Tema: Disciplina recunoștinței
Text biblic: Psalmul 103:1–22
Verset cheie: 1 Tesaloniceni 5:18
Ideea centrală: Recunoașterea binefacerilor, a caracterului și a măreției lui Dumnezeu în viața personală, ne vor motiva să ne închinăm recunoscători înaintea Domnului.
Scopul lecției: Să înțelegem și să practicăm mulțumirea ca pe un exercițiu constant, nu ca pe reacție izolată.
Ce spune Biblia despre importanța recunoștinței?
Biblia ne încurajează să fim recunoscători, iar cultivarea acestei discipline va aduce foloase atât în plan fizic, relațional cât și spiritual (1 Timotei 6:6). Înțeleptul Solomon subliniază că omul cu inima mulțumită are un ospăț necurmat (Proverbe 15:15). Apostolul Pavel ne aduce aminte că recunoștința reprezintă voia lui Dumnezeu în Hristos Isus, cu privire la noi (1 Tesaloniceni 5:18), iar în Filipeni 4:11 apostolul scrie din închisoare cuvintele: m-am deprins să fiu mulțumit. Lucrul acesta înseamnă că, deși nu putem controla circumstanțele exterioare ale vieții, putem controla condiția interioară a sufletului nostru chiar în mijlocul celor mai descurajatoare și grele condiții posibile.
Toată cultura lumii de azi, mai ales industria reclamelor, încearcă să-i facă pe oameni să fie nemulțumiți (de mașină, de casă, de concediu, de aspect, de haine etc). Lucrul acesta însă nu ar trebui să ne surprindă prea tare, pentru că Scriptura ne spune în 2 Timotei 3:2 care va fi atitudinea oamenilor în zilele din urmă: căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați.
Recunoștința este o alegere. Iar alegerea aceasta trebuie să continue în direcția mulțumirii, pentru că suntem predispuși să uităm (Psalmul 103:2). Deși binecuvântările lui Dumnezeu sunt reale în viața noastră, totuși recunoștința nu o manifestăm în mod natural. Recunoștința este rezultatul unui proces de învățare, e ceva ce trebuie să cultivăm. Ea are nevoie de exercițiu, de disciplină, fiind rezultatul unei deprinderi sfinte. De aceea, psalmistul își motivează sufletul să binecuvânteze pe Domnul, nu pentru că binecuvântările lui Dumnezeu sunt greu de observat, ci pentru că sunt ușor de trecut cu vederea. Sunt mult mai ușor de uitat.
Poporul Israel avea aceeași tendință de a uita, așa că Dumnezeu a trebuit să-i avertizeze în legătură cu pericolul acesta în Deuteronom 8:11–19: vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeu tău […] ia seama să nu uiți pe Domnul care te-a scos din țara Egiptului […] dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău […]vă spun hotărât azi că veți pieri.
Revenind la Psalmul 103, putem identifica 3 motive pentru care David este recunoscător înaintea lui Dumnezeu, iar aceste motive ar trebui să ne motiveze și pe noi la același răspuns. David este recunoscător, în primul rând, când comemorează binefacerile Domnului. Apoi David este recunoscător când contemplă caracterul Domnului. În al treilea rând, David este recunoscător când conștientizează măreția Domnului. Subliniem aceste motive în Psalmul 103, pentru că sunt cele care ne vor încuraja și pe noi înspre o viață de recunoștință.
1. Binefacerile lui Dumnezeu (vs. 1–5)
În primele versete al acestui psalm, David face un inventar al binefacerilor lui Dumnezeu. Care sunt aceste binefaceri pe care David dorește să nu le uite și pentru care este recunoscător?
a) Iertarea (v. 3: El îți iartă toate fărădelegile tale)
David face referire, în primul rând, la ceea ce face Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu este pe primul loc, pentru că nicio binefacere nu se poate compara cu ea. Este o minune nespus de mare a harului divin faptul că păcatele noastre roșii cum e cârmâzul se pot face mai albe ca zăpada (Isaia 1:18). A ști că păcatele noastre au fost îndepărtate pe veci prin scump sângele lui Hristos, ei bine, lucrul acesta este cea mai importantă binefacere de care Dumnezeu ne-a făcut parte.
Iertarea este mai importantă decât sănătatea, este mai importantă decât proviziile de hrană – iertarea este nevoia primordială a umanității, și numai Dumnezeu poate să o ofere. Nu există bucurie mai mare decât aceea de a ști că ești iertat (Psalmul 32:1). Imaginea aceasta a iertării este reluată și în versetul 10 unde David spune: nu ne face după păcatele noastre. El îți iartă toate fărădelegile tale, iar faptul acesta ar trebui să ne îndemne la recunoștință.
b) Vindecarea (v. 3: El îți vindecă toate bolile tale)
David este recunoscător apoi pentru zilele în care s-a bucurat de vindecarea lui Dumnezeu. Uneori Dumnezeu vindecă într-un mod miraculos, alteori El o face prin mijloace naturale, alteori vindecarea va fi doar în ceruri (2 Corinteni 12:9). Dumnezeu este sursa oricărei vindecări autentice, însă cea mai importantă vindecare este cea a sufletului: vindecare de boala păcatului. Păcatul este precum un virus care, netratat la timp prin pocăință, îmbolnăvește tot trupul. Isaia exprimă cel mai frumos vindecarea spirituală pe care am primit-o prin rănile lui Hristos (Isaia 53:5).
