Data: 09 decembrie
Tema: Acceptarea ulterioară a neprihănirii oferite de Dumnezeu de către Israel
Text: Romani 11:1-31
Verset de aur: Romani 11:25-26
Ideea centrală: Deși Dumnezeu i-a respins pe israeliți ca națiune în vederea mântuirii, această respingere are în vedere mântuirea noastră și mântuirea evreilor în viitor.
Explicații contextuale și exegetice:
Israel este un popor special și unic, iar acest fapt este o realitate atât socială cât și istorică, indiferent cât de împărțite ar fi opiniile în această privință. Păstrarea providențială a urmașilor lui Avraam în ciuda împrăștierii în lume, a greutăților și chiar a intențiilor de exterminare, este o dovadă a unicității acestui popor. Lecția de astăzi ne poate ajuta să avem o perspectivă biblică asupra rolului și locului pe care îl ocupă Israelul în planul lui Dumnezeu. După ce am observat în lecția anterioară faptul că Dumnezeu a decis în suveranitatea Sa respingerea inițială a Israelului ca națiune pentru mântuire și alegerea suverană a neamurilor pentru mântuire, întrebarea firească rămâne: totuși ce șansă are Israel să fie mântuit? A renunțat Dumnezeu în totul la Israel ca popor? Cu aceste aspecte se ocupă capitolul 11 din Romani.
Un prim răspuns pe care apostolul Pavel îl oferă la întrebarea de mai sus este rămășița credincioasă din Israel (11:1-10). Pavel ilustrează existența acestei rămășițe credincioase cu propria sa istorie: el era evreu din seminția lui Beniamin! Dacă un fost evreu persecutor cu mâinile pătate de sângele creștinilor a fost primit la mântuire, acest fapt dovedea posibilitatea acceptării individuale a evreilor la mântuire, prin credință. Rămășița credincioasă poate fi mult mai mare decât arată aparențele, iar Pavel ilustrează acest fapt prin istoria profetului Ilie, care credea că a rămas ultimul credincios, dar Dumnezeu îl asigură că mai sunt șapte mii! Evreii credincioși fac parte din această rămășiță iar Pavel menționează că acest fapt se datorează harului lui Dumnezeu (11:5). Ceilalți evrei au fost împietriți în semn de judecată datorită necredinței lor (11:7-10).
Al doilea răspuns al lui Pavel la dilema respingerii lui Israel, este că această respingere este temporară (11:11-24). Acea majoritate israelită lăsată de o parte nu este respinsă pentru totdeauna. Chiar și această respingere temporară are un motiv legat de posibilitatea reîntoarcerii lor, anume, ca ei să devină geloși pe harul acordat neamurilor. Reîntoarcerea spre Dumnezeu a evreilor este oricând o posibilitate care nu trebuie în niciun fel exclusă. Ba chiar mai mult, să ne imaginăm ce ar însemna o asemenea reîntoarcere (11:12). Caracterul temporar al respingerii israeliților este ilustrat de Pavel prin două imagini. Prima imagine este prezentată sumar în v. 16, iar evreii nu aveau nici o problemă în a înțelege semnificația acesteia: primele roade aduse înaintea Domnului erau primite, dar ele erau parte dintr-un total de bunuri (tradus prin „plămădeala”), care, evident, că sunt și acestea primite și sfințite. Apoi, a doua imagine folosită de Pavel este cea a altoirii măslinului. În urma altoirii, a rezultat o serioasă îmbunătățire, noile mlădițe devenind foarte productive, fără să fie în vreun fel afectat copacul. Port-altoiul a primit mlădițele sălbatice (credincioșii dintre neamuri); de ce nu ar primi și ramurile de măslin domestic?
Al treilea și ultimul răspuns al lui Pavel la aceeași dilemă este că Dumnezeu a pregătit în viitor o mântuire pentru Israel (11:25-32). Un „număr deplin al neamurilor” pe care Dumnezeu îl are în vedere va fi împlinit, după care Dumnezeu se va reîntoarce spre Israelul etnic pentru a lucra în mod mântuitor în mijlocul lor. O mare revărsare de har le este încă rezervată. Aici vorbim despre evenimente încă viitoare pentru noi, dar care cu siguranță se vor întâmpla. Așadar, nu se poate spune că Dumnezeu a închis pentru Israel oportunitatea mântuirii.
