Tema: Disciplina dărniciei
Text biblic: 1 Corinteni 16; 2 Corinteni 9
Verset cheie: Faptele Ap. 20:35
Ideea centrală: Credinciosul trebuie să deprindă dărnicia din generozitate.
Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem importanța disciplinei dărniciei și să ne motiveze să dăruim cu generozitate.
Cu toate că este unul dintre cele mai evitate subiecte de predicatorii Bibliei, acesta nu poate fi ignorat, pentru că Biblia vorbește cu prisosință despre el, și anume subiectul banilor și al dărniciei. De fapt, una dintre disciplinele importante pentru un creștin este disciplina dărniciei. Deoarece de-a lungul istoriei banii au avut un impact major asupra vieții omului și-l vor avea până la sfârșitul vremurilor, în Scriptură, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament, găsim explicată clar și pe larg voia lui Dumnezeu cu privire la bani. Pentru că lupta cu lăcomia este lungă și grea, este important ca poporul lui Dumnezeu, condus de Duhul Sfânt, să dezvolte o atitudine corectă față de resursele financiare și o disciplină în a dărui din ceea ce a primit de la Dumnezeu.
Apostolul Pavel menționează în epistolele sale care este voia lui Dumnezeu pentru oameni cu privire la bani și la dărnicie. De altfel, în 1 și 2 Corinteni, unul dintre subiectele explicate în repetate rânduri este cel al dărniciei și al banilor.
În lupta împotriva lăcomiei disciplina dărniciei îl ajută pe credincios să învingă această ispită feroce. Din această cauză Biblia în general și lecția noastră în particular ne aduc înainte motive pentru care să dăruim cu generozitate.
În întâia sa epistolă către corinteni, apostolul Pavel îndeamnă Biserica din Corint să dăruiască pentru frații lor care se află în Ierusalim. În ciuda imaginii unui Ierusalim prosper, Biserica din Ierusalim se afla într-o mare problemă financiară. Banii dăruiți de primii credincioși din vânzarea terenurilor au fost cheltuiți, creștinii erau persecutați de către evrei și, cel mai probabil, cu greu puteau să-și administreze afacerile într-un mediu atât de ostil. De aceea, apostolul Pavel așază responsabilitatea dărniciei pentru Biserica din Ierusalim pe umerii credincioșilor dintre neamuri, inclusiv pe ai celor din Corint.
În 1 Corinteni 16, după ce apostolul le aduce aminte despre slava învierii Domnului Isus și viitorul glorios pe care Dumnezeu L-a promis tuturor copiilor Săi, le atrage atenția asupra unei nevoi pragmatice și urgente: dărnicia pentru Biserica din Ierusalim.
Context
După plecarea apostolului Pavel din Corint și după ce Biserica a început să dăruiască pentru frații din Ierusalim, dușmanii apostolului Pavel, iudaizatorii, au început să discrediteze slujirea și integritatea apostolului. Din această cauză biserica s-a oprit din a mai dărui cauzei prezentate de Pavel.
În a doua epistolă către corinteni, Pavel aduce argumente prin care își apără lucrarea înaintea bisericii și înaintea celor care îl defăimau. De asemenea, apostolul le pune în vedere faptul că ei trebuie să continue să dăruiască cauzei pentru care odinioară au fost generoși.
Ce sunt banii?
Aceasta este întrebarea de la care trebuie să pornim incursiunea noastră în textul biblic. Banii sunt instrumentul pe care-l folosim zilnic pentru a obține toate cele necesare traiului. Dintr-un alt punct de vedere, banii fac parte din resursele date în administrare oamenilor de către Dumnezeu. Cu ajutorul lor ne satisfacem trebuințele, mofturile și plăcerile, cu ajutorul lor arătăm prețuire și dragoste față de alte persoane. Fie că recunoaștem sau nu, aceștia sunt o resursă indispensabilă pentru traiul unui creștin. Tocmai de aceea muncim din greu sau căutăm modalități în care să-i investim, pentru ca la rândul lor să aducă un venit în plus.
