Tema: Iosif – de la renunțare la acceptare
Text biblic: Matei 1:16–25
Verset cheie: Matei 1:21
Ideea centrală: A fi neprihănit înseamnă a sta în ascultare de Dumnezeu așteptând răspuns de la El și sacrificându-te spre binele celorlalți.
Scopul lecției: Să ne ajute să trăim în neprihănirea cerută de Dumnezeu, care se capătă prin jertfa Domnului Isus, făcând să se vadă slava lui Dumnezeu.
Când citim în Evanghelii despre nașterea Domnului Isus, doar două evanghelii vorbesc în mod direct despre acest eveniment: Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca. În Evanghelia după Marcu nu găsim nimic menționat despre nașterea Domnului Isus, iar în Evanghelia după Ioan doar în capitolul 1 găsim ceva despre Cuvântul [care] S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de Har și de Adevăr. Matei și Luca sunt cei care vorbesc despre nașterea Domnului Isus, însă dacă ne vom uita bine, Evanghelia după Matei are o variantă mai prescurtată a nașterii Domnului Isus, pe când Evanghelia după Luca are o variantă mai detaliată a nașterii Sale.
În lecția de astăzi suntem invitați să privim la viața lui Iosif în contextul evenimentelor legate de nașterea Domnului Isus. Iosif a fost bărbatul pe care Dumnezeu l-a ales să-l crească pe Fiul Său, pe Domnul Isus. Există un cuvânt care iese în evidență atunci când citim acest pasaj, și cuvântul acesta este neprihănire. Iosif era un om neprihănit. Ce înseamnă neprihănit?
Înseamnă fără prihană. Dar ce înseamnă fără prihană? Înseamnă un om drept, fără vină – un om integru din toate punctele de vedere. Nu exista în vremea aceea un cuvânt, o descriere mai bună a cuiva decât să-i spui că este un om neprihănit. Când oamenii spun despre tine că ești un om neprihănit este bine, când însă Dumnezeu spune despre tine că ești neprihănit este extraordinar de bine. Iosif era unul dintre acești oameni cu o reputație bună în Nazaret, era un om muncitor, era harnic, era neprihănit, și lecția de astăzi ne vorbește despre el, despre ceva s-a întâmplat în viața lui. A existat un moment în viața sa când neprihănirea i-a fost pusă la încercare. În studiul de azi ne vom uita la Iosif ca să vedem cum Dumnezeu l-a răsplătit pentru neprihănirea sa. Când Dumnezeu onorează neprihănirea?
1. Când veștile rele se pot transforma în vești bune
Vedem în Iosif un om ca oricare dintre noi, un om care din tinerețe a căutat să ducă o viață sfântă, să împlinească Scriptura, să fie plăcut lui Dumnezeu. Era un tânăr care a ajuns la vremea căsătoriei, un tânăr care și-a făcut planuri pentru viitor, un tânăr care atunci când mergea la sinagogă se închina Domnului și se ruga pentru căsătoria lui, pentru fata credincioasă alături de care să-și întemeieze o familie și să experimenteze fericirea în viața de familie.
Alegerea s-a oprit asupra Mariei și a fost decizia cea mai bună, pentru că pe ea a ales-o și Dumnezeu. În vremea aceea logodna avea aproape valoare de căsătorie, cei doi s-au logodit și urma să aibă loc nunta. Logodnicii stăteau separați, și de acum își făceau planuri de nuntă dar dintr-o dată vine o veste șocantă: Maria era însărcinată!
Iosif deja a început să se gândească ce-o să facă, neprihănirea lui nu se împăca cu această situație. Dar se întâmplă ceva, Iosif are un vis în care un înger face lumină în problema complicată a lui Iosif (vv. 20–21). Vestea cea rea s-a transformat într-o veste bună, fiindcă Domnul a ales ca în casa neprihănitului Iosif să vină Hristosul. Astfel că Dumnezeu onorează neprihănirea, Iosif aflând că în familia lui se împlinește cea mai așteptată promisiune din Biblie: venirea pe lume a lui Mesia.
Dacă ne-am întreba în această zi de sărbătoare: câți dintre noi așteptăm sărbătoarea nașterii Domnului Isus sub umbra unei vești proaste? Dar după cum vedem, atunci când ești un om neprihănit, veștile rele se pot transforma în vești bune! Bineînțeles ele nu se transformă în mod automat, dar Domnul Isus poate schimbă reacția noastră la aceste vești. El nu întotdeauna ne garantează bucuria în termenii lumii, dar El a venit în primul rând să ne schimbe pe noi, dându-ne bucuria mântuirii.
După ce Iosif a avut acest vis, s-a schimbat modul lui de a percepe ce i se întâmplă. El împreună cu Maria erau de acum siguri că Dumnezeu este în control și lucrează. Este o lecție și pentru noi că în mijlocul veștilor rele trebuie să fim siguri că Dumnezeu este cu noi și că nimic nu este scăpat de sub controlul Lui. Vestea bună pentru Iosif a fost că Isus se va naște în familia lui. Vestea bună pentru noi este că Domnul Isus se poate naște în inimile noastre.
