Tema: Frații anonimi – dedicați în lucrarea lui Dumnezeu
Text biblic: 2 Corinteni 8:16–24
Verset cheie: 2 Corinteni 8:24
Ideea centrală: Credincioșia celor identificați ca fiind frații anonimi, este una deosebită și vrednică de urmat. Avem de învățat de la acești frați, credincioșia lor, dedicarea lor, onestitatea lor.
Scopul lecției: Să ne motiveze să fim credincioși lui Dumnezeu, dedicați în lucrarea Domnului chiar dacă ar fi să rămânem niște anonimi din perspectiva acestui pământ. Cu siguranță o viață de bună mărturie, cu o râvnă deosebită și gata să lucreze spre slava lui Dumnezeu nu va rămâne neștiută și nerăsplătită în slavă!
Structura lecției
Între tovarășii de lucrare și călătorie ai apostolului Pavel avem foarte multe nume, unii care apar de mai multe ori, fiind mai cunoscuți, alții care apar doar odată sau de câteva ori. Iată însă că în textul propus pentru studiu biblic avem menționați doi colaboratori ai lui Pavel anonimi. La prima vedere ar putea să fie doar un anonim, dar studiind cu atenție putem trage concluzia că sunt doi. Astfel, versetul 18 îl introduce pe primul anonim, care are mandatul ca alături de Tit să ajute la lucrarea deosebit de grea și delicată de strângere de ajutoare. După părerea unora aici ar fi vorba de Luca, un foarte bun și apropiat colaborator al lui Pavel, alții sugerează că ar fi Marcu sau Gaiu. În versetul 22 mai apare un frate anonim care, de asemenea, se califică pentru această delicată lucrare. Mai multe nume au fost sugerate și pentru acest al doilea anonim: fie Clement, fie Apolo, fie pentru ambii Tihic și Trofim. (Faptele ap. 20:4)
Nu ne propunem să dezbatem prea mult această chestiune a numelor, ci am dori să ne uităm la modul în care viața acestor anonimi Îl slăvește pe Dumnezeu. Avem de învățat fiecare din noi de la credința acestor oameni anonimi dar cu o dedicare deosebită.
Astfel că putem observa câteva detalii:
I. Oameni cu o bună mărturie în biserici
Versetul 18 pune înaintea noastră partea din viața bisericii macedonene, prin care descoperim un frate care avea un nume bun în bisericile Domnului din aceea zonă. O foarte bună mărturie legată de Evanghelie.
1. Credincioși cunoscuți pentru credincioșia lor
Oamenii despre care este vorba aici sunt apreciați de apostolul Pavel ca fiind credincioși, apostolul trimițând la frații din Corint pe unii demni de încredere, care și-au arătat în multe rânduri credincioșia. Sunt prezentați ca fiind „frați”, atât cel din versetul 18, cât și cel din versetul 22. Nu este vorba de o apartenență la o familie pământească, ci faptul că sunt din poporul lui Dumnezeu. Oameni ce s-au încrezut Hristos ca Mântuitor al lor, care au înțeles să trăiască în armonie, părtășie și unitate cu alți credincioși, fără a iniția sau a sprijini critica, cârtirea sau dezbinarea. Sunt trimiși la o biserică, unde știm că au fost „certuri de partide”, destulă dezbinare și lipsă de unitate. Nu erau credincioși care să pună paie pe foc, ci frați care să contribuie la întărirea mărturiei creștine spre slava lui Dumnezeu.
2. Credincioși cunoscuți pentru cinstea lor
Strângerea de ajutoare, în mod special, a celor bănești, pune mereu în atenția bisericii sau a bisericilor pe cei ce gestionează aceste sume. Aici cu siguranță că era vorba de bani, în vremea de atunci transportarea mărfurilor fiind destul de greoaie. În urma unei situații de criză a unor credincioși numiți de Pavel „sfinți” (cap 8:4, 9:1), apostolul înțelege să mobilizeze bisericile în a se angaja în ajutorarea celor aflați în nevoie. Probabil era vorba de criza celor din Iudeea și, în mod special, a celor din Ierusalim, anunțată în Faptele ap. 11:28, 29. O acțiune foarte frumoasă, dar care ar fi putut stârni multe discuții, cu atât mai mult cu cât avem de a face cu cei din Corint, care la un moment dat chiar l-au contestat pe apostolul Pavel (vezi 1 Corinteni 9:6–18). Vedem însă aici înțelepciunea apostolului Pavel, care implică în această problemă pe cineva care avea parte de o foarte bună mărturie, pe Tit, alături de cineva care era foarte apreciat de biserici.
Mai mult, vedem aici că apostolul a avut o discuție cu bisericile din Macedonia și au hotărât ca acest frate, amintit în versetul 19, să fie trimis ca mesager special al bisericilor pentru această lucrare de strângere de ajutoare. Ce bună mărturie avea respectivul și ce mult era apreciat de frații din Tesalonic, din Filipi și din alte biserici ale Macedoniei!
Din contextul capitolelor 8 și 9 înțelegem că nu doar ei trei, ci și alții au fost implicați în „strângerea ajutoarelor”, lucru ce ne ajută să înțelegem că o astfel de inițiativă poate fi dusă la îndeplinire doar de oameni corecți și cinstiți.
În aceste vremuri de atacuri ale celui rău avem nevoie de oameni cu o bună mărturie în Biserică și societate!
II. Oameni cu o mare râvnă pentru Evanghelie
De notat că nu doar buna lor mărturie a contribuit la trimiterea lor înainte, ci și disponibilitatea lor de a se mobiliza ușor care îi caracteriza. Atât Tit este caracterizat de râvnă, cât și cei doi (versetele 17, 22).