Omul, creștin sau necreștin, într-un mod legitim caută să câștige mai mulți bani. De altfel este o nevoie firească să ne dezvoltăm afacerile, să ne dezvoltăm aptitudinile, să avansăm pe scara ierarhică, să investim înțelept în locuri în care banii produc alți bani; creșterea câștigului financiar vine odată cu această căutare după dezvoltare. Cu toate acestea este nevoie de un echilibru în această alergare după bunăstare și siguranță financiară. Biblia spune că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri (1 Timotei 6:10). În discuția despre bani, problema nu sunt banii, ci inima omului. Atunci când începem să iubim mai mult banii și lucrurile pe care le putem obține cu ei în detrimentul oamenilor și al lui Dumnezeu, atunci ne aflăm pe o pantă alunecoasă și trebuie de urgență să schimbăm direcția.
Apostolul Pavel prezintă în epistolele sale către Biserica din Corint o modalitate care ne ajută să păstrăm echilibrul financiar și spiritual în viața noastră. El învață Biserica din Corint că trebuie să răspundă nevoilor financiare ale fraților lor din Ierusalim. Dorința principală a apostolului Pavel nu este să le explice metoda prin care să dăruiască, ci intenția apostolului este să prezintă motivația dărniciei.
Dărnicia este importantă, chiar vitală în viața credinciosului. Această afirmație ar trebui să fie o axiomă (afirmație ce nu trebuie demonstrată) pentru creștin, dar Biserica din Corint a pierdut din vedere acest aspect, din această cauză apostolul trebuie să le aducă aminte motivele pentru care ei trebuie să ia parte la strângerea de ajutoare pentru frații din Ierusalim. În 2 Corinteni 9:1, Pavel scrie cu o ușoară ironie bisericii despre prisosința aducerii aminte a motivelor pentru care biserica trebuie să dăruiască; ei au dăruit în trecut (recitește 1 Corinteni 16:1–4), iar motivele sunt clare, de aceea Pavel le repetă.
De ce dăruiau evreii?
În Numeri 18:21 este scris că evreii trebuiau să aducă 10% din veniturile lor pentru plata leviților. În acea perioadă, Israelul nu era o democrație, ci o teocrație, iar leviții și preoții, funcționarii publici ai societății. Astfel, preoții și leviții erau judecători, evaluatori ai bunurilor, analizau medical, aduceau jertfele înaintea lui Dumnezeu, iar pentru această slujbă erau plătiți din zeciuielile poporului. Acestea nu erau daruri de bună voie, ci erau taxe obligatorii impuse de Lege pentru susținerea lucrării de la Cortul Întâlnirii (vezi Numeri 18:20–24).
De asemenea, cea de-a doua zeciuială anuală menționată în Deuteronom 14:22–29 trebuia adusă ca jertfă Domnului și mâncată înaintea Domnului. În anul al treilea, fiecare evreu trebuia să dea alți 10% din venitul lor străinului, orfanului și văduvei. Această sumă trebuia adunată peste cei 10% care se dăruiau automat pentru Cortul Întâlnirii (vezi Deuteronom 26:12–15).
Așadar, dărnicia descrisă în Lege reprezenta taxele obligatorii și nenegociabile pentru poporul lui Dumnezeu.
Dărnicia față de Domnul reprezenta ceea ce era peste acest procent. Orice evreu era chemat să respecte ceea ce impunea Legea, dar să fie și darnic, astfel încât să facă parte din darurile ce le-a primit de la Dumnezeu și celor ce aveau nevoie.
De ce să dăruim noi? (prezentați răspunsuri posibile din versetele cunoscute; de exemplu, Proverbe).
Aceasta este întrebarea la care răspunde apostolul Pavel în 2 Corinteni 9:1–15.
1. Trebuie să dăruim pentru a fi un exemplu de urmat (vs. 1-5)
Apostolul Pavel a prezentat Biserica din Corint ca exemplu de dărnicie pentru a motiva și celelalte biserici din Macedonia, Ahaia și Asia Mică (2 Corinteni 9:2). Dărnicia adunată în trecut a fost consistentă, Biserica din Corint fiind una prosperă financiar datorită statutului de centru comercial al orașului. Astfel că dărnicia Bisericii din Corint a stârnit și pe frații macedoneni să dăruiască din belșug și chiar din sărăcia lor lucie, deoarece atâta timp cât ai ceva, tu poți dărui (citește 2 Corinteni 8).
