Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi. (Psalmul 102:25-27)
Trec anii, cu curgerea lor multe se schimbă. Ne schimbăm și noi, și nu întotdeauna în bine. Doar El rămâne neschimbat – din veșnicie în veșnicie El e Dumnezeu! Scrisoarea unui prieten misionar în Mongolia m-a dus zilele acestea la Psalmul 102 – rugăciunea unui om necăjit, apăsat de griji și suferință. Dar gemetele prinșilor de război sunt auzite, strigătele lor nu rămân fără răspuns. Dumnezeu e gata să elibereze, iar popoarele și împărățiile se vor strânge să slujească Domnului (v. 22)!
Prinși de război au fost și cei doi Serghei, și Valentina. Dar Dumnezeu i-a eliberat, i-a mântuit. Din robia păcatului, de dependența de alcool și droguri. Am avut bucuria să-i vedem pe toți trei mîrturisindu-și credința în apa botezului.
Serghei Nesterov (27 ani), crescut fără părinți, povestește că nu mai avea nici o speranță de la viață. Când un prieten i-a spus că Dumnezeu îl poate ajuta a fost sceptic. Dar și-a zis: ce mă costă să-ncerc?! Așa a ajuns în Centrul de reabilitare. După ceva timp petrecut acolo, a fugit înapoi la droguri. Dar acum avea cu ce să compare viața de narcoman, iar dragostea lui Dumnezeu a fost până la urmă irezistibilă. S-a întors în centru, a fost eliberat de dependență învățând să umble cu Isus, iar acum slujește ca lider al Centrului de reabilitare din Ulan-Ude, ajutându-i pe alți prinși de război să găsească eliberarea.
Să-I slujească lui Dumnezeu cu dedicare au promis și Alexandru Vlosețkiy, și Serghei Kuznețov, doi frații din biserică care au fost ordinați ca diaconi. Ne bucurăm să vedem cum Dumnezeu îi crește și și cum ei devin tot mai roditori în lucrarea de răspîndire a Evangheliei, de predicare, dar și în slujiri administrative.
I-am mulțumit lui Dumnezeu și pentru roadele pământului într-un an rodnic cum mai rar se vede pe aici! Și ne-am bucurat de două ori astă-toamnă de Sărbătoarea Mulțumirii. O dată cu biserica din Ulan-Ude, într-o adunare-picnic într-o poiană de la marginea Ulan-Udeului. A doua oară cu micuța biserica din Shabur, un sat între munți, la 130 km de Ulan-Ude, unde am mers cu un grup din Ulan-Ude.
Am continuat să slujim și în Fierăria de bărbați, unde pe 4 noiembrie a fost organizată și o conferință la care au participat aproape 80 de bărbați din mai multe biserici din Buryatia, și în biserica de casă cu care continuăm să ne întâlnim în fiecare vinere seara la noi acasă. Biserica din loc a înțeles tot mai mult importanța bisericilor de casă ca loc de creștere spirituală, de ajutorare practică, dar și ca potențială grupă-celulă pentru plantarea în viitor a altor biserici. Așa că acum în biserică avem 4 biserici/grupe de casă, iar pe lângă ele alte câteva grupe de studiu sau rugăciune.
Ayana Maria, care s-a născut pe 19 octombrie, crește sănătoasă și ne bucură viața tuturor celorlalți șase membri ai familiei. Numele și-l merită din plin (Ayana în buryată înseamnă „călătoare”, iar Maria se poate traduce ca preaiubită). Iubită este de noi toți, iar încă dinainte de a se naște a străbătut peste 30.000 km cu mașina în drumul nostru de astă-vară spre România și înapoi! Dar rugăciunea noastră pentru ea e să crească conștientizând că este doar o „străină și călătoare” pe acest pământ și că nespus mai mult decât noi o iubește Dumnezeu!
MOTIVE DE RUGĂCIUNE
- pentru cei trei care au primit botezul să crească în cunoașterea lui Dumnezeu, continuând să umble cu El;
- pentru noii diaconi Alexandru și Serghei să continue să slujească cu dedicare biserica lui Dumnezeu din Ulan-Ude;
- pentru sănătatea lui Naomi Teodora și a mea – ea se plânge des de oboseală, dureri de cap, burtă. Amândoi avem probleme cu durerile de spate. Eu am momente în care, culcat fiind, din cauza dureri nu pot nici să mă întorc de pe o parte pe alta. Sau rămân blocat când încerc să mă ridic și să pășesc.
Pentru că prin rugăciunile și dărnicia voastră mulți dintre voi faceți posibilă slujirea noastră aici, vă mulțumim din suflet!
Marius Giura,
21 ianuarie 2017, Ulan-Ude, Buryatia
