Tema: Disciplina postului
Text biblic: Luca 5:29–39; Isaia 58
Verset cheie: Matei 6:16–18
Ideea centrală: Postul reprezintă un strigăt de disperare după Dumnezeu. Deși în timpul postului tot trupul nostru strigă după hrană, cea mai mare nevoie pe care noi o avem nu e hrana pentru trup, ci hrana pentru sufletul nostru: prezența lui Dumnezeu în viața noastră.
Scopul lecției: Să fim motivați să folosim disciplina postului ca un timp în care să-L dorim pe Dumnezeu și să ne găsim împlinirea în El mai mult decât în orice altceva.
Aspecte generale: Ce este postul?
Postul reprezintă exprimarea tânjirii sufletului nostru după Dumnezeu, ignorând orice altă nevoie, inclusiv nevoile fundamentale ale trupului. Prin post ne disciplinăm și ne privăm inclusiv de ceea ce trupul nostru are nevoie, cu scopul de a ne a ne concentra toată atenția pe nevoia noastră supremă de Dumnezeu. Postul nu este un scop în sine sau stricta abstinență de la mâncare, ci, în esență, postul înseamnă abstinență de la lucrurile care sunt legitime de dragul unui scop spiritual.
În cartea Celebrarea Disciplinei, Richard Foster afirma: „Mai mult decât orice altă disciplină, postul arată ce anume ne controlează!” Maturitatea vieții de credință este cel mai clar vizibilă în dorința noastră după Dumnezeu. Postul înseamnă apropiere de Dumnezeu și sensibilizarea inimii noastre pentru a auzi vocea lui Dumnezeu.
Postul în Vechiul Testament
În Vechiul Testament regăsim numeroase situații în care poporul lui Dumnezeu postește. Legea cerea o zi de post pe an, cu ocazia celebrării Zilei Ispășirii. Aceasta este singura zi pe care a cerut-o Dumnezeu pentru post (Levitic 16:29–30; 23:27–31; Numeri 29:7), în perioada în care Legea a fost dată.
Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele (expresie care denotă postul). Aceasta să fie o lege veșnică (Levitic 16:31).
Ulterior poporul a avut patru momente de post pe an (Zaharia 7:3, 5; 8:19). Pe lângă aceste momente consacrate, în decursul istoriei regăsim diverse ocazii în care poporul lui Dumnezeu postește (exemplu: Isaia 58; Judecători 20:26; 1 Samuel 7:5, 6; Ezra 8:21-23; Neemia 9:1–3; Estera 4; Daniel 9–10; Ioel 2:12; Iona 3:5–10).
Isaia 58
Acest capitol al cărții Isaia reprezintă capitolul despre post prin excelență. Postul însemna exprimarea seriozității umblării cu Dumnezeu. Cu toate acestea, până și cele mai alese discipline spirituale pot fi distorsionate prin practică sau prin motivație greșită.
1. Pericolul unei spiritualități aparente (vs. 1–4)
Isaia 58 prezintă poporul care postește, dar care este înglodat de păcat. Limbajul din v. 2 reflectă o comunitate de oameni care în aparență sunt foarte religioși:
• În aparență… Îl întreabă pe Dumnezeu în fiecare zi
• În aparență… vor să afle căile lui Dumnezeu
• În aparență… înfăptuiesc neprihănirea
• În aparență… nu au părăsit Legea lui Dumnezeu
• În aparență… doresc dreptate
• În aparență… doresc să se apropie de Dumnezeu.
Toate aceste aspecte sună extraordinar de bine, însă…
Adevărul este că putem păcătui ascunși sub cele mai spirituale forme.
Adevărata motivație (v. 3): Dumnezeu să fie impresionat! Motivația religiozității lor era ca Dumnezeu să vadă cât au făcut ei pentru El. Închinarea era despre și pentru ei: Noi postim! Doamne, ne vezi?
Faptul că întreprindem în aparență niște activități spirituale, nu înseamnă că suntem spirituali.
Dumnezeu nu este impresionat de formele noastre religioase de închinare. Dumnezeu nu era impresionat de faptul că:
• cineva își chinuie sufletul și trupul o zi fără mâncare (v. 5a: să-şi chinuiască omul sufletul o zi?)
2. Așteptările lui Dumnezeu (vs. 5–14)
• cineva are o postură de închinare: capul aplecat ca o trestie (v. 5b: să‑și plece capul ca un pipirig)
• cineva etalează forme exterioare ale unei aparente stări de pocăință (v. 5c: să se culce pe sac și cenușă).
Dumnezeu avertizează că formele exterioare nu vor compensa niciodată realitatea interioară. Să nu confundăm trăirea neprihănită cu fervoarea religioasă. Problema fariseilor din vremea Domnului Isus a fost tocmai faptul că au transformat această disciplină spirituală într-o carte de vizită care nu avea niciun corespondent autentic în viața lor.
