Explicații studiu biblic 31 iulie

Tema: Înțelegerea dragostei creștine

Text biblic: 1 Ioan 3:10b–24

Verset cheie: 1 Ioan 3:16

Ideea centrală: Noi cunoaștem dragostea lui Dumnezeu pentru noi prin jertfa lui Hristos, și o exprimăm mai departe prin dragostea de frați și printr‑o viață sfântă, ca adevărați copii ai lui Dumnezeu. 

Scopul lecției: Să știm să ne verificăm viața, ca să fim siguri că trăim în sfințenie și dragoste frățească ca adevărați copii ai lui Dumnezeu. Să ne corectăm dacă nu suntem într‑o situație bună de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu.


Verbele „a ști” și „a cunoaște” apar des în epistola 1 Ioan. Aceasta înseamnă că sunt multe lucruri pe care Dumnezeu ne invită să le învățăm de la El și să ajungem să le știm bine. Prin ele ne verificăm viața, ne evaluăm ascultarea de Domnul în conformitate cu standardele sale. Așa aflăm cum să înțelegem voia Lui și să trăim conform ei. În această lecție vom învăța să înțelegem ce înseamnă dragostea creștină și cum putem să trăim practic în iubire frățească.

1. Copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului (v. 10)

În 1 Ioan 3:10 Cornilescu traduce prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Verbul exact din versetul 10 spune, de fapt, în grecește, că „așa se arată” sau „așa se vădește” care sunt copiii lui Dumnezeu și care sunt copiii diavolului. Avem aici un fel de semn prin care putem identifica cine este credincios și cine nu este. Scriptura ne ajută să știm cine sunt oamenii din jur, care este sursa vieții noastre, precum și ce model de viață avem.

Acuzația sau observația că unii oameni pot fi copiii diavolului este folosită și în evanghelii, chiar de Hristos. În Ioan 8:44 El zice: voi din tatăl vostru diavolul sunteți și poftele tatălui vostru vreți să le împliniți. În Apocalipsa 2:9; 3:9, Isus vorbește despre unii iudei și spune că sunt din „sinagoga satanei”. Dumnezeu i‑a creat pe toți oamenii și toți sunt, prin creație, copiii lui Dumnezeu, dar, totuși unii ajung să asculte de Satan. El este de la începutul lumii o ființă mincinoasă și ucigașă, de fapt, tatăl minciunii și al urii ucigașe. 

2. Semnele copiilor lui Dumnezeu sunt viața sfântă și iubirea frățească (vv. 11–17).

Cele două teste ale apartenenței adevărate la familia lui Dumnezeu sunt trăirea în sfințenie (adică „înfăptuirea” neprihănirii, în textul grecesc) și iubirea fraților credincioși. Adeseori creștinii sunt gata să fie corecți, drepți, atenți în multe din acțiunile lor, dar nu arată și iubire de oameni, nu sunt îngăduitori, buni, iertători, nu oferă o șansă de îndreptare cuiva care a greșit.

Iubirea frățească este parte integrantă a evangheliei, a veștii bune predicate de la bun început de Isus și de apostoli. Lipsa de iubire duce la invidie și gelozie. Ele conduc la ucidere. Cele 10 porunci ne atenționează să nu poftim la ce este al altora, nici să nu ucidem. Exemplul lui Cain și Abel este clar pentru toți și oarecum neașteptat. Testul iubirii a fost testul pe care Cain nu l‑a trecut. De aceea, Cain a fost „de la cel rău”, adică s‑a lăsat motivat de cel rău, și a trecut la fapte. Cuvintele lui Ioan sunt chiar mai aspre, pentru că textul zice el că a fost „din cel rău”. Din cel rău au venit motivațiile lui Cain, invidia lui, nemulțumirea, dorința de suprimare fizică a lui Abel. 

Oare noi trecem acest test? Ioan ne îndeamnă să nu îl imităm pe Cain. O aplicație importantă este că același comportament de ură îl poate avea și lumea față de cei credincioși. Într‑o asemenea situație nu trebuie să ne mirăm dacă lumea ne urăște, fiindcă aceasta este reacția normală a celor ce nu sunt copii ai lui Dumnezeu. El ne va ocroti în mijlocul acestor respingeri și ne va da putere.

