Data: 23 Aprilie
Tema: Acceptă mustrarea Cuvântului lui Dumnezeu
Text: Psalmul 119:21-43
Verset de aur: Psalmul 119:33
Ideea centrală: Cuvântul lui Dumnezeu conţine îndrumări pentru cei care caută ascultarea de Domnul, conţine atenţionări şi mustrări pentru cei care sunt în pericolul de a se abate de la învăţătura Scripturilor şi conţine o prezentare a consecinţelor pentru cei care s-au abătut de pe calea credinţei. Rolul mustrării este acela de a convinge omul care s-a abătut de la învăţătura Scripturii să se întoarcă la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.
Scop: Să te ajute să înţelegi importanţa mustrării pe care o face Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său.
Explicații contextuale și exegetice
Psalmul 119 este un psalm alfabetic. Fiecare dintre cele 22 de strofe corespunde unei litere din alfabetului evreiesc şi primul cuvânt din toate cele opt versuri ale fiecărei strofe începe cu aceeaşi literă corespunzătoare strofei. Tema principală a psalmului este cinstirea Torei, a Legii Lui Dumnezeu, şi într-un mod implicit, a Cuvântului Lui Dumnezeu. Paragraful în sine prezintă mai multe teme cum ar fi: motivele din pricină cărora vine mustrarea Lui Dumnezeu, căile pe care se manifestă mustrarea Lui Dumnezeu şi beneficiile pe care le are un credincios atunci când acceptă mustrarea Domnului prin Cuvântul Său.
Acest studiu urmărește să încurajeze înțelegerea şi acceptarea mustrării lui Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său atunci când în viaţa credinciosului apar abateri de la calea mântuirii.
1. Motive din pricina cărora poate veni mustrarea lui Dumnezeu (vs. 21, 25, 29, 30, 32, 33, 36, 37, 40)
Aceasta este o suită de versete separate în care se vede dorinţa psalmistului de a fi în totalitate în cadrul ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. În aceste versete pot fi văzute o serie de motive în baza cărora poate veni mustrarea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Aceste motive sunt: rătăcirea de la poruncile Domnului, atracția lucrurilor materiale, necredincioșia, îndepărtarea de adevăr, alegerea altor căi decât calea poruncilor Domnului, lipsa consecvenţei în umblare pe cale, atenţia abătută spre lucrurile deşarte, tentaţia de a urma beneficiile materiale în dauna învăţăturilor Scripturii şi tendinţa de a avea un nivel scăzut de neprihănire comparativ cu cel dorit de Domnul. Fiecare dintre aceste trăsături are capacitatea de a deturna paşii unui om pe căi străine de ascultarea de Domnul. Rolul atenţionărilor şi a mustrărilor este acela de a-l feri pe omul credincios de capcanele întinse de aceste forme de ispitire.
2. Două căi pe care poate veni mustrarea Lui Dumnezeu (vs. 22, 28, 31, 39, 41, 42, 43)
În aceste versete sunt revelate două căi pe care Domnul acționează în viața unui om care s-a abătut de pe cale, nesocotind atenţionările Sfintelor Scripturi. În primul rând Dumnezeu îngăduie să vină peste acest om consecinţele păcatelor sale. Sunt amintite aici ocara, disprețul, rușinea, durerea sufletească, teama de consecinţe şi batjocura. Dacă omul căzut nu se trezeşte din starea lui sub presiunea consecinţelor păcatelor sale, atunci Dumnezeu recurge la judecata şi pedeapsa Sa conform textului din 1 Corinteni 11:32 – Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
Este evident faptul că rolul atenţionării, al mustrării şi al judecăţii lui Dumnezeu în viața credinciosului au drept scop principal revigorarea credinței şi reașezarea pe calea care duce la viaţă.
3. Beneficiile acceptării mustrării Lui Dumnezeu (vs. 24, 26, 27, 34, 35, 38)
Atunci când un om îşi pleacă urechea la mustrarea Domnului prin Cuvântul Său, starea lui se restaurează şi încep să apară în viaţa lui o serie de urmări binecuvântate. În primul rând, Scriptura redevine sfătuitorul lui principal. Apoi se instalează sensibilitatea față de Dumnezeu şi manifestarea unei pocăinţe sincere. Apoi reapare dorința de a cugeta la învăţăturile Domnului şi renaşte dorinţa de rededicare. În final, se vede nevoia de călăuzire din partea Domnului şi aşteptarea sfântă a împlinirii făgăduinţelor Domnului.
