Tema: Rugăciunea plină de bucurie
Text biblic: Filipeni 1:1–11
Verset cheie: Filipeni 1:4
Ideea centrală: Biserica locală este comunitatea celor care sunt părtași la Evanghelie, iar una dintre cele mai eficiente metode de zidire a acestei părtășii este prin practicarea rugăciunii plină de bucurie.
Scopul lecției: Să ne consolideze convingerea că bucuria în slujire este o trăsătură a părtășiei statornice care ajută la înaintarea Evangheliei și aduce slavă lui Dumnezeu.
Tematica întregului studiu se intitulează „Arată-mi slava Ta!”, iar lecția de astăzi ne învață ce și cum să ne rugăm plini de bucurie. Scriptura subliniază în dese rânduri legătura dintre rugăciune, glorificarea Domnului și bucuria creștinului. Spre exemplu, rugăciunea duce la glorificarea Tatălui (Ioan 14:13) și îl umple de bucurie pe credincios (Ioan 16:24). La finalul vieții, credincioșii vor experimenta bucuria supremă pentru că se vor înfățișa „plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda, v. 24).
Epistola către filipeni face parte dintr-un grup de patru epistole scrise de apostolul Pavel în timpul primei întemnițări la Roma: Efeseni, Filipeni, Coloseni și Filimon. În doar 4 capitole scurte, este remarcabil faptul că de 15 ori apostolul fie le vorbește despre bucuria lui, fie îi îndeamnă pe filipeni să se bucure. De altfel, unii comentatori numesc această scrisoare „O Epistolă a Bucuriei”.
Încă din lecturarea primelor versete se poate observa că biserica din Filipi a fost o biserică mult iubită de Pavel. Să ne reamintim pe scurt contextul în care a fost scrisă această epistolă.
1. Prețul plantării bisericii din Filipi
Apostolul Pavel a fost unul din marii misionari ai bisericii primare mergând în general în evanghelizare în locuri unde nu mai ajunsese nimeni. Prima călătorie misionară a fost în zona Asiei Mici, mai exact Cipru, Siria și Turcia de azi. Apoi a participat la Conciliul de la Ierusalim unde toți ceilalți apostoli și slujitori ai bisericii l-au încurajat să continue evanghelizarea între neamuri. Încredințat și de biserica din Antiohia, Pavel a plecat în a doua călătorie misionară și inițial a decis să viziteze bisericile plantate în prima călătorie. S-a rugat împreună cu biserica pentru călăuzire din partea Duhului Sfânt și iată cum descrie Luca (Faptele ap. 16:4–12) schimbarea de plan ce a urmat:
1.1. Oportunitatea evanghelizării Europei aduce bucurie
Pentru prima dată Evanghelia ajunge pe continentul european. De ce a fost acesta un pas strategic? Pentru că la acel moment cea mai mare parte a Europei de azi era sub influența Imperiului Roman, superputerea vremii. Pavel a înțeles oportunitatea evanghelizării Europei pentru că era momentul în care Evanghelia începea să penetreze inima imperiului.
Primul oraș în acest nou plan fost Filipi. Aici Duhul Domnului i-a deschis inima Lidiei – o vânzătoare de purpură, apoi familiei ei.
1.2. Persecuția nu poate opri bucuria
Mântuirea casei Lidiei este un început extraordinar, dar nu fără probleme. Chiar înaintea următoarei întâlniri de rugăciune, Pavel eliberează de sub posesie demonică o roabă din Filipi. Proprietarii sclavei s-au înfuriat și au reușit să obțină arestarea lui Pavel și a lui Sila sub o acuzație de gravitatea înaltei trădări.
Totuși, Pavel și Sila propovăduiesc Evanghelia și în închisoare (Faptele ap. 16:25), iar pe la miezul nopții Dumnezeu face minunea unui cutremur devastator, experiență care cercetează inima temnicerului. La fel ca Lidia, temnicerul îi invită în casa lui, îi îngrijește, iar în final toata casa lui primește mântuirea. O nouă familie se adaugă bisericii din Filipi.