În versetul 14 vedem că iubirea de frați este un mijloc prin care știm dacă am trecut din moarte la viață. Dumnezeu insistă să ne iubim frații de credință. Altfel, nu recunoaștem și nu dovedim că suntem parte în același plan de mântuire și transformare a vieții. Acela care nu își iubește fratele, stă în moarte, locuiește în moarte și practică moartea, adică își ucide lent, prin absența iubirii, frații. Cine ucide sufletul altcuiva prin ură și neiertare, prin lipsă de dragoste, îl sufocă social și spiritual, și într‑un asemenea om, viața lui Dumnezeu nu este o realitate permanentă, stabilă, care se vede mereu. Testul iubirii frățești este foarte serios. Nu se poate intra în cer sau în veșnicie cu o inimă care urăște. 

3. Iubirea frățească adevărată este practică (vv. 16–18).

Iubirea adevărată nu se arată doar prin declarații de iubire, ci prin dăruire și slujire. Dragostea care vine de la Dumnezeu aduce în noi o forță mai mare decât răutatea oamenilor și ne conduce la slujire reciprocă. 

Scriptura zice că în mod practic trebuie „să ne dăm viața pentru frați”, sau să ne punem viața la dispoziția lor. Trebuie să observăm că nu zice să facem acest lucru neapărat pentru toți oamenii, deși nu exclude deloc acest lucru, ci spune să facem așa pentru cei credincioși. Modelul acestei iubiri este Hristos, care și‑a dat viața pentru noi. De fapt, El și‑a dat viața pentru toți oamenii (4:14).

S‑ar putea ca un alt model bun să fie și Iosif, care și‑a iertat frații și i‑a ajutat în mod practic să nu moară de foame și să supraviețuiască. A iubi practic înseamnă să îi ajutăm pe frați când ei sunt în nevoie, iar noi avem resursele sau proviziile necesare (bogățiile lumii acesteia). Cine își ține inima deschisă îi ajută pe frați, dar o inimă închisă nu îi ajută în nevoile vieții. Să observăm bine ce nevoi practice sunt în jurul nostru. Dacă nu ajutăm practic pe frați înseamnă că iubim doar cu vorba – sau doar „cu limba”, nu cu fapta și cu adevărul (vv. 16–18).

4. Beneficiul sufletesc al iubirii practice este liniștirea inimii (vv. 19–22).

O inimă neliniștită simte condamnarea insistentă pentru ceea ce nu facem sau nu suntem. Ea simte certarea conștiinței așa cum spune Pavel în Romani cap. 2–3, unde propriile noastre gânduri apreciază sau acuză felul nostru de viață.

Ioan ne spune că în toate aceste cazuri trebuie să venim la Dumnezeu, pentru că El Însuși este instanța supremă și El știe cel mai bine care este verdictul corect. Regele David se ruga Domnului pentru cercetare în vederea îndreptării vieții (Psalm 139:23, 24: Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima! Încearcă‑mă, și cunoaște‑mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du‑mă pe calea veșniciei!”). Profetul Ieremia recunoștea că inima omului este foarte înșelătoare și ascunsă (Ieremia 17:9: Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea).

Noi venim la Dumnezeu ca să beneficiem de iertarea lui Hristos și de schimbarea vieții prin Duhul Sfânt. Chiar dacă ne urmăresc gândurile acuzatoare, uneori obsesiv, că nu am dovedit îndeajuns iubirea de oameni, Domnul ne știe bine ființa și motivațiile interioare, starea noastră. Domnul poate să dea verdictul final, iertarea, peste acuzațiile inimii noastre, conform lucrării harului Său. Dumnezeu este o instanță mai mare decât inima noastră și El știe totul. Beneficiile unei inimi liniștite și iertate, pe care Dumnezeu o acceptă, sunt pacea sufletească și îndrăzneala în rugăciune.

Dacă ascultăm poruncile lui Dumnezeu și facem ce Îi este plăcut, putem veni cu orice cerere la El, având siguranța că El ne ascultă.

5. Iubirea frățească este o poruncă (vv. 23, 24).

Testul final al vieții de credință este ascultarea de poruncile Domnului. În 1 Ioan 3:21‑24 sunt amintite două dintre ele: credința în Isus și iubirea frățească. Prima poruncă ne conduce la primirea mântuirii (prin credință), în timp ce a doua poruncă ne conduce la trăirea mântuirii (prin iubire). Duhul Sfânt este o prezență puternică în viață, prin care putem înfrânge păcatul și începem să trăim în iubire. Duhul Sfânt este și rămâne în noi. Îi mulțumim lui Dumnezeu care ne‑a dăruit Duhul Sfânt că Acesta rămâne în noi și ne ajută să păzim poruncile lui, adică să ne iubim frații în Hristos.