Biserica din Corint a fost prezentată drept etalon al dărniciei; acesta este motivul pentru care Pavel îi încurajează să dăruiască din nou cu generozitate celor ce aveau nevoie. E ușor de observat că apostolul chiar dorește ca bisericile să fie în competiție în ce privește dărnicia, pentru ca astfel multe alte biserici să se alăture cauzei (v. 2b).
Argumentul nu dorea să îi îngâmfe pe credincioșii din Corint și să se considere superiori față de cei din Macedonia, ci era metoda prin care apostolul motiva bisericile să dăruiască. Mentalitatea era aceasta: Biserica din Corint a dăruit din belșug pentru că a înțeles nevoia, de aceea și voi trebuie să dăruiți pentru că este mare nevoie. Din acest motiv, apostolul Pavel dorește ca Biserica din Corint să-și mențină statutul de biserică darnică. Autoritatea cuvintelor lui Pavel se observă în v. 5b: făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie.
2. Trebuie să dăruim pentru ca să ne îmbogățim (vs. 6–11a)
Argumentul lui Pavel este simplu de înțeles și clar afirmat în toată Scriptura. Dărnicia te îmbogățește! Aceasta este rețeta lui Dumnezeu pentru a fi bogat. Acest argument nu susține în niciun fel perspectiva Evangheliei Prosperității, ci doar scoate în evidență o realitate pe care Dumnezeu o repetă de-a lungul istoriei. În Maleahi 3:10, Dumnezeu invită poporul să Îl pună la încercare și să experimenteze promisiunea Lui.
Dumnezeu este gata să dăruiască mai mult celor care au învățat să fie credincioși cu puținul ce l-au primit până acum. Același argument l-a folosit și Domnul Isus în pilda talanților și a polilor; cei ce au fost credincioși stăpânului punând în negoț darurile ce le-au primit, au fost responsabilizați și mai mult. Pe cei care nu sunt credincioși cu bogățiile acestei lumi cum îi va responsabiliza Dumnezeu, dându-le pe mână adevăratele bogății?
Pentru a exemplifica acest adevăr apostolul folosește o imagine din agricultură în versetul 6: cine seamănă puțin, puțin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera. În funcție de cât semeni atâta primești, la fel cum în funcție de cât dăruiești, atâta primești înapoi.
De asemenea, inima celui ce dăruiește trebuie să fie plină de bucurie; orice alte simțăminte precum obligația, mândria sau regretul șterg din valoarea darului înaintea lui Dumnezeu. De aceea, mai bine să nu dăruiești deloc, decât să o faci cu inima încărcată cu astfel de sentimente (v. 7). De altfel, dărnicia însoțită de bucurie stârnește și mai mult dragostea lui Dumnezeu față de copiii Săi.
Dărnicia care te îmbogățește nu este una născută din dragoste pentru bani, adică din păcat, ci din dragostea față de Dumnezeu și față de semeni.
Biblia ne învață că dărnicia ne îmbogățește în două aspecte importante ale vieții:
• Financiar pentru ca mai departe să dăruim mai mult (v. 8)
Dumnezeu aduce prosperitatea în viața ta pentru ca să faci parte și altora din belșug de ceea ce ți-a fost dat.
• Spiritual pentru ca să fim și mai dependenți de Dumnezeu (v. 10)
Dumnezeu ne dă din belșug de toate atunci când dăruim ca să înțelegem mai profund că depindem în totalitate de Dumnezeu. Sărac sau bogat, depindem de bunătatea lui Dumnezeu.
3. Trebuie să dăruim, ca să fim un motiv de laudă la adresa lui Dumnezeu (vs. 11b–14)
Dărnicia celor din Corint avea să fie motivul bucuriei fraților aflați în nevoie și motivul slavei și a mulțumirilor la adresa lui Dumnezeu (v. 11b).
Duhul Sfânt creează echilibrul nevoilor în Biserica Sa, astfel că generozitatea unora acoperă nevoile altora, iar împreună și cei care dăruiesc și cei care primesc aduc slavă lui Dumnezeu; unii pentru că Dumnezeu le-a dat resurse astfel încât să dăruiască din belșug, iar alții, pentru că Dumnezeu le-a purtat de grijă în cele mai adânci nevoi ale lor.
