Data: 18-24 ianuarie 2015
Tema: ISUS MIJLOCITORUL NOSTRU
Text: 1 Timotei 2:5-7; 1 Ioan 2:1-6
Verset de aur: 1 Timotei 2:5
Ideea centrală: Prin lucrarea de răscumpărare săvârșită prin moartea Sa, Domnul Isus este singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni.
Explicaţii contextuale și exegetice:
După ce afirmă existența unui singur Dumnezeu Mântuitor (1 Timotei 2:3), Pavel subliniază și modul în care mântuirea este oferită: prin lucrarea unui singur mijlocitor, Domnul Isus. Astăzi, modul în care este înțeles lucrul acesta diferă între creștini: adepții poziției numită ‘exclusivism’ susțin că Isus Hristos este singurul Mijlocitor și că mântuirea este oferită doar prin credința autentică în El; ‘inclusivismul’, deși acceptă că mântuirea este doar prin Isus Hristos, afirmă că aceasta se realizează în cadrul religiei fiecărui individ – de exemplu, budiștii pot fi mântuiți de Dumnezeu dacă respectă standardele spirituale ale budismului; bineînțeles, a treia abordare, tot mai prezentă în contemporaneitate este ‘pluralismul’ – conform acestei poziții, relativismul determină un pluralism total în ceea ce privește natura divinității (poate fi o divinitate sau mai multe, personală sau nu), precum și a modului în care oamenii se relaționează la divin (au sau nu au nevoie de ‘salvare’, prin ce mijloace etc); cert este însă faptul că Domnului Isus I se recunoaște un posibil rol salvific numai în cadrul creștinismului.
În v. 5 Pavel afirmă categoric ‘exclusivismul’: un singur mijlocitor între cele două tabere ce sunt despărțite aparent iremediabil; astfel, Isus Hristos este singurul mod în care oamenii, în pofida păcatelor lor, pot să intre într-o relație personală, mântuitoare cu Dumnezeul sfânt. Aceasta este o temă recurentă în scrierile lui Pavel, o explicare detaliată fiind cea din Efes. 2:11-18.
Apostolul Pavel menționează doar calitatea de om a Domnului Isus (El fiind și Dumnezeu în același timp), pentru că vrea să accentueze validitatea lucrării de răscumpărare a omenirii: trebuia ca prețul pentru păcatele oamenilor să fie plătit de aceștia; problema este că omul nu are resursele de a plăti pentru o ofensă față de Dumnezeul infinit; singurul ce are resurse să plătească prețul infinit este doar Dumnezeu. Astfel, omul Isus Hristos plătește în locul tuturor oamenilor prin a se da pe Sine Însuși, El fiind Dumnezeu.
Afirmația lui Pavel din 1 Tim. 2:6 că Domnul Isus S-a dat ‘ca preț de răscumpărare pentru toți’ ar trebui coroborată cu 1 Ioan 2:2 pentru ca să vedem universalitatea ofertei răscumpărării; bazându-se pe alte texte (de ex. Ioan 10:11,18; Efes. 5:25), unii afirmă că Domnul Isus ar fi plătit doar în locul celor pe care îi mântuiește. Deși acest aspect necesită o tratare mai complexă, se poate afirma că apostolul Pavel sugerează că Domnul Isus s-a oferit pentru a plăti în locul tuturor; bineînțeles, nu toți acceptă lucrarea substitutivă a Domnului, însă ea este oferită tuturor.
Deși ‘vremea cuvenită’ a confirmării acestei lucrări mântuitoare poate fi înțeleasă ca fiind momentul specific ales de Dumnezeu în cadrul istoriei umane, apostolul Pavel leagă mărturisirea despre această lucrare de mandatul ce i-a fost încredințat lui. Ca apostol, el pune bazele lucrării între neamuri, ca propovăduitor, el împărtășește neobosit vestea bună a existenței unui mijlocitor, iar ca învățător, el instruiește poporul Domnului în ce trebuie să creadă și în cum trebuie să trăiască în adevăr (1 Tim. 2:7).
