Explicații studiu biblic 4 iunie

Tema: Rugăciunea prin Duhul Sfânt

Text biblic: Efeseni 6:10–20

Verset cheie: Efeseni 6:18

Ideea centrală: Porunca divina a rugăciunii prin Duhul Sfânt adâncește această experiență a părtășiei noastre cu Dumnezeu modelând-o după voia Tatălui Ceresc.

Scopul lecției: Să înțelegem că viață noastră de rugăciune modelată și asistată de Duhul lui Dumnezeu aduce slavă lui Dumnezeu.


Omul preocupat să-L onoreze pe Dumnezeu va fi mereu preocupat să fie pe placul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, arătam onoare și cinste în măsura în care ne asigurăm că facem acele lucruri care îi sunt plăcute lui Dumnezeu și care împlinesc voia Lui desăvârșită. Rugăciunea este o parte importantă din închinare așa că este vital ca aceasta să fie făcută în așa fel încât să îl onoreze pe Dumnezeu și nu pe noi. 

În lecțiile din această perioadă ne concentrăm atenția pe a înțelege persoana și lucrarea Duhului Sfânt. Înțelegerea rolului pe care Duhul Sfânt îl are în viață noastră de rugăciune este scopul acestui studiului . Vrem să înțelegem din Cuvântul lui Dumnezeu în ce fel este un credincios este chemat să se roage călăuzit îndrumat și ajutat de Duhul Sfânt.

În finalul Epistolei către Efeseni, apostolul Pavel, sub inspirație divină, intenționează să îi pregătească pe creștini să facă față bătăliei spirituale în așa fel încât să poată „ține piept împotriva uneltirilor diavolului.” (6:11). Astfel, el își invită destinatarii să se îmbrace cu toată armura lui Dumnezeu: brâul adevărului, platoșa neprihănirii, sandalele Evangheliei păcii, scutul credinței, coiful mântuirii și sabia Duhului. Lista însă nu se încheie după cele șase, ci continuă cu un element cu totul și cu totul special în context de război spiritual: rugăciunea. 

Rugăciunea este acel dar divin pentru umanitate prin care ne deschidem și ne vărsam inimile înaintea lui Dumnezeu, comunicând cu El despre toate stările noastre sufletești (fericite sau triste), ne dăruim și ne dedicam cerând pentru noi și pentru alții binecuvântarea.

Rugăciunea prin Duhul este poruncită nu doar în Efeseni 6, ci și în Iuda 1:20: Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă sufletește pe credință voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt. Acest îndemn apare și în alte pasaje, cum ar fi Romani 8. 

O observație preliminară pe care o putem face pe baza terminologiei: rugăciunea prin Duhul Sfânt poate să aibă și un înțeles pozițional sugerat în mod deosebit de prepoziția „prin” (în limba greacă „en”) care poate fi tradusă interschimbabil: „în” sau „prin” Duhul Sfânt, atât aici, cât și în alte pasaje. Deci ne rugăm în Duhul Sfânt sau prin Duhul Sfânt. Astfel, creștinii locuiți de Duhul Sfânt, călăuziți și plini de roada Lui, se roagă în plinătatea Duhului din poziția de copiii ai lui Dumnezeu.

În studiul nostru ne vom concentra pe aspectul funcțional al acestei relații dintre rugăciune și Duhul Sfânt.

Revenind la pasajul nostru din Efeseni, observăm că apostolul Pavel menționează câteva detalii care ne ajută să răspundem la posibile întrebări despre rugăciunea prin Duhul:

  1. Cine se poate ruga prin Duhul Sfânt? Nu este cumva aceasta o activitate rezervată doar oamenilor „superspirituali”? Oare nu cumva doar cei care au o aplecare specială asupra rugăciunii pot să se roage astfel? Domnul ne învață în acest pasaj că o astfel de rugăciune nu este rezervată doar pentru unii ci este poruncită tuturor credincioșilor angajați în războiul spiritual. Aceasta este parte din soluția divină pentru fiecare credincios care se regăsește pe terenul minat al bătăliei spirituale pregătit de cel rău.
  2. Când e vremea potrivită pentru rugăciunea prin Duhul? Pavel definește timpul potrivit al rugăciunii: „în toată vremea” – adică, întotdeauna, mereu, în orice moment. Nu există momente nepotrivite și nici perioade nepotrivite în zi în ce privește rugăciunea. Dacă Daniel se ruga de trei ori pe zi, iar Domnul petrecea nopți întregi în rugăciune, înțelegem că momentul potrivit pentru rugăciune este realmente în orice vreme!
  3. Există vreun pericol de care ar trebui să ne ferim? Apostolul lasă să se înțeleagă că exista posibilitatea ca un credincios să fie deturnat de la rugăciune prin neatenție, superficialitate sau inconsecvență: „vegheați la aceasta, cu toată stăruința”, adică trebuie să fim atenți, intenționali și consecvenți în practicarea rugăciunii. Rugăciunea este o disciplină care trebuie cultivată și dezvoltată nu ca un moft ocazional. Dacă cel rău nu te poate opri să ai o relație personală cu Dumnezeu el va dori ca această relație să fie una rece, lipsită de apropiere de Domnul și de pasiune!
  4. Există un tipar pentru această rugăciune? Textul răspunde: „tot felul de rugăciuni și cereri”. În categoria rugăciunii prin Duhul Sfânt, se încadrează toate felurile de rugăciuni, de cerere sau mulțumire, de mijlocire sau de cercetare, în comunitate sau în cămăruță. 
  5. Pentru cine trebuie să ne rugăm? Pentru toți sfinții! Deși lucrul acesta ni se pare normal, în practică, cea mai mare parte a conținutului rugăciunilor noastre este ocupată de cereri personale. Bineînțeles că trebuie să mulțumim, să ne mărturisim și să cerem acele lucruri care țin de viață noastră, însă apostolul menționează că rugăciunea noastră trebuie să fie pentru toți sfinții, și cel mai probabil face lucrul acesta tocmai din pricina tendinței umane de a ne ruga cel mai mult pentru noi. Învățam, așadar, de la Duhul Sfânt să fim altruiști în rugăciune și să purtăm poverile altora (Galateni 6) înaintea lui Dumnezeu. 
  6. Pentru ce ar trebui să ne rugăm? Sigur că trebuie să avem libertatea de a ne vărsa inimile înaintea lui Dumnezeu în toate aspectele vieții, însă trebuie să facem aceasta fără a lasă firea noastră să conducă rugăciunea spre dorințe egoiste. În textul din Efeseni, apostolul scrie să ne rugăm „pentru toți sfinții”, iar mai apoi, ca exemplu practic, adaugă „rugați-vă pentru mine.” Ca slujitor cu multă responsabilitate și cu multe provocări, el cere asistența lor în rugăciune, dar le spune și pentru ce să se roage. Să nu uităm că apostolul era închis din pricina predicării și a misiunii, de aceea, cu siguranță că avea multe nevoi de ordin circumstanțial și trupesc. Cu toate acestea, el le cere efesenilor să se roage nu pentru sănătate și nici pentru că să fie eliberat ci pentru oportunitatea de a predica Evanghelia: […] și pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, că să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanțuri sunt; pentru că, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc (vv. 19–20). Apostolul ne lasă un tipar legat de conținutul rugăciunilor. Înțelegem că ar trebui să ne rugăm în special pentru lucrurile care țin de chemarea noastră, de lupta noastră spirituală (vezi contextul anterior). De ce? E greșit să ne rugam pentru vindecare, pentru dorințe personale sau nevoi imediate? Nu este rău și nici păcătos, însă Pavel cere efesenilor ca ei să se roage pentru Cuvânt în mijlocul circumstanțelor negative din câteva motive. În primul rând, el știa că el însuși ceruse Domnului vindecare de țepușul din carnea lui și Domnul în mod repetat i-a arătat că în voia divină desăvârșită acel țepuș nu trebuia înlăturat. În al doilea rând, apostolul încercă să îi învețe pe destinatari, un tipar corect de priorități în rugăciune, un tipar în care au prioritate lucrurile care țin de chemarea divina și de credincioșia în îndeplinirea acesteia și biruința în lupta spirituală. 

Care sunt caracteristicile distinctive ale rugăciunii prin Duhul Sfânt?

Ce anume presupune rugăciunea prin Duhul Sfânt?

