Explicații studiu biblic 16 aprilie

Vezi articolul

Tema: Rugăciunea pentru biruința împreună cu Hristos

Text biblic: 2 Corinteni 2:14–17

Verset cheie: 1 Corinteni 15:57

Ideea centrală: Deși umblarea creștină nu este ușoară și nici lipsită de necazuri, avem asigurată biruința datorită faptului că  Hristos a biruit moartea, este viu și ne face părtași victoriei Lui.

Scopul lecției: Să descoperim slava lui Dumnezeu în moartea și învierea Domnului Isus ca și garanție a biruinței noastre asupra păcatului și a morții.


Unde se poate vedea mai bine slava Domnului decât în învierea lui Hristos? Din seara arestării Mântuitorului și până în momentul îngropării și pecetluirii mormântului, El părea un învins, iar dușmanii Săi, biruitori. În dimineața Învierii, însă, Hristos se arată plin de slavă ucenicilor Lui, care au văzut slava Lui și au crezut în El. Atunci au înțeles cu adevărat biruința lui Hristos asupra morții, asupra păcatului, tocmai trecând prin moarte și luând asupra Lui păcatele noastre ale tuturor.

Doamne, arată-ne slava Ta și ajută-ne să fim biruitori împreună cu Hristos!

Care este contextul rugăciunii de mulțumire a lui Pavel din 2 Corinteni 2:14–17?

Apostolul Pavel își începe această a doua scrisoare către Biserica din Corint binecuvântându-L pe Dumnezeu pentru mângâierea de care a avut parte în necazurile foarte mari care l-au lovit pe el și pe colaboratorii lui în Asia (1 Corinteni 1:3–11). Continuă apoi cu un răspuns dat celor care îl acuzau pe nedrept de lipsa de integritate sau de inconsecvență (1 Corinteni 1:12–22). Amintește, după aceea, de durerea provocată de păcatele din Corint, care l-au întristat pe Pavel și l-au determinat să-și amâne vizita la ei (1 Corinteni 1:23–2:11). Ultimul paragraf, care precedă rugăciunea de mulțumire a lui Pavel, are tot o nuanță tristă, parcă de insucces în lucrarea misionară din Troa, de unde Pavel pleacă cu neliniște mare în suflet (1 Corinteni 2:12–13). 

Așadar, contextul în care Pavel mulțumește pentru biruința pe care o are prin Hristos este marcat de necazul foarte mare care l-a lovit în Asia, de contestarea sa în Corint, de păcatele corintenilor, precum și de insuccesul misionar din Troa. Pavel contrabalansează tonul acesta, oarecum trist, prin conjuncția adversativă „dar”: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos”. În ciuda dificultăților, Pavel vede cum Dumnezeu îl conduce la biruință împreună cu Hristos. El poate vedea slava dincolo de suferință și biruința împreună cu Hristos în ciuda greutăților de pe pământ.

Ce înseamnă expresia „ne poartă în carul Lui de biruință”? (2:14)

Expresia „ne poartă în carul Lui de biruință” este traducerea a două cuvinte grecești (thriambeuonti hemas) care înseamnă literal „a ne expune public triumfului”, „a ne conduce la triumf”. Această expresie era folosită în vremea lui Pavel pentru procesiunile generalilor romani, care intrau triumfal în Roma în carele lor de război, fiind urmați de soldații romani victorioși, dar și de cei înfrânți, care erau expuși public ca învinși, urmând să fie uciși sau vânduți ca sclavi.  

Apostolul Pavel folosește această imagine pentru a ilustra modul în care noi participăm încă de aici de pe pământ la biruința câștigată de Hristos.  Asemenea unui general roman care se întoarce victorios la Roma și este ovaționat în carul său de luptă, în timp ce trece pe sub Arcul de triumf în marșul victoriei, tot așa Hristos a câștigat victoria și ne poartă în carul lui de biruință înspre arcul de triumf al cerului.

Ce înseamnă că „Dumnezeu ne poartă totdeauna în carul lui de biruință în Hristos”? (2:14)

Dacă suntem biruitori prin Hristos, ne putem întreba: De ce totuși experimentăm suferința, necazurile și chiar moartea pe câmpul de misiune sau în experiența vieții creștine? Pavel are parcă o revelație pe care ne-o împărtășește și nouă: „În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos…” Cine suntem noi, de fapt, în această procesiune a victoriei? Da, Hristos a biruit și ne poartă în carul lui de biruință. Da, dar avem și noi de câștigat biruința noastră asupra lumii (1 Ioan 5:4). Și celui ce va birui, Hristos îi va da să stea cu El pe scaunul Lui de domnie (Apocalipsa 3:21). Până la acel moment al celebrării victoriei depline, încă mai avem de luptat pentru a răspândi mireasma cunoștinței lui Hristos, atât printre cei care sunt pe calea mântuirii, cât și printre cei care sunt pe calea pierzării. Cum? Noi suntem mireasma lui Hristos adusă înaintea lui Dumnezeu, spune Pavel. În acele procesiuni ale triumfului de la Roma, tămâia era adusă pe altar în cinstea zeilor. Cu alte cuvinte, dacă Pavel se identifică pe sine cu tămâia mirositoare, înseamnă că și-a înțeles locul în această etapă a vieții creștine: pe altar! Altarul înseamnă foc, suferință, moarte. Dumnezeu primește ca o jertfă de bun miros slujirea cu sacrificiu pe care Pavel și colaboratorii lui o făceau pentru a duce neamurilor mireasma cunoștinței lui Hristos. Da, de această parte a cortinei, putem fi frânți și chiar înfrânți în ochii oamenilor, dar din perspectiva eternității, noi suntem purtați în carul de biruință al lui Hristos. Astfel se explică izbucnirea lui Pavel într-o rugăciune de mulțumire pentru biruința pe care o avem împreună cu Hristos, în ciuda suferințelor îndurate.