1. O râvnă sinceră
Cuvântul „râvnă” din limba greacă este cuvântul spoudaion, ce implică sinceritate și devotament. Nu este vorba aici de nimic forțat, ci de ceva natural ce pornește din natura nouă regenerată de Hristos. Un devotament pentru biserici, pentru cei din Corint, pentru frații aflați în nevoie. Observăm de aici că aceștia sunt oameni care nu trebuie împinși de la spate; nu sunt dintre cei care să se vaite că nu își cunosc rostul în Biserică, ci sunt oameni dedicați, care atunci când observă o ocazie de slujire sunt gata cu sinceritate și fără gând ascuns să se implice în lucrarea lui Dumnezeu.
2. O râvnă înțeleaptă
Când scrie despre poporul Israel în Romani 10:2, apostolul Pavel vorbește despre unii evrei ca având râvnă, dar fără pricepere. Adică caracterizați de inițiative, gata și de sacrificiu, pregătiți de diferite acțiuni, dar fără a le putea face cu înțelepciune.
Aici avem de a face cu oameni plini de râvnă. Tit, care nu a așteptat să fie mereu îndemnat de Pavel, ci gata de a se pune la dispoziția lui Dumnezeu, a plecat spre Corint. La fel și fratele menționat în versetul 22 este caracterizat de o râvnă înțeleaptă, verificată de apostolul Pavel. Nu avem de-a face cu cineva novice, ci cu unul pe care însuși Pavel l-a încercat, și nu o dată, ci de mai de multe ori. O râvnă înțeleaptă bazată pe Domnul, dar și pe statutul bisericii din Corint. De data aceasta o biserică trezită de Duhul lui Dumnezeu, o biserică transformată și gata de a se pune la dispoziția lui Dumnezeu.
Cât de mult ar fi nevoie în aceste vremuri de letargie de oameni dedicați, gata de sacrificiu și plini de râvnă pentru Domnul! O râvnă sinceră și arătată cu pricepere.
III. Oameni cu disponibilitate de slujire spre slava lui Dumnezeu
Și în societatea de atunci erau oameni care alergau după slava oamenilor, ca și azi, oameni care vor să fie în vizor, pe rețelele de socializare, care să fie apreciați și adulați de semenii lor. Aici avem de-a face cu oameni ce erau interesați de slava lui Dumnezeu!
1. Acțiune de binefacere spre slava lui Dumnezeu (versetul 19)
Cu adevărat, inima apostolului Pavel a fost întărită văzând cum cei din Corint au avut inițiativa (ei fiind o biserică destul de bogată, cu oameni bine poziționați social), iar apoi pe cei din Macedonia, care nu se ridicau la nivelul de prosperitate al corintenilor, dar care, din sărăcia lor lucie, au dat naștere unui belșug de dărnicie.
Astfel că prin această acțiune caritabilă, Cel care trebuia să fie slăvit a fost Domnul! De aceea, Pavel este interesat de onestitatea celor ce se ocupă de ajutoare, este interesat de timpul în care se adună ajutoarele, pentru ca toată această acțiune să nu fie una de știrbire a mărturiei creștine, ci una de slăvire a lui Dumnezeu!
2. Acțiune de binefacere spre întărirea mărturiei (2 Corinteni 9:1–5)
Din capitolul 9 înțelegem câteva detalii despre această acțiune, și anume că frații din Ahaia (zona în care era situat orașul Corint) erau gata de un an de zile. Apostolul Pavel are oarecum îngrijorarea ca nu cumva cei ce l-ar putea însoți din Macedonia spre Ahaia să descopere la venirea lor în Corint că cei de aici s-au pregătit doar din gură. Cumva, apostolul Pavel este convins că lucrurile nu stau așa și că cei din Corint sunt cu adevărat pregătiți, însă îi trimite pe cei trei (Tit însoțit de cei doi frați anonimi) pentru a pregăti totul, ca lucrurile să fie făcute cu rânduială, și nu la voia întâmplării.
Aici vedem preocuparea lui Pavel pentru întărirea mărturiei Evangheliei, și pentru nu lăsa lucrurile la voia întâmplării.
Din versetul 21 înțelegem preocuparea lui Pavel de a fi cinstiți în fața Domnului, dar și față de frați, preocupat de buna mărturie a credincioșilor, atent la râvna pe care cei implicați o arată și interesat ca totul să fie spre slava lui Dumnezeu!
Aplicații:
• Oare astăzi binele care se face, se face pentru afirmarea cuiva sau în liniște?
• Câți dintre cei ce lucrează pentru Domnul sunt cunoscuți?
• Suntem noi atenți astăzi la problemele financiare pentru a nu știrbi slava lui Dumnezeu și pentru a ne păstra buna mărturie?
• Suntem gata să ne interesăm de frații ce trec prin necaz și să îi ajutăm?
• Avem disponibilitatea de a fi plini de râvnă sinceră și înțeleaptă pentru Domnul? Chiar dacă activitatea noastră rămâne anonimă.
• Dacă ar fi să nu ni se scrie numele niciunde pe acest pământ și să rămânem anonimi, am fi gata să sacrificăm ceva pentru Domnul?
• Oare tot ce facem noi este doar spre slava lui Dumnezeu?
• Este credința noastră un prilej de slavă a lui Dumnezeu?
• Este oare râvna noastră pentru Evanghelie cunoscută?
• Este oare lucrarea noastră una de bună mărturie?
autor: Valentin Sfercoci, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Speranța”, Oravița;
e‑mail: valisfercoci@yahoo.com