Misiunea lui Pavel în Filipi se încheie brusc. A stat doar câteva zile, n-a apucat nici măcar să facă un curs de cateheză cu noii convertiți. Oare va supraviețui biserica din Filipi doar cu oameni noi în credință într-un context de mare persecuție?
Trec puțin peste 10 ani de la acel moment. Misiunea lui Pavel a continuat și a ajuns până la urmă în inima Imperiului, la Roma. Iată-l acum pe Pavel întemnițat din nou. Biserica din Filipi dorește să știe ce se mai întâmplă cu Pavel și decide să-l trimită pe Epafrodit (4:18) pentru a-l încuraja și a le aduce vesti. Epistola lui Pavel către Filipeni este răspunsul lui plin de bucurie la dragostea jertfitoare a filipenilor.
1.3. Părtășia la Evanghelie aduce bucurie
Conform viziunii apostolului Pavel, fiecare biserică locală este o părtășie la Evanghelie: conlucrarea fraților și a surorilor care sunt gata să-și jertfească viața pentru lucrarea Domnului! Însă în viața unei biserici sunt momente când nu trăim într-o asemenea părtășie. Evanghelia înaintează greu pentru că părtășia e afectată. Pavel sfătuiește biserica cum anume să zidească o astfel de părtășie care duce la înaintarea Evangheliei.
Prologul epistolei nu este doar o formulă elegantă de introducere pentru că încă din primele două versete ale epistolei Pavel ne comunică un model de părtășie la Evanghelie:
Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, (1:1a)
Citind scrisoarea în continuare, observăm că e scrisă la persoana I singular, doar în numele lui Pavel, nu e un text compus împreună cu Timotei. Atunci de ce este menționat și Timotei? Pentru că este vorba de părtășie la Evanghelie, partea pe care o are fiecare în lucrare, iar Timotei chiar dacă nu e autor al epistolei, el înseamnă foarte mult pentru Pavel.
Mai mult, Pavel nu știa pe altcineva mai preocupat de starea bisericii din Filipi decât Timotei (2:19–24). Astfel, Pavel arată deja filipenilor un model de părtășie la Evanghelie, ca mai târziu să îi îndemne și pe episcopii, diaconii și membrii bisericii să conlucreze la fel.
În alte epistole Pavel se prezintă ca apostol al lui Hristos Isus sau face apel la funcția sa, însă filipenilor li se prezintă doar ca rob al lui Isus Hristos – un alt aspect important pentru cine vrea să fie părtaș la Evanghelie.
Apoi sunt menționați destinatarii:
[…] către toți sfinții în Hristos Isus, care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii (1:1b)
E o scrisoare către întreaga biserică ce include atât slujitorii din Cuvânt, cât și cei din partea administrativă. Observăm frumusețea părtășiei lor la Evanghelie: sunt menționați toți sfinții (membrii) bisericii, apoi slujitorii care sunt împreună cu biserica!
Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! (1:2)
Harul lui Dumnezeu este vestea bună a Evangheliei. Nu are nimic a face cu vreun merit omenesc. Mântuirea este exclusiv lucrarea lui Dumnezeu! Ce urmează după un asemenea har? Pacea cu Dumnezeu și unii cu alții! Iată un prolog scurt, dar care introduce tema extraordinară a părtășiei la Evanghelie.
2. Părtășia la Evanghelie este susținută pe termen lung de rugăciune unii pentru alții cu:
2.1. Mulțumire (1:3)
Prilejul scrierii acestei epistole este și exprimarea mulțumirii apostolului pentru ajutorul bisericii din Filipi într-un moment de cumplită suferință în lanțurile închisorii de la Roma. Totuși, Pavel începe prin a mulțumi întâi lui Dumnezeu, apoi filipenilor. De fapt, tocmai le-a spus că tot ce sunt, sunt datorită harului lui Dumnezeu pe care ei acum îl dau mai departe.