Aplicații:
- Relația Dumnezeu – umanitatea căzută
Există un singur Dumnezeu (Deut.6:4), nu unul între mulți alți zei. Falsitatea zeităților recunoscute de oameni de-a lungul istoriei lor este determinată de inexistența lor!
Pentru că este un singur Dumnezeu, înseamnă că ar trebui ca noi, oamenii, să ne raportăm la El; Dumnezeu este creatorul a tot ceea ce există (1 Cor. 8:6) și pretinde să fie ascultat și glorificat. (Isaia 42:8) Am eșuat în această privință păcătuind, astfel că am devenit vrăjmași îndepărtați de Dumnezeu fără să putem repara noi această relație. (Efes. 2:11-13).
- Unicitatea Domnului Isus Hristos
În dragostea Sa, Dumnezeu nu ne-a lăsat să fie sortiți pierii veșnice, ci a trimis un Mijlocitor. Așa după cum am afirmat mai sus, doar un Dumnezeu-om putea să facă lucrarea de mijlocire dintre Tatăl și oamenii păcătoși. Isus Hristos a fost unic ca persoană, având două naturi, cea divină și cea umană care se îmbină în mod armonios rămânând însă distincte. Nu este nimeni altcineva care să poată purta păcatul și vina noastră, care să poată fi ‘avocatul’ nostru înaintea lui Dumnezeu.
- Relația personală cu Mijlocitorul
Lucrarea pe care Mijlocitorul o face pentru noi ne leagă de Domnul Isus în mod profund pe noi, păcătoșii. El este „Dumnezeu cu noi”! Odată acceptată substituirea noastră de către El, îi încredințăm conducerea vieții noastre – El devine Domnul nostru cu care avem o relație personală.
În cadrul acestei relații ne bucurăm de iertare pentru eventualele păcate pe care le comitem, deși scopul nostru trebuie să fie o viață cât mai sfântă, mai curată (1 Ioan 2:1).
De asemenea, pe Mijlocitorul trebuie să Îl ascultăm (1 Ioan 2:3,4), să Îl iubim pe El, precum și pe ceilalți (1 Ioan 2:5) și să imităm întru totul trăirea Lui pe pământul acesta.
- Proclamarea răscumpărării realizate de Hristos
Vestea bună despre un Mijlocitor ce ne poate împăca cu Dumnezeul care ne-a creat și care ne va judeca nu trebuie nicidecum să rămână necunoscută. Toți oamenii au nevoie de mijlocire, iar prețul a fost deja plătit pentru toți. Oamenii trebuie înștiințați pentru a lua o decizie. După cum apostolul Pavel a acceptat mandatul încredințat de Domnul, toți cei ce s-au împăcat cu Dumnezeu trebuie să accepte mandatul lăsat de Mântuitorul (Matei 28:19,20).
Sugestii practice:
În următoarele 7 zile, împărtășește vestea bună că Domnul Isus a murit ca să ne împace cu Dumnezeu cu cel puțin 3 persoane.
Cercetează-te pentru 15 minute și mărturisește Domnului păcatele pe care poate le-ai comis.
Întrebări pentru discuţii:
De ce avem nevoie de mijlocitor înaintea lui Dumnezeu?
De ce apelează oamenii la mijlocitori umani, alții decât „omul Isus Hristos” (1 Tim. 2:5)?
De ce nu poate mijloci pentru noi decât Domnul Isus?
Care ar fi una din modalitățile potrivite de explicare pentru ca oamenii să înțeleagă conceptele de „păcat”, „răscumpărare”, „împăcare cu Dumnezeu”?
Care este diferența dintre mijlocirea făcută de Domnul Isus și Duhul Sfânt (Rom. 8:26) și cea pe care noi o facem în rugăciune?
Păstor, Sorin Bădrăgan