Ce înseamnă: „pentru aceștia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață”? (2:16a) 

Evanghelia proclamată de Pavel cu atât de mare sacrificiu era pentru cei care nu o ascultau o mireasmă a condamnării veșnice; asemenea tămâii din procesiunile romane, care pentru învinși însemna condamnarea. Aceeași Evanghelie, însă, este un parfum al vieții, al victoriei lui Hristos și prin Hristos, pentru cei care o primesc și o cred. Slujirea lui Pavel îi viza atât pe cei de pe calea pierzării, prin evanghelizare, cât și pe cei de pe calea mântuirii, prin ucenicizare. Pavel proclama Evanghelia pretutindeni (în sinagogă, piață, Areopag, pe malul apei etc.), evreilor și ne-evreilor, ca să fie mântuiți; dar era preocupat și să-i învețe pe ucenicii care crezuseră, cum să trăiască într-un mod vrednic de chemarea pe care au primit-o prin Evanghelie.

„Și cine este de ajuns pentru aceste lucruri?” (2:16b)

Întrebarea lui Pavel pare una retorică. Cine este suficient prin sine sau capabil pentru o astfel de lucrare? Răspunsul la această întrebare este dat de Pavel în capitolul următor: „Nu că noi prin noi înșine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou…” (2 Corinteni 3:5–6a). Biruința este prin Hristos, dar și puterea și priceperea de a răspândi parfumul cunoștinței Lui tot de la El vine. 

Cum se dovedește competența de a proclama biruința prin Hristos? (2:17a)

„Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți…” Expresia tradusă „noi nu stricăm” înseamnă literal „noi nu comercializăm”, „nu vindem pe doi bani”, „nu înșelăm”. Expresia din original se referea la comercianții care alterau calitatea vinului diluându-l cu apă sau foloseau greutăți false ca să înșele. Pavel se consumă pe sine sub povara responsabilității de a predica Cuvântul lui Dumnezeu curat, singurul care ne poate duce la victorie (2 Corinteni 4:2). Evanghelia curată, nealterată nici cu elemente iudaice (faptele Legii, circumcizia etc.), nici cu cele grecești (filosofii sau oratorii înșelătoare), nici cu cele păgâne (practici imorale sau esoterice), este singura care ne asigură biruința prin Hristos. În primele șapte capitole ale epistolei, Pavel polemizează cu învățătorii falși, care alterau Cuvântul lui Dumnezeu și îi privau pe corintenii imaturi și naivi de biruința prin Hristos. Competența se dovedește nu prin compromisuri pentru a scăpa de suferință, ci prin asumarea suferinței ca parte a urmării lui Hristos, până când El va veni să ne conducă în marșul triumfului, în slavă.  

Cum trebuie să proclamăm vestea bună a biruinței prin Hristos? (2:17b)

În contrast cu învățătorii falși, care vorbeau cu viclenie spunând nu adevărul, ci ceea ce era plăcut urechilor, Pavel afirmă despre el și colaboratorii săi:  „vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” Sinceritatea înseamnă fără viclenie, fără scopuri ascunse, metode false și interese personale. Evanghelia nu este de origine omenească și nici măcar evreiască, ci dumnezeiască. De aceea, spune Pavel: vorbim „din partea lui Dumnezeu”… noi suntem ambasadorii Lui… de aceea, „ca și cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte: Împăca-ți‑vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20). Nu doar că vorbim din partea lui Dumnezeu, dar dăm socoteală „înaintea lui Dumnezeu” de Evanghelia pe care o proclamăm. Ca să fie puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, Evanghelia trebuie să fie centrată „în Hristos”. Doar Hristos ne poate conduce la triumf. Doar prin Hristos suntem mai mult decât biruitori.

Concluzie

În concluzie, putem spune că Pavel a înțeles tensiunea dintre „deja” și „nu încă”. El a înțeles că prin Hristos noi suntem deja biruitori asupra păcatului și asupra necazurilor. În același timp, Pavel a înțeles că noi nu am ajuns încă la marșul triumfului în slavă. Hristos este acolo și ne așteaptă, dar până atunci trebuie să ne luptăm lupta cea bună a credinței, având mentalitatea de învingători, nu de învinși. „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care Îi era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și acum șade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2)

Aplicații:

Având înainte exemplul Mântuitorului și al apostolului Pavel, care au înțeles că întâi vine suferința și apoi slava:

  • Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru biruința Domnului Isus
  • Să-I mulțumim lui Hristos că ne poartă și pe noi în carul Lui de biruință 
  • Să-I cerem o mentalitate de învingători și nu de învinși
  • Să ne încurajăm prin Cuvânt, ca să nu cădem de oboseală
  • Să experimentăm biruința prin Hristos în cele mai grele necazuri
  • Să privim cu speranță deplină spre ziua învierii noastre
  • Să ne bucurăm de acum pentru biruința deplină și definitivă pe care o avem în Hristos
  • Să ne rugăm împreună cu Pavel: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte? Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 15:55–57)
  • Să lucrăm cu pasiune fără să abandonăm slujirea: „De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)

autor: Daniel Mercioniu, păstor, Biserica Baptistă „Harul” din cartierul Titan, București


Revista Crestinul Azi