2. Când compasiunea învinge condamnarea (v. 19)
Originalul din limba greacă spune că Iosif bărbatul ei pentru că era un om neprihănit nu voia s-o facă de rușine. Un om neprihănit nu intenționează să facă de rușine pe nimeni înaintea lumii, și Iosif, pentru că era un astfel de om, avea convingeri puternice. La început Iosif credea că Maria este vinovată de încălcarea legii și pe deasupra, posibil să creadă că Maria minte. De aceea și-a pus în gând s-o lase pe ascuns, și acum Iosif avea două alternative: să facă un mare scandal și s-o ducă pe Maria în fața rabinului în Sinagogă acuzând-o public de adulter, sau să aplice o altă literă a legii, să nu specifice motivul pentru care s-au despărțit și fără prea multă publicitate să rupă logodna. Iosif trebuia să aleagă și a ales cea de-a doua metodă, s-o lase pe ascuns. Iosif este omul care știe să aplice spiritul legii, nu litera legii. Litera legii spunea: „Fă-o de rușine, să fie împroșcată cu pietre și să moară pentru că a greșit.”
Avem astfel de învățat să facem exact ce-a făcut Iosif, să stăm la dispoziția lui Dumnezeu în neprihănire și atunci poți să acționezi cu compasiune în dragoste. Asta a făcut Iosif. El în sinea lui a spus: „Știu că Maria a păcătuit dar am milă de ea, o las pe ascuns.” Este exact și ceea ce Domnul Isus a făcut în cazul femeii prinse în preacurvie. El a spus: Cine este fără păcat să ridice piatra și să arunce! Compasiunea învinge condamnarea! Un om neprihănit știe să pună întotdeauna compasiunea înaintea condamnării. De la Iosif învățăm că trebuie să privim lucrurile puțin altfel, dintr-o altă perspectivă, o perspectivă care să conțină compasiune.
3. Când călăuzirea divină e mai importantă decât planurile personale (v. 20)
Pe când se gândea el la aceste lucruri ne arată că Iosif n-a luat o decizie de moment. Iosif a gândit, a fost frământat, n-a fost impulsiv, și a zis în sinea lui: „Nu pot acum să iau decizia aceasta, acum sunt prea supărat, trebuie să mă liniștesc, trebuie să caut în călăuzirea lui Dumnezeu”. Credea că Maria e vinovată, dar și-a luat timp să gândească și probabil această concluzie de a lăsa-o pe ascuns a fost ideea la care a ajuns poate în urma multor zile de gândire și poate că în urma multor zile de post și rugăciune. Probabil că aștepta acel sentiment de pace, acel sentiment de liniște pe care îl simțim în inima noastră, care este un indicator de la Domnul că am luat o decizie bună.
Dumnezeu poate să vorbească prin vise, dar există multe vise și majoritatea din ele vin din mulțimea gândurilor, așa cum spune Biblia. În cazul lui Iosif, Domnul a ales să îi transmită mesajul Său foarte clar. După Matei 1:20 avem Matei 2:13, unde din nou Iosif are un vis, prin care este înștiințat să fugă de Irod. Apoi în Matei 2:19 Iosif are un alt vis, prin care este înștiințat să se întoarcă în țara lui Israel, fiindcă Irod murise. Vedem aici că Dumnezeu vorbește prin Cuvântul Său dar El poate să vorbească și printr-un vis, cum poate să vorbească și printr-un mesager al Lui.
Călăuzirea divină este mai importantă decât planurile personale. Asta nu înseamnă că nu ne mai facem planuri, dar să nu luăm decizii până nu primim confirmarea de la Domnul că deciziile pe care le-am luat sunt bune. Confirmarea vine prin Cuvântul Său, dar poate veni și prin pacea pe care o avem în inimă. Dumnezeu este Cel care alege modul în care ne vorbește. A fost bun planul lui Iosif de a o lăsa pe Maria pe ascuns? La momentul acela, da. Până când Iosif n-a știut adevărul, planul lui a fost bun. Însă a venit planul cel mai bun, planul lui Dumnezeu, care i-a spus: „Nu face lucrul acesta, ceea ce tu crezi acum că o să-ți aducă rușine, mai târziu o să-ți aducă onoare, o să fii omul care Îl crește pe Fiul lui Dumnezeu”. Atunci când ne bazăm pe planurile noastre, pe instinctul de moment, și uităm de călăuzirea lui Dumnezeu, s-ar putea să facem greșeli fatale, însă un om neprihănit nu uită de faptul că a accepta călăuzirea lui Dumnezeu este cel mai important lucru!
Dumnezeu să ne îmbrace pe toți cu neprihănirea Lui, o neprihănire care se capătă prin credința în Fiul Lui și pe care Dumnezeu o onorează. Când Dumnezeu onorează neprihănirea, veștile rele se pot transforma în vești bune, compasiunea învinge condamnarea și călăuzirea divină devine mai importantă decât planurile noastre.
Aplicație
În ciuda faptului că, din punct de vedere al aparențelor, Iosif se consideră trădat, înșelat și înjosit, el nu acționează din instinct, nu se grăbește să ia o decizie prin care să ceară răzbunare pentru orgoliul de bărbat rănit, el așteaptă un timp; noaptea se dovedește a fi un sfetnic bun și pentru el. După ce se gândește, hotărăște să acționeze astfel încât să nu aducă prejudicii Mariei.
A fi neprihănit înseamnă să nu fii preocupat de răzbunare, să nu cauți distrugerea celorlalți, să aștepți răspuns de la Dumnezeu și să fii dispus să te sacrifici pentru binele celorlalți și pentru Dumnezeu.
autor: Ovidiu Copăcean, păstor, Biserica Creștină Baptistă din Dognecea, județul Caraș Severin;
e‑mail: ovidiucopacean@yahoo.com
