„O veste tristă pe pământ. Un moment glorios în cer!”, spunea mesajul care anunța vestea plecării în veșnicie a pastorului Mihai Mihuț, urmată de cuvântul din Cartea Apocalipsei 22.14: „Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii și să intre pe porţi în cetate!”

N-au trecut decât câteva zile de când Biserica Baptista Golgota din Oradea făcea apel la rugăciune și pentru donarea de plasmă pentru soții Mihai și Irina Mihuț, și iată că astăzi, 13 noiembrie, ne-a sosit vestea că pastorul Mihai Mihuț a plecat la Domnul. Ne rugăm și vă îndemnăm pe toți să o faceți ca Dumnezeu să mângâie și să dea bucurie și speranță familiei, celor apropiați și tuturor celor întristați de această veste.

Pastorul Mihai Mihuț, la amvonul Bisericii Baptiste nr. 1 din Reșița, la sărbătorirea centenarului, în 2016

Născut la Vintere (Bihor), în 1949, și rămas orfan de mamă la doar 4 ani, Mihai Mihuț a fost crescut de bunica lui, o femeie evlavioasă de la care a aflat Calea Domnului, începând a îndrăgi Sfânta Scriptură. Școala generală și liceul le-a urmat și le-a absolvit la Beiuș, iar la Ștei, tot în Bihor, a absolvit Școala Tehnică de Geologie.

În 1968 trăiește experiența convertirii la credința personală în Isus Hristos, apoi, deslușind chemarea lăuntrică înspre slujirea specială a lui Dumnezeu, se decide să urmeze Seminarul Teologic Baptist din București. Nu i se admite dosarul în seria de studenți 1969/70, nu poate intra nici în seria următoare, din cauza stagiului militar obligatoriu. După armată, profesia de tehnician geolog îl poartă în Munții Bucovinei, unde se implică în slujirea bisericilor și a credincioșilor baptiști din zona Câmpulungului. În 1973 se căsătorește la Oradea cu sora Irina. După nașterea primului copil, Cristian, în 1974, primește vestea admiterii la Seminarul Baptist din capitală.

După absolvire, își începe lucrarea de slujitor ordinat la Biserica din Talpoș, Bihor, în 1979, iar anul următor este chemat să slujească Biserica Baptistă din Reșița. Aici, numărul credincioșilor sporind an de an, casa de rugăciune devenise neîncăpătoare. După multe solicitări către autoritățile de atunci și la fel de multe refuzuri, Dumnezeu a ascultat rugăciunile credincioșilor reșițeni și le-a dat posibilitatea cumpărării, în 1986, a unei clădiri mai mari pe care cu multă muncă și jertfă aceștia au transformat-o în casă de rugăciune. Inaugurarea a avut loc pe 17 decembrie 1989, odată cu începuturile de la Timișoara ale Revoluției. La scurtă vreme după mutarea la Reșița, familia Mihuț este binecuvântată de Dumnezeu cu două fete, Mihaela și Ligia.

Din 1993, pastorului Mihai Mihuț i s-a alăturat în slujire pastorul Daniel Bărnuțiu, proaspăt absolvent al Institutului Teologic Baptist din București, cu care a împărțit strădaniile și greutățile slujbei până în anul 2002, când pastorul Mihuț a început slujirea noii biserici baptiste reșițene plantate în cartierul Lunca Bârzavei, Biserica „Speranța”, unde a lucrat până la pensionare, în anul 2016. În ultimii ani de slujire la Biserica „Speranța”, începând cu anul 2014, pastorului Mihai Mihuț i s-a alăturat fratele Gelu Dumitrașcu, actualul pastor al acestei tinere comunități baptiste reșițene.

Chiar dacă după pensionare s-a retras, împreună cu sora Irina, la Oradea, inima fratelui Mihuț a rămas legată duhovnicește de Biserica Speranța, ca de unul dintre copiii săi, și a continuat să o viziteze, ultima vizită fiind în această vară, în luna iulie, când a celebrat alături de credincioșii de aici Cina Domnului.

Slujirea de 36 de ani a comunității baptiste locale din Reșița a fost împletită ani de-a rândul cu slujirea comunității baptiste cărășene, dar și a Uniunii Baptiste din România, participând în forurile de conducere ale acestora la dezvoltarea lucrării baptiste și la edificarea bisericilor și credincioșilor.