În acest an Vestul și Estul sărbătoresc Învierea Domnului doar la o săptămână distanță, așa că vă scriu din partea EBF pentru a ura tuturor Uniunilor și Convențiilor noastre membre un Paște binecuvântat.
În timp ce vă scriu ne aflăm în Săptămâna Mare în Marea Britanie, când pășim din nou cu Isus pe drumul Crucii în întunericul trădării și crucificării. Este bine că nu avansăm prea ușor de la Osana Duminicii Floriilor către Aleluia Duminicii Învierii. Meditarea la suferințele și patimile Domnului Isus duce la accentuarea uimirii la vederea iubirii lui Dumnezeu care se întinde într-atât încât să ne salveze și să ne elibereze. Așadar, este bine să intrăm în experimentarea Cinei Domnului, agoniei de la Ghețimani și întunericului Vinerii Mari.
Această sărbătoare ne ajută, de asemenea, să ne ațintim privirile spre cei a căror viață este amenințată de violență și conflicte. Chiar cu zece zile în urmă membrii Comitetului Executiv al EBF au fost în Amman, Iordania, întâlnindu-se cu lideri din majoritatea Convențiilor din Orientul Mijlociu. Am vrut să îi asigurăm că, în pofida tuturor intrigilor politice turbulente ale Orientului Mijlociu care izbucnesc atât de ușor în violență, precum Siria la momentul actual, și în pofida tuturor incertitudinilor cu privire la viitor, Cristos, care a pășit în întunericul cel mai adânc al lumii, este alături de ei, și noi, ca popor al Lui, suntem, de asemenea, alături de ei.
Desigur, știm că dincolo de întuneric strălucește lumina Învierii. Suntem un popor al sărbătorii Învierii într-o lume a Vinerii Mari. Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți pentru ca suferința și moartea să nu mai aibă niciodată ultimul cuvânt. Aceasta este credința învierii pe care o proclamăm din nou bucuroși la sărbătorirea Paștelui.
Așadar, vă rog să vă amintiți în special de frații și surorile noastre din ținuturile Bibliei, acolo unde evenimentele importante ale Patimilor și Învierii lui Cristos au avut loc pentru prima dată, ca atunci când aceștia vor păși pe drumul Crucii să fie siguri de prezența Cristosului cel Înviat alături de ei.
Cristos a înviat!
Cu adevărat a înviat!
Aleluia!
Har și pace,
Tony Peck
Secretar General
European Baptist Federation
Răstignire, moarte, înviere, înălțare, întronare
Meditație de Paști, Aprilie 2012.
Înțelesul acestor evenimente din viața lui Isus din Nazaret poate fi captat doar dacă sunt văzute ca un singur tot. Pentru a ne convinge că sunt un singur tot chiar și în gândirea lui Isus însuși, trebuie să ne uităm la dialogul dintre Marele Preot și Isus la judecată. Marele Preot, ca Președinte al completului de judecată, trebuia să stabilească identitatea lui Isus, despre care oamenii vorbeau că ar fi Mesia (în grecește, Cristosul,) și de aceea îl întreabă: ”Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Tu Cristosul, Fiul lui Dumnezeu”. La care Isus răspunde: ”Da, sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului” (Matei 26: 63-64).
Isus vorbea cu cei mai mari experți în Scripturile ebraice și aceștia au înțeles imediat că El citează din cartea lui Daniel, 7: 13-14 și că le spune: Eu sunt personajul despre care vorbește Daniel!
Ceea ce scrie Daniel este atât de extraordinar, de cosmic, încât Marele Preot se îngrozește că Isus comite o blasfemie vrednică de moarte! Iată tot textul din Daniel: ”M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului (adică, un om!) ; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile (adică, Dumnezeu!) și a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire și putere împărătească pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii din toate limbile. Stăpânirea (Domnia) Lui este o stăpânire veșnică, și nu va înceta niciodată și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată”.
Evanghelistul Luca, fiindcă scria pentru greci, care nu înțelegeau un dialog între evreii care vorbeau unul cu altul citând Scripturi, ca să-i facă pe greci să înțeleagă, reformulează răspunsul lui Isus astfel: ”De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” (Luca 22:69)
Să privim lucrurile din punctul de vedere al lui Isus. El știa că este Cel profețit de Daniel și că acum trebuie să treacă prin răstignire, moarte și înviere, pentru ca apoi, după scurtă vreme să urce pe norii cerului și să Se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu Tatăl, ca să fie întronat ca Împărat al Universului și al omenirii.
Nici ucenicii n-au înțeles schema aceasta de evenimente și de aceea, imediat după înviere, le spune celor doi ucenici în drum spre Emaus: ”Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” (Luca 24 26). Tot în prima zi după înviere, Isus i-a spus Mariei Magdalena: ”Nu Mă ține, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu” (Ioan 20:17). Deci El se vedea pe Sine ca fiind în drumul spre evenimentul măreț al glorificării și întronării!