Criteriile pentru un POST plăcut lui Dumnezeu:
Relațiile cu cei din jur (vs. 6, 7)
Dumnezeu nu este impresionat de postul nostru DACĂ în relațiile noastre suntem plini de invidie și aroganță. Modul cum tratăm oamenii din jurul nostru este testul spiritualității noastre. Primele opt cerințe care descriu postul plăcut lui Dumnezeu are de-a face cu modul în care cel care postește se relaționează la cei din jur.
În timp ce poporul postea și părea foarte spiritual, robii erau asupriți, cei flămânzi erau ignorați iar cei nenorociți erau lăsați fără ajutor. De fapt, majoritatea aspectelor din acest pasaj au de-a face cu relaționarea la cei din jur (v. 4: ciorovăire, ceartă, aroganță; v. 9: asuprire, amenințări etc.).
Isaia subliniază faptul că Dumnezeu nu ia aminte la cei care postesc, câtă vreme cei înfometați din jur nu erau hrăniți. Dumnezeu nu-i asculta pe cei care se înfometau și se supuneau la chinurile postului, deoarece aceștia îi înfometau și îi chinuiau pe robii lor.
Nu putem să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne asculte când suntem în post, câtă vreme suntem indiferenți față de cei de lângă noi și față de nevoile lor. Postul adevărat înseamnă manifestarea bunătății în relațiile inter-personale.
Relația cu Dumnezeu (vs. 9–11)
Problema postului descris în Isaia 58 nu doar că lăsa păcatul neatins, dar îl și acoperea. Postul înseamnă dezlegare de ceea ce este rău și apropiere de Dumnezeu.
Postul adevărat are de-a face cu sufletul. Afirmația „dacă vei da mâncarea ta celui flămând” (v. 10) vizează sufletul celui care postește. Termenul folosit aici, atât în textul ebraic (nephes), cât și în traducerea grecească LXX (psuchē), este suflet. Sensul este: dacă îți vei da sufletul tău celui flămând, nu doar mâncarea. Este ușor să oferim mâncare și ajutoare umanitare, dar e mult mai greu să punem suflet și să ne oferim pe noi înșine celor în nevoi.
Postul adevărat trebuie să aibă la bază o relație autentică cu Dumnezeu manifestată la nivelul sufletului, nu la nivelul performanțelor religioase.
La un moment dat, Domul Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura!” (Ioan 7:38). Care pasaj din Scriptură menționează acest lucru? Pasajul din Isaia 58 unde se vorbește despre post și implicațiile postului:
Isaia 58:11 „Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”
Credința și relația vie cu Isus înseamnă împlinirea Scripturii din Isaia 58, o lucrare de dedicare față de semeni izvorâtă din relația cu Dumnezeu.
Postul în Noul Testament
Disciplina postului o regăsim în Noul Testament în viața și învățătura Domnului Isus și în practica Bisericii.
Exemplul Domnului Isus
Botezul și postul marchează începutul lucrării publice a Domnului Isus. La începutul lucrării Sale, după ce a fost botezat, Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie, unde a postit patruzeci de zile. După aceasta El a fost ispitit de diavolul tocmai cu o ispită la nivelul trupului (Matei 4:1–11). Răspunsul la ispitirea diavolului e un principiu pe care Dumnezeu a dorit să îl imprime în viața poporului în pustie: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (citat din Deuteronom 8:3). Principiul acesta reflectă o realitate fundamentală: cea mai mare nevoie a omului nu este hrana pentru trup, ci hrana pentru suflet – hrană regăsită în Dumnezeu.
Învățătura Domnului Isus
În predica de pe munte Domnul Isus vorbește despre motivația și metoda postului (Matei 6:16–18; Marcu 2:18–22). Postul nu este o practică prin care cei din jur să observe cât de spirituali suntem, ci o apropiere de Dumnezeu care vede și care răsplătește.
Când ucenicii lui Ioan L-au întrebat pe Domnul Isus de ce ucenicii Săi nu postesc, răspunsul pe care l-au primit avea o puternică semnificație mesianică: „Se pot jeli nuntașii câtă vreme este mirele cu ei?” (Matei 9:15). Răspunsul sugerează clar faptul că Isus este Mirele lui Israel. Deseori în Vechiul Testament Dumnezeu este prezentat în termenii unui parteneriat de soț și soție în relație cu Israel (Isaia 62:4; Ezechiel 16:8; Osea 2:16).
Totodată, răspunsul are și o notă profetică: Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti (v.15b).
Această afirmație cu privire la lipsa Mirelui poate avea două interpretări:
• lipsa Mirelui: momentul în care Domnul Isus a fost în mormânt
• lipsa Mirelui: momentul în care Domnul Isus a fost înălțat la cer.
