Data: 2 August 2015
Tema: Oaia și moneda pierdută
Text: Matei 18:12-14; Luca 15:4-10
Verset de aur: Luca 15:7
Ideea centrală: Voia lui Dumnezeu nu este să piară cineva, de aceea Domnul Isus caută fiecare persoană pierdută. La fel fac și urmașii Lui.
După câteva luni de studiere a pildelor știm câteva lucruri importante:
- Este o diferență între pilde și alegorii:
Cu toate că sunt asemănătoare, în cazul alegoriei, fiecare element are o însemnătate, dar în cazul pildei este un singur adevăr transmis prin suprapunerea informațiilor cunoscute peste cele necunoscute.
- Pentru înţelegerea pildelor:
- Trebuie identifică audienţa iniţială;
- Trebuie găsit punctul de întoarcere, locul unde se schimbă neaşteptat direcţia povestirii;
- Trebuie găsit adevărul central, care să fie aplicabil transcultural şi atemporal.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Pildele studiate astăzi sunt aşa de scurte încât apar mai degrabă sub formă interogativă. Domnul Isus a sugerat prin întrebarea pusă faptul că există o normalitate: să laşi 99 de oi care sunt în siguranţă şi că o cauţi pe una care este pierdută.
- Contextul și audiența inițială
Pilda cu oaia pierdută şi găsită apare în două contexte diferite în cele două Evanghelii:
- În Matei 18:
- Se adresează ucenicilor;
- Este în contextul dorinţei lor de mărire, a mândriei lor. Întrebarea de început este sugestivă: „cine este mai mare în Împărăţia Cerurilor?”;
- Domnul Isus, în mod discret, le răspunde ucenicilor că ar trebui prima dată să se preocupe de accesul în Împărăţie (v.3). Chiar la intrare se află calităţile unui copil care, imediat ce Domnul Isus l-a chemat, a ascultat şi a fost la dispoziţia Lui. Smerenia, ascultarea, dependenţa, totala lipsă de mândrie, aroganţă, superioritate… iată calităţile unui fiu al Împărăţiei;
- Testul unei astfel de atitudini este raportarea la copii. Cum te porţi cu cei „mici” arată cât eşti de „mare”; (Sunt câteva acțiuni legate de copii prezentate în versetele anterioare. Identificați-le împreună.)
- În Luca 15:
- Se adresează cărturarilor și fariseilor în prezența vameșilor și păcătoșilor (care erau considerați necurați, trădători, nevrednici de orice fel de asociere);
- Domnul Isus este acuzat tocmai de acceptarea lor și de implicarea în viața lor;
- Liderii religioși nu se puteau bucura nici de munca de neînțeles a Domnului Isus, nici de recuperarea oamenilor păcătoși;
- Ei se considerau „neprihăniți” care nu aveau nevoie de pocăință.
- Punctul de întoarcere
Care este acel punct de întoarcere care dă valoare pildei? Unde te-ai fi așteptat să fie altfel?
În cazul acestor pilde este tocmai la început.
Atât ucenicii cât și fariseii nu erau interesați de cei pierduți. Pentru ei nu era normal să lași 99 de oi pentru una pierdută. De ce să răscolești toată casa și să te deranjezi pentru o singură monedă? Pilda putea suna foarte bine în felul următor: „un om avea o sută de oi și una s-a rătăcit. Era mai slabă, mai mică și nesemnificativă. S-a pierdut! Asta e! Ce bine că avem pe celelalte în siguranță!”
Domnul Isus șochează cu întrebarea Lui care, în alte cuvinte, ar suna cam așa: „nu vi se pare normal să îți pese de cineva pierdut, să îl cauți și să te bucuri că l-ai găsit?” Răspunsul logic ar fi: ”Ba da!” Pentru farisei dar și pentru ucenici, cei mici, slabi, pierduți nu contau ci doar cei asemenea lor: mari, importanți și neprihăniți.
- Ideea centrală
Dumnezeu, prin Isus Cristos s-a implicat personal în căutarea oamenilor pierduți. Ucenicii Lui I se aseamănă.
Aplicaţii
- Universalitatea pierderii
Nimeni nu s-a născut în staul. Fiecare am fost rătăciți, pierduți, necurați… Orice motiv de superioritate este spulberat.
- Valoarea personală
O singură persoană (oaie, monedă) este la fel de valoroasă ca prețul pus în joc pentru găsirea ei: Fiul lui Dumnezeu.
- Prețul găsirii
Căutarea unei oi pierdute în noapte, cu toate pericolele aferente, la fel ca și „întoarcerea cu capul în jos” a casei arată o muncă dificilă și susținută pentru recuperarea celui pierdut. Întruparea, misiunea, jertfirea Domnului Isus reprezintă prețul maxim posibil achitat integral în contul nostru.
- Valoarea altora
Alții, indiferent cum ni se par nouă, sunt la fel de valoroși ca noi!
- Testul măreției
Ești cu atât mai mare cu cât lucrezi mai mult pentru găsirea celor mai mici.
Ești cu atât mai sfânt cu cât te bucuri mai mult de găsirea unui om pierdut.
Întrebări pentru discuţii:
Cum afectează atitudinea de mândrie și autoîndreptățire modul în care îi vedem pe alții?
Cine nu a fost vreodată pierdut sau rătăcit?
Cum te-a găsit Domnul? Cu ce preț?
Care este atitudinea normală față de cei pierduți?
Crezi că vei fi în cer dacă nu te poți bucura de găsirea celor pierduți?
Ce faci pentru găsirea celor pierduți? Dar biserica ta?
Ce ai putea face pentru a găsi pe alții? Cum sună un plan specific de acțiune?
Păstor Dr. Timotei Rusu, timoteicorinar@gmail.com
Lector la Institutul Teologic Baptist Bucureşti
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2015