  • În primul rând, este nevoie să clarificăm un aspect negativ: rugăciunea prin Duhul Sfânt nu înseamnă vorbirea în limbi. Apostolul Pavel le spune efesenilor că toate rugăciunile trebuie făcute prin Duhul: Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni. Chiar dacă unii creștini din primul veac au avut darul vorbirii în limbi, din rugăciunile Apostolului Pavel înțelegem că rugăciunile rostite nu erau rugăciuni în alte limbi. Nu putem lega darul vremelnic al vorbirii în alte limbi de pasajul acesta. Rugăciunea duhovnicească nu este una în care să ne pierdem rațiunea sau controlul, nu este o rugăciune supraemoțională și nu ține de atingerea unui nivel de spiritualitate personală care ar putea da impresia unei profunzimi spirituale.
  • În al doilea rând, rugăciunea prin Duhul Sfânt este acea rugăciune pe care o facem în armonie cu Duhul Sfânt. Este bine să ne amintim că în Noul Testament nu doar rugăciunea este „prin/în Duhul Sfânt”. Noi suntem chemați să și umblăm prin Duhul (Galateni 5:16), să ne închinăm prin Duhul (Filipeni 3:3) , să mulțumim prin Duhul (1 Corinteni 14:16) etc. În toate aceste cazuri, „a face ceva prin Duhul” însemnă să ne lăsăm conduși în totalitate de Duhul Sfânt. De exemplu, noi „umblăm prin Duhul Sfânt” atunci când îl lăsăm pe Duhul să ne conducă după voia Sa și nu Îi ignorăm și nici nu Îi neglijăm voința. E important așadar să ne rugăm armonizând voia noastră cu voia Lui. Poate ne-ar ajuta să putem să abordăm acest aspect și invers. Ce ar presupune să nu ne rugăm prin Duhul sau fără Duhul? Iacov 4:3 este un exemplu de astfel de rugăciune: „… cereți, și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.” Iată o rugăciune care nu primește răspuns și care nu este după voia lui Dumnezeu, ci după voia firii pământești o rugăciune făcută după impulsuri și dorințe firești, cu scopul de a încuraja o trăire firească.
    Așadar ne rugăm prin Duhul Sfânt atunci când nu îmbrăcăm într-o formă de rugăciune dorințele firii, ci când ne armonizăm rugăciunile cu voia lui Dumnezeu. Cum facem asta? Cunoscând Cuvântul revelat, preocupându-ne să discernem voia Lui Dumnezeu și lăsându-ne călăuziți în rugăciune.
  • Rugăciunea prin Duhul Sfânt înseamnă și încredere în Dumnezeu. A te ruga în baza promisiunilor lui Dumnezeu pentru tine, chiar și atunci când omenește nu vezi cum acestea s-ar putea împlini, presupune încredere în Domnul. În acest sens a ne ruga în fire (opusul rugăciunii prin Duhul) ar presupune o rugăciune lipsită de credință în Cuvântul Domnului pentru noi.
  • Rugăciunea prin Duhul Sfânt înseamnă și că suntem ajutați și călăuziți de Dumnezeu în momente dificile, chiar atunci când nu știm cum trebuie să ne rugăm. Romani 8:26: Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuință Duhului; pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu. Pot exista momente dificile în viața de credință în care să nu știm cum, pentru ce sau în ce fel să ne rugăm. Asigurarea pe care o avem de la El, este că dacă trăim prin Duhul și nu prin fire, suntem asistați de Însuși Duhul lui Dumnezeu în rugăciune.

Cum mă asigur că mă rog prin Duhul Sfânt?

  • Trebuie mai întâi să mă asigur că sunt un copil al lui Dumnezeu, astfel încât Duhul Sfânt să locuiască în mine. Nu mă pot ruga prin Duhul dacă nu sunt al Lui.
  • Trebuie să mă asigur că sunt condus de dorința de a căuta să fiu plin de Duhul lui Dumnezeu, căutând să îmi supun viața și implicit rugăciunile voii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, să mă asigur că trăiesc în ascultare de Cuvântul Domnului și Duhul Domnului. Astfel caut să mă curățesc și să mă sfințesc în mod continuu.
  • Trebuie să mă asigur că îmi pun încrederea totală în Cuvântul și promisiunile lui Dumnezeu chiar și atunci când omenește acestea par imposibile sau improbabile.

autor: Sorin Ignat, păstor, Biserica Creștină Baptistă din Curtici; e-mail: signat7@gmail.com


Revista Crestinul Azi