Tema: Rugăciune de cerere
Text biblic: Coloseni 1:1–14
Verset cheie: Filipeni 4:6
Ideea centrală: Rugăciunea de cerere nu are de-a face în primul rând cu preocupările pământești a credinciosului, ci mai degrabă cu interesele Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
Scopul lecției: Să învățăm să demonstrăm slava lui Dumnezeu prin rugăciuni de cerere, avându-l pe apostolul Pavel ca exemplu practic.
Domnul Isus ne învață foarte clar că prioritatea și preocuparea noastră trebuie să fie Împărăția lui Dumnezeul și neprihănirea Sa. În urma acestor preocupări, Dumnezeu ne va purta de grijă și din punct de vedere material.
La nivel teoretic, toți credem cele spuse mai sus, dar la nivel practic sunt mult mai puțini oameni care au ca prioritate căutarea Împărăției și a neprihănirii lui Dumnezeu. Totuși, cum ne dăm seama dacă cineva caută cu adevărat aceste lucruri? Din rugăciunile acelei persoane; mai ales din rugăciunea de cerere.
Apostolul Pavel, în scrisorile sale, cere de multe ori sprijin în rugăciune. Multe din scrisorile sale sunt scrise în temniță. De asemenea, el avea parte de o lungă și grea suferință trupească. Din punct de vedere financiar apostolul Pavel nu a cunoscut o stabilitate foarte mare. Cu toate acestea, trebuie să observăm natura petițiilor pe care el le aduce înaintea lui Dumnezeu: Coloseni 4:2–4; Efeseni 6:18–20; 2 Tesaloniceni 3:1-2.
Din cererile sale putem să ne dăm seama de caracterul lui Pavel, un om care nu este interesat mai mult decât orice de deschiderea ușilor temniței, ci își dorește ca acolo unde este, să i se deschidă o ușă pentru Cuvânt (Coloseni 4:2–4). El nu cere dezlegarea de lanțuri, ci dezlegarea gurii sale pentru a avea îndrăzneală să vorbească cum trebuie să vorbească (Efeseni 6:18–20). Când Pavel spune „rugați-vă pentru noi”, el are în vedere răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu prin ei (2 Tesaloniceni 3:1–2)! Practic, din cererile sale, vedem că Pavel avea ca prioritate lărgirea Împărăției lui Dumnezeu în lume. Dacă îți cerea să te rogi pentru el, el nu dorea altceva decât să poată predica mai mult și mai cu îndrăzneală.
Dacă citești cu atenție rugăciunea Domnului Isus din Ioan 17, îți poți da seama repede de lucrurile pe care El le avea în inimă ca prioritate pentru ucenicii Săi. Dorea ca ei să fie protejați în mijlocul lumii, dorea ca ei să fie uniți într-un mod desăvârșit, urmărea sfințirea lor și mai ales, avea ca scop, ca ei să fie împreună cu El în slavă. Tot astfel, din rugăciunile oricărui credincios, ne putem da seama de interesele și de prioritățile care îi conduc viața.
Având în vedere complexitatea textului propus din Coloseni, care ar putea fi subiectul multor lecții de studiu biblic, vă propun să privim textul din prisma felului de a fi al apostolului Pavel și a cererilor sale.
I. Cine sunt beneficiarii rugăciunilor lui Pavel?
1. Locuitori ai orașului Colose din Asia (v. 1); teritoriu care în zilele noastre face parte din Turcia.
2. Cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu (vv. 13–14).
Pavel se uită la cei pentru care se roagă, ca fiind oameni care nu sunt doar de pe acest pământ, ci fac parte și dintr-o altă realitate spirituală: Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, așa se explică și rugăciunile sale pentru frații din Colose. Ele nu au de-a face cu statutul lor de locuitori ai Asiei, ci mai degrabă cu statutul lor de cetățeni ai cerului.