2.2. Mijlocire cu bucurie (1:4)
Toți agreăm că mijlocirea specifică pentru frații și surorile noastre cu care suntem în biserică este unul din stâlpii susținători ai părtășiei, însă curând realizăm că aceasta nu este o disciplină ușoară în fața ispitirii celui rău care adesea scoate în evidență ce mai lipsește credinței noastre (1 Tesaloniceni 3:10)
Credincioșii trebuie să conlucreze unii cu alții pentru ca Evanghelia să înainteze, însă niciun asemenea parteneriat nu este lipsit de provocări, pericole și dezamăgiri. Fiecare va fi ispitit la un moment dat să renunțe sau să își caute interesul personal mai degrabă decât al bisericii (1:15, 2:1–4). Există momente de pierdere a încrederii în ceilalți și a bucuriei în Domnul (4:2–3). Cuvintele apostolului Pavel ne întăresc convingerea că bucuria în slujire este inima unei părtășii reziliente care să ajute la înaintarea Evangheliei pe termen lung.
O înțelegere mai profundă a harului de care ne bucurăm face ca rugăciunile noastre să fie inundate de mulțumire și bucurie și aceasta ne eliberează de critici și dezamăgiri. În acest punct se naște întrebarea: Ce ne poate motiva ca bucuria să reziste pe termen lung?
2.3. Motivație corectă (1:5–8)
Apostolul Pavel ne da două argumente pentru care mulțumirea și bucuria lui au rezistat: unul motivat de prezent, altul de viitor.
În primul rând, noi toți suntem în părtășie la Evanghelie (1:5). Deja am menționat că Pavel a fost copleșit de dărnicia extraordinară și susținută a filipenilor, însă parteneriatul la Evanghelie nu presupune doar aspectul financiar. În lucrarea Domnului nu există această dihotomie: unii dau banii, alții fac evanghelizarea.
Pavel e în Roma, ducând Evanghelia până în inima Imperiului, vorbind chiar cezarului și oficialilor – aceasta îi este misiunea actuală din partea Domnului, însă îi încurajează pe filipeni ca și ei să-și păstreze mărturia în Filipi și să lupte uniți pentru înaintarea Evangheliei (1:27). Ei sunt părtași aceleiași misiuni globale.
De fapt, Pavel chiar mărturisește că își dorește să rămână în viață pentru a-i ajuta pe filipeni în nevoile lor spirituale (1:23–26). Așadar, părtășie la Evanghelie înseamnă o relație în care ambele părți contribuie și o susțin pe cealaltă, ambele recunosc că au nevoie de această părtășie.
În al doilea rând, bucuria noastră rezistă pe termen lung dacă motivația noastră este susținută de faptul că vedem unul în altul lucrarea lui Dumnezeu (1:6)
Cine este Acela care lucrează în noi? Domnul Isus Hristos.
Care este acea bună lucrare? Desăvârșirea credinței lor.
Când o va isprăvi? În ziua măreață a glorificării lor când vor sta ca mireasă înaintea lui Hristos.
Acest verset este frecvent folosit de comentatori în articularea doctrinei despre păstrarea sfinților în har. Desigur că acest adevăr a fost și este o mare sursă de încurajare și bucurie pentru credincioși. Totuși, mulți privesc viața creștină ca fiind doar o chemare la credință, pocăință și ascultare, în timp ce bucuria nu e un ingredient neapărat necesar și realizabil pe pământ, ci ceva ce aparține cu adevărat doar cerului. E bine dacă ne putem bucura și acum, însă nu întotdeauna se poate.
În contrast, citind Epistola către filipeni, înțelegem că bucuria e un element cheie pentru ca o părtășie să reziste. C.S. Lewis a afirmat că bucuria e aspectul serios al cerului! În momentul în care el a citit cartea Psalmilor și epistolele, a descoperit îndemnul și porunca de a ne bucura (4:4) pentru că nu am putea trăi sărbătorile Domnului fără bucurie. Ne-am putea imagina pe cineva împărtășind Evanghelia cuiva fără bucurie, doar din obligație? O asemenea misiune nu este realistă, nici sustenabilă. Filipenii au văzut în apostolul Pavel exemplul unui slujitor care încă de la plantarea bisericii lor a trecut prin grele încercări, dar care încă slujea cu bucurie.