David este recunoscător și nu vrea să uite iertarea și vindecarea Domnului, însă continuă cu alte două binefaceri de care i-a mai făcut Domnul parte.
c) Izbăvirea (v. 4: El îți izbăvește viața din groapă)
Cât de dramatice sunt situațiile în care o persoană este blocată sub pământ, într-o groapă, și toată comunitatea se strânge, iar autoritățile fac tot posibilul să scoată persoana respectivă la suprafață?! În versetul 4, David își aduce aminte că a trecut prin multe situații limită, în care a fost la un pas de moarte (1 Samuel 20:3) și Dumnezeu l-a izbăvit. Doar când vom ajunge în ceruri vom putea conștientiza de câte ori a intervenit Dumnezeu și ne-a izbăvit de pericole, de accidente, de tragedii, nelăsându-ne să pierim „în groapă”.
Însă „groapa” maieste și o imagine a stării de păcat (Psalmul 40:2), iar mulțumirea noastră ar trebui să fie nu numai pentru toate situațiile limită din care ne-a izbăvit Dumnezeu, ci, mai ales, pentru izbăvirea Domnului Isus din cea mai adâncă groapă spirituală: pierzarea veșnică.
d) Satisfacerea (v. 5: El îți satură de bunătăți bătrânețea și te face să întinerești ca vulturul)
Trăim într-o lume care este tot mai neîmplinită și care încearcă tot felul de variante pentru a-și satisface sufletul. Și descoperă că nimic nu împlinește pe termen lung. De ce? Pentru că Dumnezeu ne-a creat să ne găsim plăcerea în El: El îți satură de bunătăți bătrânețea și te face să întinerești ca vulturul.
David subliniază în cuvintele acestea faptul că Dumnezeu satură și reîmprospătează viața noastră. Unii comentatori biblici sunt de părere că Psalmul 103 a fost scris înspre apusul vieții lui David, însă experiența psalmistului poate fi și experiența noastră. Oare de câte ori nu ne-am simțit epuizați sau osteniți, iar Dumnezeu S-a apropiat de noi și ne-a oferit resursele necesare pentru a merge mai departe? Deși omul nostru de afară se trece, omul nostru lăuntric se înnoiește zi de zi (2 Corinteni 4:16).
Aceasta este lista lui David cu binefacerile pentru care a fost recunoscător înaintea Domnului. Psalmistul însă face un pas mai departe și începe să se gândească ce se află în spatele acestor binefaceri ale lui Dumnezeu. Așa că David se uită nu doar la ceea ce a făcut Dumnezeu, ci își pune întrebarea: de ce a făcut Dumnezeu lucrările acestea? Dorește psalmistul să descopere cu ce fel de Dumnezeu avem de-a face și care sunt atributele caracterului Său care-L determină să Se comporte în felul acesta față de mine? Iată un al doilea motiv pentru care David este recunoscător: caracterul lui Dumnezeu.
2. Caracterul lui Dumnezeu (vs. 6–14)
Vom descoperi în versetele acestea (6–14) că sunt trei fațete ale caracterului lui Dumnezeu la care David face referire și fiecare este prezentată în oglindă cu un contrast.
a) Dumnezeu este drept (v. 6)
Dumnezeu este neprihănit. El urăște nedreptatea, de aceea El face judecată celor asupriți. Lui Dumnezeu Îi pasă de cei care sunt oprimați sau constrânși de semenii lor și le va veni în ajutor. Cel mai bun exemplu este cel al copiilor lui Israel în Egipt (v. 6): erau în robie, erau forțați de egipteni să construiască, erau biciuiți și Dumnezeu a văzut. Și a adus judecata Sa asupra Egiptului. David este recunoscător pentru că Dumnezeu este drept.
b) Dumnezeu este plin de îndurare (v. 8)
Dumnezeu este drept, însă este și plin de îndurare, altfel dreptatea lui Dumnezeu ne-ar fi mistuit pe toți. La momentul acesta, David își readuce aminte de iertarea lui Dumnezeu (v. 10): nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre. Și acum David descrie dimensiunile dragostei lui Dumnezeu: cât de sus sunt cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El. Ultimele comunicări NASA sugerează că se bănuiește unde ar fi marginea universului pe care-l cunoaștem, așa că s-au făcut calcule și s-a spus că, dacă călătorești cu viteza de 300 000 km/sec., îți va lua 225 miliarde de ani să ajungi la marginea universului pe care-l cunoaștem acum. Cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu față de noi!