Ultimul pasaj din acest capitol (11:33-36) face încheierea secțiunii doctrinare a Epistolei către Romani, care este și cea mai importantă expunere teologică argumentată a Noului Testament. Aici este momentul în care teologia lui Pavel se transformă în doxologie, deoarece, în urma prezentării unui plan de mântuire atât de bine pregătit de Dumnezeu, Pavel izbucnește în laudă la adresa Celui care a lucrat într-un mod atât de înțelept. Dumnezeu nu a falimentat nici măcar prin respingerea Israelului, iar Făuritorul istoriei are loc în ea pentru israeliți ca și pentru ne-evrei. Căile Sale sunt nepătrunse și alcătuite cu atâta înțelepciune! Căci „Din El, prin El, și pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (11:36)”
Aplicații:
1. Să depășim pesimismul sau complexul de singurătate. Dacă ești uneori ispitit de povara statutului de singuratic sau „minoritar”, gândește-te la faptul că nu ai imaginea completă a realității. Poate ai supraestimat rolul pe care îl ai ca și lucrător creștin și nu ai observat potențialul pus de Dumnezeu în jurul nostru. Nu ești singur și nici nu ești de neînlocuit în lucrarea lui Dumnezeu.
2. Să ne împlinim rolul acordat de Dumnezeu de a-i face pe alții „geloși.” Avem nu doar privilegiul de a fi aleși de Dumnezeu spre mântuire ci și responsabilitatea de a influența spiritual pe cei nemântuiți. Această responsabilitate este aplicată în textul nostru față de evreii care nu cred în Hristos, dar cu siguranță se extinde și asupra celorlalți oameni nemântuiți. Suntem noi o provocare pozitivă pentru ei? Pot ei să dorească să aibă și acele calități comportamentale și spirituale care îl reprezintă și definesc pe adevăratul credincios? Sunt calitățile respective prezente în trăirea noastră?
3. În timp ce mulțumim lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, continuăm să mijlocim pentru mântuirea evreilor. Ei sunt parte naturală a istoriei mântuirii și noi suntem plini de recunoștință pentru includerea noastră, dar ținem cont că locul lor firesc este în comunitatea credinței, așadar ne rugăm pentru reîntoarcerea Israelului la Dumnezeu.
4. Să nu ezităm să lăudăm pe Dumnezeu pentru înțelepciunea cu care a plănuit și a săvârșit mântuirea noastră. Teologia mântuirii nu conduce spre tristețe și sobrietate, ci spre închinare înțeleaptă și voioasă. Bucuria mântuirii ar trebui să fie prezentă în rugăciunea și închinarea noastră.
Sugestii practice:
1. Include în planul tău de rugăciune mijlocirea pentru mântuirea evreilor de astăzi și pentru întoarcerea lor către Dumnezeu.
2. Fii o provocare plăcută prin trăirea ta chiar în această săptămână pentru cei din jurul tău.
3. Înalță spre Domnul chiar acum o rugăciune de laudă pentru mărețul Său plan de mântuire.
Întrebări pentru discuții:
1. Recunoști existența unei probleme în gândul tău legată de faptul că Dumnezeu a decis să respingă Israelul ca națiune? Caută rezolvarea acestei dileme în dezvoltarea lecției de astăzi.
2. Există în prezent vreo abordare discriminatorie în privința primirii mântuirii? Suntem noi mai favorizați decât evreii? Sunt evreii discriminați sau pot să fie mântuiți în prezent pe aceeași bază ca și noi?
3. Suntem pregătiți să acceptăm anumite limite și neputințe în puterea noastră de a înțelege planul mântuitor conceput în nesfârșita înțelepciune a lui Dumnezeu?
Păstor Gelu Păcurar,
Biserica Baptistă Șega Arad
