Cea mai mare parte din lucrarea pastorală are de-a face cu domeniul comunicării. Fie că este vorba de predicare,consiliere, vizite pastorale, dialog particular, întotdeauna este implicat procesul de comunicare. Acesta este felul în care suntem construiți. Am fost creați să existăm într-o societate, iar în orice societate comunicarea este esențială pentru a ne cunoaște, pentru a transmite un mesaj,idei, sentimente, și pentru a putea reacționa într-un mod dinamic.

În prezent comunicarea pare mai ușor de realizat ca oricând și totuși comunicarea devine uneori atât de dificilă, mai ales când este vorba de comunicarea cu tinerii. Anul trecut cei de la faimoasa revistă Forbes semnalau faptul că pentru tinerii din ziua de azi comunicarea față în față e din ce în ce mai dificilă. Datorită erei digitale, tinerii au la dispoziție variante alternative de comunicare. În trecut problemele majore se puteau rezolva DOAR față în față. Fie că era vorba de încheierea unei relații, o concediere sau rezolvareaunei probleme dificile, nu exista varianta de a trimite un text via email, Facebook sau altceva. Teama de a fi vulnerabil este accentuată și de faptul că tinerii au mereu oportunitatea de a edita mesajele pe care le trimit. Chiar și în cele mai banale conversații există suficient timp de gândire, de pregătire astfel încât totul să pară perfect. Și pentru că totul pare perfect, accentul nu mai e pus pe calitate, ci pe cantitate. Tinerii stabilesc multe relații prin intermediul mediei sociale , au multe conversații, dar la un nivel superficial. În urmă cu câțiva ani statisticile arătau că 77% dintre tineri nu și-au întâlnit față în față prietenii cu care sunt conectați online.

Această nouă realitate trebuie să ne dea de gândit ca lideri și pastori de tineret. De aceea dorim să facem câteva observații și să oferim câteva sugestii cu privire la varintele pe care le avem în comunicarea cu tinerii.

1. Comunicarea unu la unu

Comunicarea are la bază 5 aspecte: vorbirea, ascultarea, citirea și scrierea. Adesea păstorii și predicatorii au impresia că vorbirea sau comunicarea prin vorbire este cea mai importantă. Totuși studiile arată că timpul alocat în medie de o persoană în procesul de comunicare într-o zi poate fi defalcat astfel: 42% pentru ascultare, 32% pentru vorbire, 15% pentru citire și 11% pentru scriere. De aici se poate înțelege că păstorul trebuie să fie un bun comunicator, dar mai mult, trebuie să fie un bun ascultător. Comunicarea față în față rămâne forma de comunicare preferată, deoarece este modalitatea de comunicare care prezintă cea mai mare încredere. Aici trebuie făcută observația că în ziua de azi încrederea tinerilor se câștigă destul de greu și în urma unei perioade mai lungi de timp. Încrederea lor față de liderul sau păstorul de tineret nu vine automat ca răspuns la poziția de autoritate pe care o are păstorul. Mai întâi tinerii doresc să se asigure că liderul sau păstorul e natural, sincer, transparent. Apoi vor să se convingă că e deschis pentru conversație, asta însemnând că e dispus să asculte. Într-un context în care a-ți face prieteni pe Facebook, de exemplu, e ceva la ordinea zilei, adesea liderul sau păstorul de tineret este văzut de tinerii bisericii ca prieten. Trebuie spus totuși, că el trebuie să fie suficient de deschis pentru a le putea fi prieten și suficient de precaut pentru a le putea fi păstor. Adesea păstoriiau o reținere în a fi prietenoși și abordabili. Totuși Domnul Isus ne lasă un model surprinzător, accentuând relația de prietenie dintre El și ucenicii Săi (Ioan 15:13-15). E interesant că în cazul tinerilor, adesea comunicarea unu la unu poate fi mai eficientă decât o predică. O conversație particulară implică anumite aspecte importante: ascultarea activă, comunicarea nonverbală (contact vizual, gesturi, poziția corpului), cordialitatea (exprimată printr-un zâmbet, tonul vocii, atitudinea relaxată), respectul (demonstrat prin alocarea de timp pentru o conversație și prin atenție).