Acesta este unul dintre cele mai specifice semne ale unui om duhovnicesc, faptul că se privește pe sine în primul rând ca fiind suflet, și reușește să-i privească și pe alții, în primul rând, ca fiind suflete. Ce mare câștig ar avea soțul sau soția dacă ar fi perceput/ă de partener în primul rând ca fiind suflet! Cum ar fi educat un copil care ar fi privit de părinții săi, în primul rând, ca suflet? Ce grijă și ce rugăciuni ar fi din partea lor în dreptul acelui copil. Aceștia ar căuta să-i îndrepte pașii spre Domnul și apoi și problema carierei, căsătoriei, viitorului pământesc s-ar rezolva într-un mod ce servește intereselor lui Dumnezeu!
Revenind la textul propus: cum îi percepe Pavel pe frații din Colose? Este important să răspundem la această întrebare, deoarece numai așa putem să înțelegem și rugăciunile sale pentru coloseni.
Oameni răscumpărați și cu păcatele iertate.
Colosenii Îi aparțineau lui Dumnezeu prin creație, la fel ca toți oamenii care au trăit și vor trăi vreodată pe acest pământ. Și totuși, frații din Colose au fost răscumpărați, adică revendicați încă o dată de Cel căruia, oricum, Îi aparțineau. Ei Îl aveau pe Dumnezeu ca Tată, nu numai prin actul creator, ci și prin înfiere. Această înfiere nu are loc prin plămădirea trupului în pântecele mamei, ci prin iertarea păcatelor datorită sângelui Domnului Isus Hristos!
II. Care sunt cererile rugăciunilor lui Pavel?
Pe baza versetului din Matei 6:33 putem anticipa pentru ce s-ar putea ruga Pavel. Pentru niște oameni, cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, nu rămâne decât căutarea intereselor Sale pe pământ și a neprihănirii Lui, care este constituția acestei Împărății.
1. Umplerea de cunoștința voii lui Dumnezeu (v. 9)
Vezi rugăciunea „Tatăl nostru”: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.
Orice stat sau împărăție are o constituție în baza căreia fiecare cetățean își știe drepturile și îndatoririle. Vorbind în termeni omenești pentru a înțelege mai bine, și Împărăția lui Dumnezeu are o constituție. Această constituție este însumată de legile lui Dumnezeu inserate în inimile cetățenilor de către Duhul Sfânt. Deci, voia lui Dumnezeu reprezintă reperul după care orice credincios se ghidează pentru a fi un bun cetățean
al cerului.
Voia lui Dumnezeu este însușită de credincios în inima și trăirea sa de zi cu zi prin revelație. Revelația aceasta este completă, Dumnezeu ne-a dat-o în mod desăvârșit. Rămâne doar ca fiecare credincios să caute să o cunoască tot mai mult. De aceea Pavel se roagă pentru credincioșii din Colose, cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, în vederea cunoașterii voii lui Dumnezeu.
2. Comportament vrednic de Domnul (v. 10)
Comportamentul vrednic de Domnul se materializează prin fapte bune. La acestea, Scriptura ne învață că trebuie să fim cei dintâi (Tit 3:8, 14).
Pentru a nu lăsa loc de interpretări subiective asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat faptele bune, trebuie să subliniem următorul criteriu obiectiv: să-I fiți plăcuți Domnului (v. 10).
A fi plăcut Domnului nu presupune numai faptele bune, ci faptele bune însoțite de cunoașterea lui Dumnezeu.
3. Răbdarea și îndelunga răbdare cu bucurie (v. 11)
Pavel ne avertizează că toți cei care vor să trăiască cu evlavie vor fi prigoniți (2 Timotei 3:12). Tocmai de aceea creștinii au nevoie de răbdare și chiar de îndelungă răbdare.
Aceste trăsături nu au de-a face cu rezistența stoică, nici cu încăpățânarea cuiva sau determinarea sa de a rezista, ci mai degrabă cu puterea lui Dumnezeu adusă în viața omului prin Duhul Sfânt. Această răbdare o putem recunoaște prin bucuria care o însoțește (v.11).
