Datorită utilizării extinse a cuvintelor ‘spirituale’, dincolo de uzajul Noului Testament, limbajul ‘disciplinelor spirituale‘ s-a extins în mod similar pe un teren în care să fie obligat să îi facă pe cei care iubesc evanghelia mai puțin timorați. Astăzi, disciplinele spirituale pot include citirea Bibliei, meditația, închinarea, donații financiare, postul, solitudinea, părtășia, slujirea, evanghelizarea, pomana, grija față de creație, ținerea unui jurnal, lucrarea misionară și multe altele. Ea mai poate include jurăminte de castitate, autoflagelarea și recitarea incantațiilor mantice. În limbaj popular, unele din așa numitele discipline spirituale sunt complet separate de orice doctrină specifică, creștină sau necreștină. Ele sunt o simplă chestiune tehnică. De aceea oamenii spun uneori: “În privința doctrinei, prin toate mijloacele, dedică-te mărturisirii evanghelice. Dar când vine vorba despre disciplinele spirituale, îndreaptă-te spre catolicism sau poate chiar spre budism.” Ceea ce se presupune la nivel universal prin expresia ‘disciplină spirituală’ este că astfel de discipline sunt menite să ne crească spiritualitatea. Dintr-o perspectivă creștină nu este posibil să crești nivelul de spiritualitate al cuiva fără ca acesta să aibă Duhul Sfânt și să se supună instrucțiunilor și puterii Sale transformatoare. Tehnicile nu sunt niciodată neutre. Ele sunt în mod invariabil încărcate cu presupoziții teologice, adesea nerecunoscute.
D. A. Carson este cercetător în Noul Testament și cadru universitar din 1978 la Trinity Evangelical Divinity School în Deerfield, Illinois, o reputată școală teologică evanghelică. D. A. Carson este cunoscut în lumea evanghelică și datorită numeroaselor cărți pe care le-a publicat de-a lungul anilor. Deși câmpul său de cercetare este Noul Testament, nu s-a sfiit să abordeze în cărțile sale teme care țin și de teologia sistematică.