În versetul 12, apostolul Pavel întărește această idee a recunoștinței care se înalță către Dumnezeu datorită dărniciei bisericii. În versetul 13, Pavel subliniază și mai puternic faptul că dărnicia lor contribuie la înaintarea Evangheliei și deci este o lucrare spirituală care Îl slăvește pe Dumnezeu.
Această dărnicie de care Biserica din Ierusalim avea disperată nevoie, era dovada dragostei celor din Corint pentru cei din Ierusalim; mai mult, aceștia, la rândul lor își arată dragostea față de ei prin rugăciunile de binecuvântare pe care le rostesc la adresa lui Dumnezeu pentru frații care i-au ajutat.
Concluzii:
Toate cuvintele scrise de apostolul Pavel în acest paragraf au un singur scop, și anume, acela de a stârni Biserica din Corint să dăruiască cu generozitate.
Avem datoria să dăruim într-un mod colectiv și individual Domnului și celor care se află în nevoie, ca să fim un exemplu pentru cei de lângă noi, care și ei, la rândul lor, ar putea face același lucru.
Mai mult, trebuie să dăruim pentru că aceasta este rețeta divină a îmbogățirii, față de oameni și față de Dumnezeu. Da, trebuie să căutăm creșterea și îmbogățirea spirituală; nici îmbogățirea financiară pe căi cinstite nu este un păcat, ci este o responsabilitate dată de Dumnezeu ca să poți dărui mai mult.
Și nu în ultimul rând, trebuie să fim darnici pentru că acesta este un mijloc de glorificare a lui Dumnezeu.
Aplicații
• Învață-ți copiii să dăruiască încă de când sunt mici, chiar din banii de buzunar sau primiți drept cadou.
• Pune deoparte înainte de orice altă cheltuială, banii pe care dorești să-i dăruiești bisericii.
• Fii mereu pregătit să răspunzi nevoilor care apar în viața celor de lângă tine, chiar dacă a trecut peste bugetul alocat inițial, iar asta ar însemna să renunți la anumite nevoi sau dorințe personale.
• Fii chibzuit cu banii tăi și nu lăsa ca dorința de a-ți satisface mofturile să-ți fure din binecuvântarea de a dărui.
• Caută să fii cel dintâi în fapte bune, inclusiv în ceea ce privește dărnicia.
Prosperitatea și bunăstarea financiară nu sunt păcat, ci dimpotrivă sunt benefice, dar îți sunt asigurate cu un scop, acela să dăruiești. Nu-i vei putea ajuta financiar sau material pe toți semenii, dar ajută-i pe cei către care Duhul Sfânt îți îndreaptă inima. Nu uita, cui i s-a dat mult i se va cere mult.
Nu uita că resursele financiare și materiale le-ai primit de la Dumnezeu și nu le-ai câștigat tu. Nu te lăsa furat de ideea că sunt merite proprii, ci atribuie-le lui Dumnezeu.
Fie că dai, fie că primești, înalță-L pe Dumnezeu, care merită slava și într-o situație și în alta.
Cineva spunea că banii nu te schimbă, ci doar scot la iveală cine ești cu adevărat. Ne rugăm ca aurul pământesc să scoată la iveală aurul duhovnicesc așezat de Dumnezeu în cei credincioși.
Întrebări pentru discuții
- 1. De ce era nevoie ca Pavel să motiveze din nou Biserica din Corint ca să dăruiască?
- 2. Ce ne motivează pe noi să dăruim? (aduceți argumente din Scriptură și personale).
- 3. Este bogăția o virtute sau un păcat? Dar sărăcia?
- 4. Unde se delimitează nevoia legitimă de bunăstare de lăcomia după bani?
- 5. Cum putem păstra echilibrul finanțelor în viața noastră? Cum vă administrați banii astfel încât să nu uitați de dărnicie? (aveți un buget sau puneți deoparte întâi pentru dărnicie…)
- 6. Ce experiențe ați avut atunci când ați dăruit? Dar când ați primit?
autor: Andrei Mirăuțe, păstor, Biserica Creștină Baptistă din Șofronea, jud. Arad; e-mail: andreimiraute@gmail.com