III. Ce rezultate au cererile lui Pavel?
1. Credința și dragostea la un nivel remarcabil în viața credincioșilor (v. 4).
Rezultatele rugăciunilor lui Pavel sunt remarcabile. Biserica din Colose crește tot mai mult. Credința nu poate fi trecută cu vederea, iar dragostea lor este tot mai evidentă. Lucrurile acestea se petrec pe fondul unei primiri foarte serioase a Cuvântului lui Dumnezeu în viețile credincioșilor. Aceștia sunt animați de nădejdea răsplătirii din cer, despre care au auzit în Evanghelie (v. 5).
Așadar, credincioșii din Colose trăiesc în Asia, fiind cetățeni ai unei entități pământești, dar la nivelul Împărăției lui Dumnezeu ei sunt cetățeni ai cerului; ancorați în cele veșnice și mandatați să răspândească pe pământ interesele cerului.
Lucrul acesta îl bucura foarte mult pe apostolul Pavel, de asemenea el îl vedea ca un rezultat al cererilor sale pentru credincioși. Biserica din Tesalonic este un alt exemplu de credință și dragoste crescândă. În 1 Tesaloniceni 1:3 Pavel spune că își aduce aminte de lucrarea credinței și osteneala dragostei din biserică, iar în a doua epistolă către tesaloniceni Pavel spune că destinatarii săi se remarcă printr-o credință crescândă și o dragoste care se tot mărește.
Dacă trăim gândindu-ne la noi, ca suflete ancorate în lumea de dincolo, rezultatele se văd clar în lumea terestră.
2. Evanghelia este răspândită peste tot în lume (v. 6)
Un om pasionat de propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, oriunde și oricând, ca Pavel, constată că acesta se răspândește peste tot în lume prin puterea lui Dumnezeu. Pasiunea și rugăciunea lui Pavel avea de-a face în principal cu răspândirea Evangheliei (Filipeni 1:12-19). Apostolul poate observa că rezultatul rugăciunilor sale este vizibil și măsurabil, este în toată lumea, unde dă roadă și merge crescând.
Împărăția lui Dumnezeu nu se extinde precum împărățiile lumii. Ea nu cucerește teren prin forță și agresiune, ci prin Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare om care primește în inima sa Cuvântul lui Dumnezeu face parte din această Împărăție.
Bucuria lui Pavel constă în faptul că Evanghelia se împrăștie tot mai mult. Dar ea nu doar se aude peste tot, ci dă și roade. Asta înseamnă că tot mai mulți oameni se întorc la Dumnezeu și Împărăția Sa se extinde în inimi primitoare de Cuvânt.
Noi avem nevoie de multe lucruri pe acest pământ. Din păcate, de cele mai multe ori, credem că avem nevoie și de lucruri nejustificate. În același timp Dumnezeu știe fiecare nevoie justificată și este gata să ne dea resursele de care știe că avem nevoie.
Însă, dorința Lui este ca noi să căutăm interesele Împărăției Lui pe pământ. El vrea să avem ca prioritate a cererilor noastre lucrurile spirituale: Împărăția și neprihănirea Sa. În momentul în care ne fixăm prioritățile nu putem să fim altfel decât împliniți, chiar și în domeniul lucrurilor materiale, deoarece și dorințele inimilor noastre vor fi ajustate la criteriile lui Dumnezeu.
Concluzii:
- Ascultând cererile unui credincios în rugăciunile sale, îți poți face o imagine despre interesele și valorile sale.
- Domnul Isus ne învață să căutăm cu predilecție Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa, acestea fiind urmate de cele necesare pentru traiul de zi cu zi pe acest pământ.
- Noi trebuie să urmărim, ca ambasadori ai Împărăției Cerurilor pe acest pământ, interesele cerului. Este evident să Dumnezeu va răspunde la rugăciuni de cerere care au un astfel de scop.
- Trebuie să îndrăznim în rugăciune. Domnul Isus ne zice foarte clar că dacă cerem ceva în Numele Lui vom și primi (Ioan 14:13–14).
- Rugăciunea ascultată este un semn distinctiv al credinciosului real. Acesta este unul dintre criteriile de stabilire a creștinismului autentic, conform 1 Ioan 5:14–15.
autor: Marian Andriș, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” din Chișineu-Criș, jud. Arad;
e-mail: marian.andris@gmail.com