Dilema Vechiului Testament era cum poate Dumnezeu să fie în același timp drept și plin de îndurare față de cei păcătoși?! Răspunsul îl găsim în Isaia, capitolul 53 (pedeapsa care ne dă nouă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți). Dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu se întâlnesc în jertfa lui Hristos de la cruce.
c) Dumnezeu este plin de compasiune (v. 13)
Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Uneori părinții pot să fie destul de distanți când nu e vorba despre copiii lor. Dacă însă este vorba despre copiii lor, părinții imediat intervin, acționează, se mobilizează. După cum un tată uman veghează asupra copilului său, tot așa și Domnul privește plin de compasiune la slăbiciunile noastre.
De trei ori, însă, în versetele acestea apare expresia pentru cei ce se tem de El(vs. 11, 13, 17). Cu alte cuvinte, toate aceste manifestări ale atributelor lui Dumnezeu sunt valabile doar pentru cei ce se tem de Domnul. Iar versetul 18 descrie și mai bine pe cei care se vor bucura de beneficiile caracterului lui Dumnezeu: cei ce păzesc legământul Lui și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.
Al treilea motiv pentru care David este recunoscător în Psalmul 103 este pentru măreția lui Dumnezeu.
3. Măreția lui Dumnezeu (vs. 15–22)
În contrast cu măreția lui Dumnezeu, versetul 15 ne prezintă fragilitatea și efemeritatea noastră. David folosește imaginea ierbii care, în climatul din Orient creștea foarte repede în anotimpul ploios, dar se usca și dispărea la fel de rapid când venea anotimpul secetos de vară. La fel este și viața umană: extrem de scurtă și fragilă.
Vestea bună este că, deși noi suntem slabi și neputincioși, Dumnezeul nostru este măreț. Versetul 19 ne spune că Domnul Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri și domnia Lui stăpânește peste tot. El este Rege. Tronul Său este în ceruri. Autoritatea Sa este universală. El controlează întregul Univers, iar pentru cei ce păzesc legământul Lui, bunătatea și îndurarea Domnului sunt veșnice peste copiii copiilor lor.
Concluzii:
Care sunt binefacerile Domnului din viața ta pentru care poți să fii recunoscător? Ce aspecte ale caracterului lui Dumnezeu te motivează cel mai mult să crești în recunoștință? Având în vedere că Dumnezeu este atât de măreț, iar noi depindem de El întru totul, te-ai deprins să-I fii recunoscător cu adevărat?
După ce David se închină și este plin de recunoștință față de binefacerile, caracterul și măreția Domnului, psalmul se încheie cu chemarea universală a întregii creații să se închine înaintea acestui Dumnezeu minunat (vs. 20–22). Toată creația Îl laudă pe Dumnezeu! Oare te vei alătura și tu?
Aplicații practice:
a) Creează un jurnal al mulțumirii. Scrie zilnic 3–5 motive pentru care ești mulțumitor și gândește-te la ele pe parcursul zilei. S-ar putea să nu fie tocmai ușor la început, dar mulțumirea este o practică care cere exercițiu. Nu renunța!
b) Spune mai des „mulțumesc” – atât lui Dumnezeu cât și oamenilor. Învață să practici rugăciunea de mulțumire, o rugăciune în care să nu ceri nimic, ci doar să îți exprimi recunoștința înaintea lui Dumnezeu. Spune mai des „mulțumesc” și celor din jurul tău. Lucrul acesta va aduce binecuvântare peste relațiile tale.
c) Aprofundează atributele lui Dumnezeu. Studierea atributelor lui Dumnezeu te vor ajuta să descoperi tot mai mult din slava Lui. Este de-a dreptul uimitor să știm că noi am fost creați de Dumnezeu ca să reflectăm slava Sa (2 Corinteni 3:18). Măreția ființei lui Dumnezeu și perfecțiunea atributelor Sale te vor motiva la o închinare și la o recunoștință mult mai profundă înaintea Lui.
d) Slujește, fă ceva pentru alții. A fi mulțumitor nu înseamnă doar a afirma că ești mulțumitor. Înseamnă în aceeași măsură să te comporți ca atare. Oamenii care duc o viață de recunoștință vor fi mereu gata să slujească pe cei din jur.
e) Rămâi echilibrat. Rămâi smerit/echilibrat. Biblia și toate cercetările de astăzi ne arată că omul cu un stil de viață echilibrat are mult mai multe șanse să fie fericit în viață. Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig (1 Timotei 6:6).
autor: Daniel Cioban, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Betel” Mediaș; e-mail: danicioban@yahoo.com
