Tema generală a lunii Aprilie este: Mandatul misionar al bisericii
Ideea centrală: Ispășirea prin moartea substituționară a lui Isus Hristos este profețită și confirmată de evangheliști. Isus Hristos este Robul Domnului care plătește prin moartea Sa vina păcatelor omenirii, iar acest lucru este confirmat de profeții care au descris în detaliu lucrarea Domnului.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Profeția Îl descrie pe omul care era Dumnezeu. În primele 2 versete se specifică două adevăruri importante: a. El era „brațul Domnului” (v.1) și în același timp om (v.2). Cu toate acestea, majoritatea celor care au privit la El la finalul vieții, nu au înțeles lucrarea pe care Mântuitorul a făcut-o (v.2). Suferința Sa a rămas pentru mulți de neînțeles. Este evident în textul nostru că este vorba despre două persoane distincte: Prima persoană este Dumnezeu, iar cea de-a doua este Robul Său, cel care s-a aflat în prezența Lui.
Rebeliunea omului trebuia răscumpărată dacă ființa creată, omul, dorea să intre în părtășie cu Creatorul. Iar această răscumpărarea a făcut-o Domnul Isus prin moartea Sa pe cruce. În tot acest timp, când Domnul Isus și-a asumat moartea în mod voluntar (v. 7-9), ființa umană a rămas impasibilă, total dezinteresată de starea spirituală în care se afla (v. 6). Există un contrast total în aceste versete (6-9) între tăcerea ființelor umane, o tăcere cauzată de ignoranță și tăcerea Robului Domnului, o tăcere cauzată de supunerea voluntară la un sacrificiu care nu va rămâne, așa cum vom vedea, fără rezultat. Rezultatul final al acestei jertfe este triumful final al Robului Domnului (v. 10-12). Suferințele și moartea Robului nu reprezintă finalul. Dumnezeu certifică lucrarea Sa glorificându-l, spune noi retrospectiv, prin Înviere.
Luca 24:13-32
În această zi de Înviere, accentul se mută pe experiența celor doi ucenici care vor descoperi în cele din urmă, cănform Scripturilor, că Cel cu care s-au întâlnit pe drum spre Emaus este Hristosul. Domnul se alătură ucenicilor, dar ei nu realizează inițial cine este El. De ce nu L-au recunoscut? Poate pentru că ochii le erau îndreptați spre altceva, poate pentru că erau împiedicați să vadă. Sunt unii teologi care susțin chiar că Satan i-a împiedicat să poată vedea. Cert este însă că după o discuție prelungită, Domnul Isus înlătură această orbire spirituală.
În timpul scurtei lor călătorii Domnul le atrage atenția însă cu privire la adevărurile exprimate în profeți cu privire la evenimentele la care au fost martori recent. „Nu trebuia să sufere Hristosul?” este întrebarea care deschide discuția biblică la care vor lua parte. Tema suferinței Robului Domnului este ilustrată în Isaia 53, în Psalmul 22 și în Psalmul 118. Un adevăr fundamental este acela că Isus nu doar că este viu, El stă la dreapta Tatălui și domnește alături de El așa cum afirmase deja în Luca 22:69.
Similaritățile dintre viața și lucrarea Mântuitorului și textul din Isaia 53 sunt atât de numeroase încât este puțin probabil ca ele să fie simple coincidențe. Există o serie de elemente care Îl identifică pe Domnul Isus cu Robul Domnului descris în Isaia. De exemplu, comportamentul descris în versetele 7-9 este perfect compatibil cu descrierea comportamentului Domnului Isus în timpul procesului făcută de către evangheliști în Matei 26:63; 27:12–14; Marcu 15:5; Luca 23:9; Ioan 19:9.
Un alt element de similitudine între textul din Isaia și cel din Luca este faptul că întregul eveniment, de la un capăt la celălalt, este marcat de ideea conform căreia Robul suferă pe nedrept, lucru valabil și în cazul Domnului Isus. Ambele texte vorbesc despre nedreptatea suferințelor care se răsfrâng asupra personajului principal.
Poate că în mintea noastră se ridică întrebarea: Cum s-a putut întâmpla ca un nevinovat să sufere pe nedrept? A fost asta o întâmplare nefericită? Isaia pare să afirme în mod categoric faptul că nu așa stau lucrurile. „Aceasta a fost voia lui Dumnezeu!” (v. 10). Iar lucrul acesta s-a întâmplat pentru că El avea în vedere răscumpărarea din păcat. Justiția lui Dumnezeu privește înainte, nu înapoi. El, Creatorul omenirii este interesat de eliberare, restaurare, de mântuire și de părtășie. În lucrarea Domnului Isus se întâlnesc, la modul perfect, sfințenia și mila lui Dumnezeu.
Nu trebuie să scăpăm din vedere nici faptul că ucenicii L-au recunoscut pe Domnul Isus după o discuție cu El pe tema Scripturii. El le-a vorbit despre lucruri pe care le știau, lucruri pe care le citiseră sau pe care le auziseră. Cum poți cunoaște mai multe despre Domnul Isus? Citind despre El ar fi un răspuns foarte bun. Aceasta este cea mai sigură modalitate de a recunoaște glasul Său.
Întrebări pentru discuţii:
____
Resurse: John D. Watts – WBC. Isaiah 34-66; Barry web – The Message of Isaiah; J. Alec Motyer – Isaiah. An Introduction and Commentary; John Oswalt – The Book of Isaiah 40-66; J. C. Ryle – Expository Thoughts on the Gospels; Darrell Bock – Luke 9:51-24:53; Leon Morris – Luke; John Nolland – WBC. Luke 18:35-24:53.
Păstor Ruben Ologeanu, Biserica Creștină Baptistă Filadelfia, București.
Coordonator al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014