În al treilea rând, bucuria noastră rezistă pe termen lung dacă conștientizăm faptul că bucuria este o datorie pentru că toți suntem părtași ai harului lui Dumnezeu (1:7) și toți suntem iubiți de Domnul Isus (1:8).
Pavel suferea în închisoare, iar harul care îl susținea pe el, îi susținea și pe filipeni. El este în lanțuri, dar îi are pe filipeni în inimă. Cât de diferită e declarația de iubire a unui soț la finalul unei mese bune gătită de soție față de aceeași declarație dar în salonul unui spital după un diagnostic grav. Pavel își așteaptă sentința (cel mai probabil condamnarea la moarte – 1:20–26), însă inima lui e plină de pace pentru că îi are pe frați alături.
A-L lua pe Dumnezeu ca martor atunci când spunem că îi iubim pe frați este o mare bucurie, dar și o mare responsabilitate. Cât de mare este dragostea lui Hristos pentru cei răscumpărați? Pavel spune că dragostea sa pentru toți frații din Filipi este ca a Domnului Isus!
Oare câte părtășii în lucrare au ajuns la acest nivel? Când se ajunge la acest nivel al dragostei și al bucuriei, acea părtășie (acea echipă, acea biserică) nu mai poate fi ruptă, ci va rezista în fața oricărei încercări.
Toți suntem ce suntem doar datorită harului lui Dumnezeu, motivați de dorința de a vedea Evanghelia înaintând. Când suntem copleșiți de dragostea și bucuria Domnului, ajungem să ne iubim unii pe alții în acest mod.
„Bucuria e împlinirea ce o găsești în relația cu Dumnezeu și vine din experiențele cu Dumnezeu. Dacă Biblia ne dă cuvintele vieții, bucuria ne dă melodia. Dacă drumul spre cer e o cale abruptă și greu de urcat, bucuria e telescaunul.” (Serwood Wirt)
Dacă misiunea ce ne-a încredințat-o Domnul Isus este să formăm astfel de părtășii la Evanghelie, bucuria este cea care ne dă rezistența pe termen lung. E o poruncă și o misiune primită de la Domnul. E calea prin care oamenii din jurul nostru vor fi atrași și vor dori să fie parte a bisericii. Acela care a început aceasta bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos! De aceea: bucurați-vă!
În finalul pasajului nostru este înregistrată rugăciunea apostolului pentru Biserica din Filipi – un model de rugăciune pentru biserica locală.
2.4. Cereri mature (1:9)
Pavel s-a simțit iubit de frați și el îi iubea cu toată inima. Așadar, rugăciunea lui ca dragostea bisericii să crească nu este pentru că nu se simțea iubit, ci pentru că știa că o dragoste autentică niciodată nu stagnează. Din păcate vedem unele căsnicii în care iubirea și bucuria se răcesc treptat, în timp ce în altele iubirea crește deosebit de frumos.
Este interesantă asocierea dintre dragoste, pe de o parte, și cunoștință și pricepere (discernământ), pe de altă parte. Orice părinte își dorește ca fiii lui să aibă discernământ când își aleg prietenii, cariera, partenera de viață. De asemenea, și în viața unei biserici sunt momente de luat decizii importante. În acest context, rugăciunea lui Pavel este deosebit de profundă: mă rog ca deciziile voastre să fie luate în dragoste fiind îmbogățiți de cunoașterea lui Dumnezeu și un discernământ duhovnicesc!
3. Rugăciunea plină de bucurie aduce binecuvântări deosebite (1:10–11)
Răspunsul Domnului la rugăciunea pentru creșterea în dragoste a bisericii este extraordinar:
- Vom opta pentru ce este deosebit de ales în loc de obișnuitul bun (1:10a);
- Nu vom avea regrete în ziua judecății (1:10b);
- Vom fi plini de fapte în neprihănire (1:11a);
- Dumnezeu va fi glorificat (1:11b).
Ne rugăm noi pentru biserică în felul acesta?
autor: conf. univ. dr. Emanuel Țundrea, Universitatea „Emanuel” din Oradea