Isus cel înviat a mai stat 40 de zile pe pământ, arătându-li-Se ucenicilor de mai multe ori ”și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 1:3). Ucenicii se așteptaseră la un Mesia cuceritor și zdrobitor al imperiului roman; acum Isus trebuia să le explice care este programul Lui de stabilire a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ prin ei: ”și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și până la marginile pământului” (Fapte 1:8).
Despre ce ”martori” este vorba? Țineți cont că Isus era om ca noi (în același timp în care era și Dumnezeu Întrupat), care tocmai a trecut prin răstignire, moarte și înviere și care urma să fie înălțat la ceruri, să fie întronat la dreapta lui Dumnezeu. Ucenicii fuseseră martori ai răstignirii, ai morții și acum erau martori că este viu și real. Ei trebuiau să fie martori și la celelalte evenimente din acest tot.
După 40 de zile de școală nouă cu ei, Isus îi ia cu Sine pe munte, ca să fie martori ai înălțării Lui la cer. Și au fost martori ai acestui eveniment. Dar cum puteau ei să fie martori și ai întronării Lui? El le-a explicat cum: Când El va ajunge pe tron, le va trimite Duhul Sfânt peste ei în mod vizibil și copleșitor de real. Când ei vor trăi acel eveniment spectacular, acela va fi semnul pentru ei că El a ajuns pe tron la dreapta lui Dumnezeu!
Iată cum explică apostolul Petru aceste evenimente: ”Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfant, a turnat ce vedeți și auziți”. El este acela despre care David a zis că Dumnezeu îi va zice: ”Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe toți vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale”! Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Cristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi” (Fapte 2;33-36).
Când fariseul Saul, în drumul lui spre Damasc, L-a văzut pe Isus viu, și-a dat imediat seama că El este ceea ce a spus că este: Omul vestit de Daniel că va ajunge pe tron la dreapta lui Dumnezeu. Aceasta o consemnează el prin aceste cuvinte: ”De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatal, că Isus Cristos este Domnul” (Filipeni 2:9-11).
Toate aceste evenimente atât de extraordinare trebuia să se întâmple așa încât niște oameni să poată depune mărturie pentru toată omenirea de pe pământ că s-au întâmplat cu adevărat. De aceea a avut Isus grije ca apostolii să participe la ele, să le vadă și astfel să devină martorii Lui. Astfel, Petru le spune conducătorilor din Ierusalim: ”Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit”, și ”Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El” (Fapte 4:20 ȘI 5:32).
De ce sunt importante lucrurile acestea pentru fiecare dintre noi?
Apostolul Pavel este cel care a meditat cel mai mult pe tema aceasta și iată revelația pe care a primit-o el:
”Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. După cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Cristos; dar fiecare la rândul cetei (categoriei) lui; Cristos este cel dintâi rod; apoi la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos. În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. Căci trebuie ca El să împărățească până când va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea” (1 Corinteni 15: 21-26).
Apostolul Pavel îl vede pe Domnul Isus ca pe al doilea Adam, adică începătorul unei noi rase umane, care va urma să meargă pe calea pe care a deschis-o El. Cei care Îl cred pe El, Îl primesc pe El ca Mântuitor și ca Stăpân al lor, care învață în școala Lui ca să trăiască așa cum a trăit El și să capete caracter ca al Lui, aceia vor merge pe calea pe care a deschis-o El spre gloria lui Dumnezeu și vor împărăți împreună cu El. Iată de ce este important să știm cine este El și să înțelegem modul în care răstignirea, moartea, învierea, înălțarea și întronarea Lui reprezintă calea pe care ne-a deschis-o nouă ca să călcăm pe urmele Lui.
Pavel împarte omenirea în două categorii: cei ce rămân ”în Adam”, adică fără Cristos, și cei care trăiesc transferul din Adam ”în Cristos” (vezi Coloseni 1:13) și apoi trăiesc în unire cu Cristos. Dumnezeu face transferul, atunci când noi ne dăruim pe noi înșine Domnului Isus Cristos.
Scriu unor oameni care au trăit acest transfer. Acum când celebrăm Învierea Lui, să ne luminăm la gândul și la cunoașterea că El S-a dus înainte ca să ne pregătească un loc, ca acolo unde este El să fim și noi (Ioan 14:1-4). Celebrăm Învierea cu bucuria Înălțării și a Întronării Lui. Ale Lui și ale noastre !!!
”Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4) Fie ca Bucuria învierii Lui și a învierii noastre să fie inima sărbatoririi Învierii!
Cristos a înviat! – Adevărat că a înviat!
Vă dorim sărbători fericite!
Iosif și Elisabeta Țon