Data: 13 Septembrie 2015
Tema: Vameșul și fariseul.
Text: Luca 18. 9-14
Verset de aur: Luca 18.14
Ideea centrală:
Pentru ca o rugăciune să fie ascultată, persoana care se roagă trebuie să aibă o atitudine corectă, adică una de smerenie și de pocăință.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Pilda aceasta are niște destinatari preciși și anume este spusă pentru cei care se încred în ei înșiși și disprețuiesc pe ceilalți. Ea ne prezintă doi bărbați care se află exact în același loc, adică în Templu, care au același scop, să se roage. Și totuși rugăciunea unuia este ascultată iar a celuilalt nu. De ce? Unul are o atitudine corectă iar celălat o atitudine greșită. Unul caută neprihănirea personală celălat caută neprihănirea lui Dumnezeu.
Portretul omului căruia nu-i sunt ascultate rugăciunile.
- Este ipocrit pentru că se delectează cu gânduri cărora nu îndrăznește să le dea glas. v11. A început să se roage în sine astfel (subl aut.)
- trăiește prin comparație cu alți oameni. V 11 îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni. El evidențiază lucrurile bune din viața lui și lucrurile rele din viața altuia.
- Are o formă de spiritualitate v11 Dumnezeule îți mulțumesc… pe de-o parte el știe că ar trebui să îi acorde credit lui Dumnezeu pentru lucrurile bune din viața lui, dar pe de altă parte este clar că persoana pe care pune accent este propria-i persoană
- Nu menționează nici un lucru negativ despre el. Omul acesta, din perspectiva lui, nu are de ce să se pocăiească.
- Poate ajunge să creadă că îi mai neprihănit decât trebuie. V 12 postește nu o dată pe an, pe lună, nici măcar o dată pe săptămână ci de două ori pe săptămână. Dă zeciuială din toate veniturile lui.
De ce rugăciunea acestui fariseu nu este ascultată? La urma urmei el pare a fi un om care îl iubește pe Dumnezeu, care face multe fapte bune. Nimeni nu poate contesta că ceea ce a spus nu este adevărat.
Sunt trei motive pentru care omul acesta nu primește nici un săspuns la rugăciune:
- Pentru că în rugăciune este pre mult ”eu”. Eu nu sunt ca ceilalți, eu nu sunt hrăpăreț, nedrept, preacurvar etc. Eu postesc, eu dau zeciuială. O rugăciune scurtă cu foarte mult ”eu”
- Pentru că nu spune tot adevărul. El a făcut multe lucruri bune, dar nu mărturisește nici un păcat. Asta înseamnă mândrie. Dumnezeu stă împotriva celor mândrii
- Pentru că nu cere nimic. El nu se întoarce acasă neprihănit pentru că nu cere neprihănire. El consideră că o are. Mulți oameni pleacă de la biserică fără nimic pentru că nu vin după ceva anume. Nu vin pentru a primi iertare, putere, înțelepciune, har. Vin doar pentru că știu că trebuie să vină
Portretul omului căruia îi sunt ascultate rugăciunile
Nu de puține ori Domnul Isus își șochează ascultătorii prin mesajul neobișnuit pe care îl transmite. Și de data aceasta îi șochează alegând ca exemplu pozitiv un vameș. Putea să aleagă orice alt portret, dar în mintea multora vameșii erau cei mai nespirituali oameni. Și totuși Domnul spune că omul acesta ”s-a întors acasă neprihănit”. De ce?
- Primul lucru pe care se pare că îl face acest om este să onștientizeze măreția lui Dumnezeu. V13 sta departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer. Ne vedem buni și neprihăniți atunci când nu constientizăm cât de mare și sfânt este Dumnezeu.
- Apoi omul acesta îndrăznește să își analizează propria viață inventariindu-și păcatele. Eticheta care o pune pe propria lui viață este aceasta ”păcătosul” Și vameșul vorbește despre el însuși. Diferența însă este că vameșul se vede ca fiind obiectul rugăciunii nu subiectul rugăciunii. Este ușor să pui degetul pe păcatele altora dar este mult mai greu să arați spre propriile tale păcate.
- Strigă după la mila lui Dumnezeu. V 13 ai milă de mine păcătosul. Imaginea aceasta este destul de neobișnuită. Să vezi un bărbat care se smerește în așa măsură încât să se bată cu pumnul în piept și să strige după milă este destul de neobișnuit. Bărbaților nu le place să ceară milă. Să vezi un bărbat cu bani și poziție socială așa cum era vameșul, implorând mila lui Dumnezeu este și mai neobișnuit. Totuși doar cei care cer harul lui Dumnezeu pot deveni neprihăniți
Aplicații / considerente misiologice:
Tentația de a căuta autoneprihănirea este foarte mare. Poate chiar în timpul acestui studiu undeva în adâncul ființei tale ai spus ”Doamne îți mulțumesc că nu sunt ca fariseul acesta. Eu nu mă laud ca el”. Poate și tu te compari cu alte persoane din biserică, vezi lucrurile păcatele din viața lor dar nu te ocupi de cele din viața ta. Când cazi într-o astfel de capcană nu poți avea atitudinea potrivită pentru a înălța o rugăciune care să fie ascultată.
Se întâmplă uneori ca să rostim rugăciuni fără a cere ceva concret de la Domnul sau uneori cerem dar nu așteptăm în mod concret ca El să ne răspundă. Atunci rugăciunea este doar un ”ritual” cu care venim înaintea lui Dumnezeu.
Caută să vi de fiecare dată înaintea Domnului cu o atitudine de smerenie, mărturisindu-ți păcatele, greșelile, nerealizările. Strigă după mila lui Dumnezeu și El își va da neprihănirea de care ai nevoie prin Isus Cristos.
Întrebări pentru discuții:
Care credincioși sunt mai tentați să caute autoneprihănirea, cei crescuți în biserică sau cei care au crescut în afara bisericii?
Care este rostul faptelor bune în viața de credință?
Cum pot învinge în lupta cu mândria?
Ce mă ajută să fiu o persoană smerită?
Păstor dr. Romică Iuga