Nu avem nicio referință biblică cu privire la faptul că în perioada în care Domnul Isus a fost pus într-un mormânt ucenicii au postit, dar în perioada Bisericii se vorbește de câteva ori despre post (Faptele ap. 13:2, 3; 14:23; 27:9; 1 Corinteni 7:5; 2 Corinteni 6:5; 11:27). Așadar, deducem faptul că această profeție se referă la momentul în care credincioșii vor posti în lipsa Mirelui, în contextul în care Domnul Isus va fi înălțat la cer.
Pentru a înțelege importanța postului, într-o altă împrejurare, Domnul Isus subliniază faptul că sunt lucrări speciale care nu se pot duce la îndeplinire fără post (Matei 17:21; Marcu 9:29). Disciplina postului este vitală pentru lucrarea Împărăției lui Dumnezeu. Sunt lucrări speciale de eliberare care nu se pot realiza fără post și rugăciune.
Practica Bisericii primare
Practica postului este prezentă în lucrarea Bisericii primare. În Faptele apostolilor, capitolul 13, când Biserica avea nevoie de călăuzire în vederea lucrării de răspândire a Evangheliei, soluțiile la care ea apelează sunt chiar postul și rugăciunea (Faptele ap. 13:2, 3; 14:23).
De asemenea în practica apostolului Pavel regăsim postul și rugăciunea ca realități esențiale (2 Corinteni 6:5; 11:27).
Aplicații:
Aspecte practice: Cum să începem?
Postul trebuie să aibă o perioadă de timp concretă și un scop foarte bine definit. Exemple:
• Apropierea de Dumnezeu manifestată în pasiunea trăirii pentru El („întoarcerea la dragostea dintâi”, Apocalipsa 2:4)
• Înaintarea Împărăției lui Dumnezeu prin lucrarea Bisericii și propovăduirea Evangheliei (Faptele ap. 13:2)
• Eliberarea de egoism, materialism și superficialitate în viața de credință (Isaia 58)
• Motive personale
Postul trebuie să fie asociat cu:
• Rugăciunea
• Citirea Scripturii
• Mărturisirea păcatelor personale
• Renunțarea la preocupările care nu sunt de factură spirituală (un exemplu concret este nu doar oprirea de la mâncare dar și renunțarea la timpul de ecran – telefon, televizor, tabletă, computer).
Observații:
• Trebuie neapărat să luăm în considerare starea de sănătate (e diferență între o persoană sănătoasă și o persoană care trece prin suferință iar pentru aceasta trebuie să ia medicamente). Cei dependenți de medicamente trebuie să respecte tratamentul conform recomandărilor medicului, cel mai important lucru în aceasta perioadă fiind atitudinea inimii.
Fiecare credincios trebuie să decidă într-un mod personal perioada de post în funcție de starea de sănătate. Atenție: să nu ne scuzăm cu sănătatea pentru a nu posti, dar nici să nu ignorăm starea de sănătate pentru a posti. Avem nevoie de discernământ din partea lui Dumnezeu pentru a înțelege care este alegerea corectă.
• Fizic, postul înseamnă și o anumită detoxificare a corpului, de aceea să ne așteptăm la o stare de disconfort (dureri de cap, o stare de tensiune în trup etc.).
• Timpul de post trebuie să fie un timp centrat pe rugăciune, închinare, laudă etc., nu pe disconfortul fizic. Dumnezeu ne cunoaște limitele trupului, dar și dorințele inimii.
• Cei care lucrează e important să caute undeva un loc retras și un timp propice în care atenția să le fie focalizată înspre Dumnezeu.
• La încheierea postului, cantitatea de mâncare trebuie dozată progresiv. Atitudinea nu trebuie să fie una a disperării fizice (În sfârșit pot mânca!), ci una a disperării spirituale (Doamne, mai flămând decât trupul meu vreau să fie sufletul meu după Tine!).
Ce să nu facem când postim.
Cel mai greșit lucru este să postim având o motivație greșită sau să credem că postul e o metodă prin care Îl putem forța pe Dumnezeu să ne îndeplinească cererile. Postul nu înseamnă greva foamei înaintea lui Dumnezeu și nici cură de slăbire.
• Nu postim pentru a fi văzuți de ceilalți.
ATENȚIE: Între a fi văzut că postesc și a posti pentru a fi văzut este o diferență majoră!
• Nu postim cu gândul că ne putem crea merite prin post.
• Nu postim pentru a ne ispăși păcatele sau pentru a scăpa de un sentiment de vinovăție. Postul nu înlocuiește pocăința și nu reprezintă o metodă de iertare a păcatelor.
Întrebări pentru discuții:
• Ce reprezintă postul pentru noi?
• În ce mod experiența postului a însemnat o apropiere de Dumnezeu?
• Care au fost provocările cele mai mari în perioada în care am postit?
• Care au fost binecuvântările de care am avut parte în urma unei perioade de post?
autor: Ovidiu Hanc, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Dragostea” Arad; e-mail: ovidiu.hanc@gmail.com