Aplicații
Caută să-i încredinţezi pe oameni de faptul că mustrările Domnului sunt în continuare o măsură de har. Prin mustrare Domnul caută să readucă pe cale un „fiu rătăcit” care a ajuns într-un periculos proces al împietririi inimii. O inimă care a ajuns împietrită nu mai vrea să se pocăiască, aşa cum spune apostolul Pavel în Romani 2:5 – Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.
Ajută-i pe oameni să înţeleagă faptul că mustrările Domnului sunt parte a unui proces care se intensifică în mod gradual. Pedepsele şi judecăţile Domnului intervin doar atunci când metoda atenţionării şi mustrării a fost depăşită.
Trebuie înţeles faptul că mustrarea Domnului este o expresie a iubirii lui Dumnezeu pentru că Domnul pedepsește pe cine-l iubește, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește (Evrei 12:6). Acesta este un motiv întemeiat pentru un om ca să nu se descurajeze ci să înţeleagă că este acceptat.
Este obligatoriu să fie înţeles şi faptul că nu toate încercările care vin peste omul credincios sunt o expresie a stării de păcat amendată prin mustrare şi pedeapsă de către Dumnezeu. Încercările pot veni în urma unei vieţi de neprihănire autentică (exemplul lui Iov), pot veni în urma apartenenţei la Împărăţia lui Dumnezeu (Domnul Isus spunea în Ioan 16:33 – În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea) şi pot veni datorită împlinirii slujbei de vestitor al Împărăţiei Lui Dumnezeu (vezi exemplul lui Pavel şi Sila, întemniţaţi în Filipi).
Dumnezeu doreşte cu ardoare ca viaţa omului credincios să fie împodobită de sfinţenie. Aceasta înglobează în sine starea de neprihănire cu punerea de-o parte pentru Dumnezeu. Când păcatul îşi face loc în viaţa unui om este nevoie de o grabnică intervenţie din partea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său, ca starea de infestare cu acel păcat să nu rupă punţile de legătură dintre el şi Dumnezeu.
Sugestii practice
1. Starea noastră de oameni supuși slăbiciunilor ne face de multe ori să greşim în faţa lui Dumnezeu. Cuvântul Scripturilor are menirea de a ne atenţiona şi de a ne mustra. Caută ca învăţătura Sfintelor Scripturi să fie suficient de aproape de tine pentru a te putea sfătui la timp cu privire la abaterea de pe calea cea îngustă care duce la cer.
2. Atunci când omul care se depărtează de Dumnezeu simte mustrarea, el are parte de harul, cercetarea şi iubirea Dumnezeu. Care ar fi cea mai eficientă cale prin care ți-ar putea vorbi Dumnezeu, pentru ca mesajul Lui să-ţi schimbe mintea şi să te întoarcă de pe o direcţie greşită?
3. Ori de câte ori omul căzut revine la calea Scripturii, în viaţa lui încep să apară roadele întoarcerii lui. Acestea vor fi semne evidente ale pocăinței sincere.
Întrebări pentru discuții
1. Care sunt lucrurile din viața ta care atrag sistematic atenţionări din partea lui Dumnezeu?
2. Atunci când eşti mustrat de Cuvântul lui Dumnezeu ai tendinţa de a te răzvrăti?
3. Atunci când Sfânta Scriptură te luminează cu privire la un domeniu problematic în viața ta de credință, ai tendința de a-ți căuta circumstanțe atenuante?
4. Cât de mult din viața ta ești dispus să lași sub lupa cercetării amănunțite a Scripturii?
5. Eşti dispus să faci schimbări majore în viaţa ta, dacă Dumnezeu te atenţionează că drumul pe care mergi este rău?
6. Care au fost în viaţa ta câteva din schimbările majore aduse de reîntoarcerea sub autoritatea Scripturilor?
Păstor: Darie Daniel