Aplicații

Ar trebui să ne aplicăm în primul rând nouă testul din 1 Ioan 3:10b. Trăim în sfințenie? Îi iubim pe frați și pe surori? Atunci se vede că suntem copiii lui Dumnezeu. Dacă nu, arătăm ca niște oameni care îl urmează pe cel rău.

Dragostea se arată prin faptul că evităm gelozia și invidia. Aceasta înseamnă că dacă vedem pe cineva mai bun, îl vom aprecia și îl vom lăuda, nu vom încerca să îl punem jos și să îl vorbim de rău. Putem verifica dacă îi apreciem pe cei ce slujesc în biserică, sau dacă mai degrabă simțim plăcere să îi criticăm și să le arătăm tuturor că, de fapt, nu sunt chiar așa de grozavi. Poate ai un concurent în slujirea ta de predicare la amvon, de cântare și laudă în corul bisericii, în grupul de închinare, în slujirea altora sau în administrație (contabil, casier, diacon). Te deranjează, îl eviți, îl vorbești de rău, cauți să îl îndepărtezi? Dacă faci așa, inima ta este ca a lui Cain. Neapărat trebuie să ne vorbim de bine, să ne apreciem, să ne promovăm, să ne ajutăm, să nu ne simțim concurenți și să reacționăm negativ. Aceasta este porunca Domnului.

Dragostea adevărată se vede și din felul practic în care „ne dăm viața pentru frați”. Aceasta înseamnă că dorim să ne investim în ei, că ne punem viața la dispoziția lor. Putem face un test simplu. Fă un calcul al bugetului tău de timp pe o săptămână: cât timp cheltuiești slujindu‑i pe alții? Desigur, cifrele trebuie să fie realiste. Există și profesia ta mai întâi, și familia pe care o slujești direct și în primul rând. Și totuși, oare punem deoparte timp în care să îi slujim pe ceilalți? Oare iubirea noastră este doar o declarație sau o slujire practică?

Să verificăm apoi cum stăm cu condamnările inimii. Fă o listă cu lucrurile în care inima ta te acuză cel mai mult. Ce crezi că îți lipsește? Ce greșeli se repetă în viața ta? În ce domenii te dovedești neascultător? Te‑ai gândit să discuți despre aceste lucruri cu Domnul, în rugăciune? Ce crezi că îți spune El? În ce fel crezi că Duhul Sfânt vrea să se implice practic în viața ta, în aceste privințe?

Sugestii practice:

• Fă o listă relativ scurtă cu persoanele pe care le admiri în biserică și o altă listă cu cele pe care le detești. Roagă‑te să îi poți iubi pe cei ce te disprețuiesc sau îți fac rău în mod continuu. Cum ai putea să le arăți o iubire frățească și să îi ajuți când au nevoie?

• Există persoane pe care le invidiezi că sunt mai talentate, mai apreciate de ceilalți decât tine? Roagă‑te ca Domnul să îi binecuvânteze în continuare. Gândește‑te ce calități ai și tu, și ce anume Dumnezeu vrea să încurajeze în viața și slujirea ta. Poți lua câteva măsuri practice ca să devii mai eficient și tu?

• Ia o decizie și cere iertare Domnului pentru lucrurile în care inima ta te acuză și acuzația este adevărată. În ce fel ai putea să îndrepți lucrurile? Recunoști puterea sângelui lui Hristos de a te ierta de aceste greșeli și puterea Duhului de a te ajuta să te îndrepți, să te corectezi? Meditează la felul în care te ajută practic Duhul Sfânt în aceste privințe.

Întrebări pentru discuții:

• De ce spune Scriptura că Satan este de la început tatăl minciunii și al uciderii (Ioan 8:44)?

• Cum poate cineva să devină copil al lui Dumnezeu? Explicați. Dar un copil al lui Dumnezeu, poate fi în primejdie să devină un copil al celui rău? De ce da și de ce nu?

• Cât de corecte sunt acuzațiile conștiinței? Sunt ele întotdeauna corecte? Poate fi conștiința învățată lucruri noi? De unde își ia ea standardele? Ce credeți că înseamnă în Evrei 10:22, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău, și cu trupul spălat cu o apă curată?


autor: Octavian D. Baban, pastor; membru al echipei de redactare a mate­rialelor pentru studiul biblic 2022; email: obinfonet@gmail.com


Revista Crestinul Azi