Apocalipsa există un număr de șapte „fericiri” pe care Ioan le presară de-a lungul profeției sale (1:3; 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14). Pe lângă faptul că, în mod simbolic șapte este cifra desăvârșirii, totuși nu putem evita asemănarea acestui mesaj din Apocalipsa cu mesajul oferit de Domnul Isus în vestita Sa predică de pe munte (Matei 5:1-12).
Observați în textul pentru studiu modul în care Domnul Isus Hristos este portretizat ca fiind Împăratul Slăvit al Împărăției Sale prezente și viitoare:
1. Isus Hristos, Împăratul revelat (Apocalipsa 1:1, 5-6). Ioan scrie cu mult entuziasm despre „Domnul împăraților pământului” Cel ce deține controlul absolut asupra istoriei întregului pământ (deci, și asupra împăratului prigonitor ce domnea în vremea scrierii sale) (5). Evident, acest Împărat Glorios nu este altcineva decât Fiul lui Dumnezeu, Cel de aceeași fiinta cu Dumnezeu Tatăl și a Doua Persoana a Sfintei Treimi (1:6). Dumnezeu Tatăl este descris de Ioan ca fiind „Cel Etern”: „Cel ce este, Cel ce era și cel ce vine, Cel Atotputernic” (1:8). Duhul Sfânt este descris în unicitatea și plinătatea Sa: „ce zice Bisericilor Duhul” (iar nu duhurile) (2:7), cu referire, probabil la ce scrie Isaia despre Duhul Domnului (Isaia 11:2). În acest „Duh” se afla și Ioan când a primit revelația din Apocalipsa (1:10).
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (de aceeași fiintă cu Tatăl), este zugrăvit în rolul Său întreit de Profet („Martor credincios”) (1:.5), Preot („Cel întâi născut din morți” – un titlu de onoare, ca în Rom. 8:29; Col.1:15, 18) (1:5) și Rege „Domnul împăraților pământului” (1:5).
Dintre toate Persoanele Trinității Divine, Isus este Cel care este evidențiat mai mult în această carte. De ce? Datorită a ceea ce a făcut pentru poporul Său: „ne iubește, ne-a spălat de păcatele noastre prin sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu” (1:5-6).
2. Isus Hristos, Împăratul care vine (Apocalipsa 1:7-8). Fără îndoială, tema dominantă în Apocalipsa este revenirea lui Isus Hristos în lume pentru a învinge definitiv răul și pentru a-Și întemeia Domnia Sa asupra întregului pământ. De aceea, Apocalipsa este privită ca o carte ce înregistrează biruința finală a lui Hristos, iar credincioșii sunt și ei descriși ca „biruitori” (2:7, 11, 17, 26; 3:5. 12, 21; 11:7, 12:11; 15:2; 21:7). Din perspectiva lumii acesteia, Isus Hristos și Biserica Sa sunt cauze pierdute, dar din perspectiva lui Dumnezeu aceștia sunt adevărații învingători!
Titlul oferit lui Dumnezeu aici în această secțiune: „Cel ce este, Cel ce era și cel ce vine, Cel Atotputernic”, indică faptul că El este în stare să-și ducă la îndeplinire planul Său pentru lume (1:8). Iar titlul de „Alfa și Omega” (prima și ultima literă a alfabetului grecesc) înseamnă că Dumnezeu este „Începutul și Sfârșitul” tuturor lucrurilor (1:8; 21:6). Același titlu este, însă oferit și Domnului Isus Hristos, ceea ce indică, într-o altă formă glorioasă, divinitatea lui Isus (1:11; 22:13).
3. Isus Hristos, Împăratul îmbrăcat în Slavă (Apocalipsa 1:13-15). Pe când se afla exilat în insula Patmos, în „Ziua Domnului”, Ioan precizează că a auzit „un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe” (1:10). Cel care vorbea cu această măreție era Domnul Isus: „Eu sunt Alfa și Omega” (1:11). Trecuse deja aproape 60 de ani de când Ioan a auzit vocea Domnului Isus într-un mod direct, însă acum vocea Domnului era diferită datorită splendorii cu care era înconjurat Isus. De asemenea, Ioan, nu numai că a auzit vocea Domnului Isus, dar el a și văzut imaginea glorioasă a lui Hristos înconjurat de slava Sa cerească: „am văzut șapte sfeșnice de aur, și în mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva care semăna cu Fiul omului” (1:12). Evident, aceste simboluri reprezintă Bisericile (cele șapte sfeșnice) și pe Hristos (Fiul omului) (1:20). Îmbrăcămintea lui Hristos era îmbrăcămintea unui Judecător-Rege, una de onoare și autoritate. Părul Său alb simbolizează eternitatea Sa, cum scrie și Daniel „Cel Îmbătrânit de zile” (Ap. 1:14; Daniel 7:9, 13, 22). Ochii Săi „ca para focului” în stare să vadă tot pentru a rosti o judecată dreaptă (1:14). La fel picioarele Sale de „aramă” simbolizează judecata, de vreme ce altarul de jertfe era confecționat tot din aramă, iar acolo erau aduse jerfele pentru păcat. Așadar, glasul măreției lui Hristos era glasul Judecătorului Suprem care vine să judece lumea. Autoritatea și măreția Sa sunt amplificate de „glasul Lui care era ca vuietul unor ape mari” (1:15). Ce splendoare și ce fiori vor cuprinde lumea întreagă în acea zi a descoperirii gloriei lui Isus Hristos!