2. Comunicarea virtuală

Tot mai mult tinerii, adolescenții, chiar și copiii sunt implicați în comunicarea ce are loc în spațiul virtual. Pentru mulți adulți s-ar putea ca felul acesta de comunicare să pară bizar, exagerat și chiar periculos. Totuși trebuie să recunoaștem că așa stau lucrurile la momentul acesta, iar apoi să vedem ce rămâne de făcut. Statisticile arată că din totalul populației de pe glob de aproape 7,6 miliarde de oameni, mai bine de 4 miliarde folosesc internetul și aproape 3,2 miliarde sunt utilizatori activi pe diferite platforme de socializare. În Statele Unite ale Americii 95% dintre adolescenți au acces la un smartphone, iar 45% dintre ei spun că sunt online aproape constant! În Romania Facebook are aproape 10 milioane de utilizatori: 9,24% cu vârsta între 13 și 17 ani, 21,47% cu vârsta între 18 și 24 de ani, iar 26,83% cu vârsta între 25 și 34 de ani. Spațiul virtual este pentru tinerii noștri o nouă agora, este noul spațiu public în care ei se întâlnesc, discută, socializează. Expresii de genul „sunt pe Facebook,” „sunt pe Messenger” sau simplu „sunt pe net” sugerează că spațiul virtual devine un loc real de socializare și comunicare. Cotidianul britanic The Telegraph aduce la cunoștința cititorilor în urma unui studiu că adolescenții sunt mult mai încrezători atunci când comunică prin intermediul telefoanelor decât atunci când comunică față în față. Așadar comunicarea cu adolescenții pare a fi mai facilă, mai deschisă și mai eficientă folosind diferitele platforme de socializare media. În sensul acesta liderii de tineret și păstorii de tineret trebuie să fie prezenți în spațiul virtual pentru a putea fi mai atenți și mai eficienți în comunicarea cu tinerii. Adesea utilizarea mediei sociale a fost și este blamată în bisericile noastre. Trebuie totuși să fim conștienți că la fel ca orice lucru Facebook-ul sau Instagram-ul pot avea deopotrivă o utilizare dăunătoare sau una benefică. Apostolul Pavel spune: „Cu iudeii m-am făcut iudeu, ca să câștig pe iudei… cu cei ce sunt fără lege m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege… ca să câștig pe cei fără lege… M-am făcut tuturor totul ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:20-22) Cuvinele acestea arată disponibilitatea apostolului de a se adapta la contextul dat. Cu siguranță că adaptarea nu a fost întotdeauna ușoară, dar a fost realizată oricum, deoarece scopul era mântuirea oamenilor. O adaptare modernă a textului în raport cu comunicarea cu tinerii ar fi: „Cu internauții m-am făcut internaut, ca să câștig pe internauți…” Care este principiul lăsat de apostol? „Fac totul pentru Evanghelie , ca să amși eu parte de ea.” (1 Corinteni 9:23)

3. Comunicarea prin predicare

Ai face pe tineri atenți la predică devine din ce în ce mai mult o provocare. Nu ne mai ascundem și trebuie să recunoaștem că în caz de plictiseală refugiul tinerilor este în smartphone sau în iphone. În mod tradițional, se spune că atenția tinerilor se întinde pe o durată de 10-15 minute. Puțin în comparație cu lungimea unei predici în bisericile noastre care durează 35 până la 50 de minute! Studiile arată că atenția poate fi pierdută mult mai curând, chiar după 30 de secunde, apoi după 4..5 minute sau 7..9 minute. Ce e de făcut, mai ales că mesajul Evangheliei e atât de important pentru ascultătorii noștri? Iată câteva sugestii exemplificate cu situații preluate din metodele lui Isus: 1) începe cu o motivație (de ce e important subiectul și de ce ar trebui să fie tenți? – Matei 7:9-10); 2) implică un simț în plus (predicarea nu trebuie să facă apel doar la simțul auditiv, ci și la simțul vizual – Luca 20:24); 3) implică-i în procesul de pregătire sau chiar în timpul predicii (tinerii pot contribui cu informații în procesul de pregătire al mesajului și pot contribui prin găsirea și lecturarea de pasaje biblice în timpulpredicii – Luca 10:26); 4) menține un echilibru (dacă mesajul e prea complicat își vor pierde atenție, la fel dacă mesajul e pre simplu – Ioan 16:29); 5) captează ideile într-o narațiune (mințile noastre tratează povestirile într-un mod privilegiat în comoarație cu alte tipuri de informație – Luca 7:40-50); 6) fă ideile relevante (mintea umană are o limită în ce privește asimilarea ideilor abstracte, iar ascultătorii tebuie să înțeleagă în ce mod ideile au legătură cu situațiile lor de viață concrete – abstract, Matei 6:19-24 / concret, Matei 6:25-32); 7) integrează ceva neașteptat (folosește o imagine, o istorioară, o întâmpare haioasă, umorul ca să creezi efectul de uimire – Marcu 1:22). Pe lângă toate acestea dacă deja există o relație de încredere între predicator și tinerii din audiență, predica va prinde și mai bine.

Phil Rice și Teodor Ioan Colda