4. Isus Hristos, Împăratul Atotputernic (Apocalipsa 1:16-20). Chipul lui Hristos, pe care L-a văzut Ioan în Patmos, era unul diferit de cel pe care apostolul l-a văzut pe când Isus trăia în trup uman. Isus nu mai era fiul tâmplarului din Nazaret, ci era Hristos Împăratul Atotputernic al veșniciilor: „în mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui” (1:16). În fața acestei demonstrații de măreție și putere, Ioan se prăbușește „la picioarele Lui ca mort” (1:17). El, Ioan, ce altădată se rezema pe pieptul Domnului (Ioan 13:25; 21:20), acum se prăbușește în semn de adorare, uimire și teamă. Isus însă „Și-a pus mâna dreaptă” peste Ioan și-i spune: „nu te teme!” (1:17b). Această asigurare a fost vitală pentru Ioan, așa cum este vitală și pentru noi astăzi. Nu putem trăi o viață din belșug dacă rămânem într-o stare de teamă paralizantă față de Dumnezeu. Nu trebuie să ne temem de nimic altceva, nici chiar de moarte, pentru că Isus „ține cheile morții și ale Locuinței morții” (1:18). Adică, El are autoritate asupra acestora, autoritate ce a fost manifestată prin învierea Sa dintre cei morți, iar acum El este „Cel viu în vecii vecilor” (1:18).
Biserica din zilele noastre are nevoie de această conștientizare a Gloriei, Măreției și Atotputerniciei lui Hristos, pentru a alunga starea de apatie și plictiseală ce se instalează uneori în închinare. Avem nevoie de această manifestare a Măreției lui Hristos pentru a fi mai ușor de determinat să ne aplecăm cu smerenie înaintea Lui. Domnul era ținut afară de către Biserica din Laodicea (3:20-22), însă El vorbește fiecăruia în parte făcându-ne invitația de a-I deschide. Dumnezeu poate să facă lucruri mari într-o Biserică, chiar și prin dedicarea unei singure persoane! Vrei să fii tu această persoană?
Aplicaţii:
1. Citește cartea Apocalipsa urmărind doar Chipul lui Hristos din aceste relatări. Așa vei fi în stare să înțelegi și alte aspecte profetice din această carte. Intenția inițială a autorului a fost să-L reveleze pe Isus.
2. Caută să-L cunoști cât mai bine pe Isus din relatările făcute de Sfânta Scriptură ca să fii în stare să-L recunoști când Îl vei revedea în gloria Sa cerească.
3. Fă o listă cu Numele Domnului Isus pe care le cunoști din Scriptură.
4. Rememorează ocaziile în care ai trăit cele mai puternice emoții în prezența Domnului. Ce a făcut asta să fie așa de special?
Sugestii practice:
1. Imaginează-ți că venirea Domnului ar avea loc acum. Ce reacții ai avea?
2. Fă o listă cu ceea ce reprezintă Domnul Isus pentru tine. Învață cât mai multe despre El în fiecare zi, citind din Sfânta Scriptură.
3. Descrie starea inimii tale când stai la închinare în Casa lui Dumnezeu.
4. Descrie temerile pe care le ai cu privire la revenirea Domnului.
Întrebări pentru discuţii:
1. Cum privesc oamenii din jur Biserica locală în care ești membru?
2. Care sunt așteptările tale legate de revenirea Domnului?
3. Care sunt temerile pe care le ai vis-a-vis de revenirea Domnului?
4. Ce este Isus Hristos pentru tine?
5. Cum ne putem pregăti pentru revenirea Domnului?
Echipa de redactare a Calendarului de Studiu Biblic 2018
