Tema: Disciplina celebrării
Text biblic: Luca 11:1–13; Romani 12:12
Verset cheie: Luca 11:9, 10
Ideea centrală: Rugăciunea este comunicarea noastră cu Dumnezeu. Prin Scriptură Dumnezeu ne vorbește, iar prin rugăciune noi îi vorbim lui Dumnezeu! Rugăciunea nu este însă o activitate ușoară; ea necesită timp, energie, disciplină si mai presus de orice iubire față de Dumnezeu.
Scopul lecției: Să ne conștientizeze de importanța, puterea și valoarea disciplinei rugăciunii în viața de fiecare zi! Când stăm pe picioare vedem de ce suntem în stare noi, când stăm pe genunchi vedem de ce este în stare Dumnezeu!
Explicații:
Disciplinele spirituale sunt mijloace ale harului lui Dumnezeu folosite în viețile noastre cu scopul ca noi să creștem pe calea credinței, să ne maturizăm în relația cu Dumnezeu și în relația cu semenii.
Boala epocii noastre este superficialitatea. Satisfacția personală reprezintă o problemă spirituală de importanță primordială. Există azi o nevoie specială, nu de mai mulți oameni inteligenți sau talentați, ci de oameni profunzi din punct de vedere spiritual – de oameni ai rugăciunii! Toți aceia care au umblat cu Dumnezeu au considerat rugăciunea cea mai importantă activitate spirituală din viața lor de creștini. De exemplu, când apostolii au fost tentați să-și investească energia și timpul în alte lucruri importante și necesare, ei au hotărât să stăruie în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului (Faptele ap. 6:4). Martin Luther a afirmat: ,,Am atât de multe de făcut, încât nu pot începe ziua fără să petrec trei ore în rugăciune.“ Axioma lui spirituală era: ,, Cel ce s-a rugat bine a studiat bine.“ John Wesley spunea: ,,Dumnezeu nu acționează decât ca răspuns la rugăciune“ și și-a susținut convingerea rezervându-și două ore pe zi pentru acest exercițiu sacru. Caracteristica cea mai remarcabilă a vieții lui David Brainerd a fost rugăciunea. Jurnalul său este plin de însemnări despre rugăciune, post și meditație: ,,Îmi place să fiu singur în căsuța mea, unde pot petrece mult timp în rugăciune.“ ,,Am pus această zi deoparte pentru post și rugăciune tainică înaintea lui Dumnezeu.“
Ucenicii au observat în viața Domnului Isus că rugăciunea este un obicei în relația Lui cu Dumnezeu, de aceea I-au făcut următoarea cerere: „Doamne învață-ne să ne rugăm”. Ucenicii nu I-au cerut Mântuitorului altceva („Doamne învață-ne să predicăm”, sau „Doamne învață-ne să facem minuni”, sau „Doamne învață-ne să exorcizăm”), ci I-au cerut Domnului mai multă învățătură cu privire la viața de rugăciune personală. De ce? Pentru că au realizat că unul dintre secretele puterii Domnului Isus stătea tocmai în viața de rugăciune!
În Scripturi avem mai multe forme de rugăciuni: rugăciunea de adorare, de laudă, de mulțumire, rugăciunea de mărturisire, de pocăință, rugăciunea de mijlocire. Biblia nu ne prezintă o poziție standard a corpului în rugăciune. Avem exemple de credincioși care s-au rugat pe genunchi, cu fața la pământ, în picioare, cu mâinile ridicate etc.
1. Prețul rugăciunii
Într-un fel sau altul tot ceea ce am primit fiecare dintre noi bun și înălțător în viață a venit în urma rugăciunii. Robul lui Avraam s-a rugat pentru căsătoria lui Isaac, iar Domnul a răspuns aducând-o pe Rebeca în viața acestuia. Isaac si Rebeca s-au rugat 20 de ani și Domnul le-a dăruit copii. Iacov s-a rugat pentru fiii lui punându-și mâinile peste ei și Domnul i-a înmulțit nespus de mult. Moise se ruga, Aaron și Hur îi țineau mâinile ridicate, iar jos în vale Iosua a câștigat lupta. Ana s-a rugat, iar Domnul i l-a dăruit pe Samuel. David s-a rugat ca Dumnezeu să nimicească sfaturile lui Ahitofel și Domnul l-a ascultat. Daniel s-a rugat și Domnul a intervenit. Neemia s-a rugat să capete trecere și a căpătat. Iair s-a rugat pentru fiica lui și Domnul l-a ascultat. Ștefan s-a rugat: „Doamne primește duhul meu…”.
Cineva l-a apostrofat pe un credincios, spunându-i: „Nu înțelegi că acele lucruri pe care voi le numiți răspunsuri la rugăciuni sunt coincidențe?” „Ciudat este”, i-a răspuns credinciosul, „că atunci când încetez să mă mai rog, încetează și coincidențele”.
2. Privilegiul rugăciunii
Pilda aceasta nu ne oferă un paralelism, ci, mai mult de atât, un contrast, o antiteză între un prieten adormit și morocănos și Tatăl nostru care niciodată nu doarme! Dacă noi care suntem răi oferim daruri bune copiilor noștri, cu cât mai mult Dumnezeu care este infinit mai mult decât un tată uman sau un prieten pământesc, ne aude rugăciunile și va răspunde în conformitate cu voia Sa și cu dragostea Sa.
Cineva, comentând Matei 6:6 („Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti”), a scris: „Adevărata rugăciune presupune următorii pași:
- a. Rugăciunea impune o persoană dedicată: tu
- b. Rugăciunea necesită un timp stabilit: când te rogi
- c. Rugăciunea necesită un loc potrivit: odăița ta
- d. Rugăciunea cere o stare potrivită: încuie-ți ușa
- e. Rugăciunea se adresează persoanei potrivite: Tatălui tău
- f. Rugăciunea nu este pentru mica publicitate: care vede în ascuns
- g. Rugăciunea este însoțită de răsplată: îți va răsplăti.”
3. Piedici în calea rugăciunii
Richard Foster în cartea Disciplinele spirituale spune: „Dintre toate disciplinele spirituale, rugăciunea este cea mai importantă, pentru că ne conduce la o comuniune continuă cu Tatăl. Meditația ne familiarizează cu viața interioară, postul este un mijloc ajutător, studiul ne transformă mintea, dar disciplina rugăciunii este cea care ne conduce spre cea mai adâncă și totodată cea mai înaltă lucrare a spiritului uman.” Însă tocmai pentru că este cea mai importantă disciplină spirituală întâmpinăm și multe obstacole!
Descurajarea este cea mai întâlnită piedică. Un exemplu de om care nu s-a dat bătut, ci s-a rugat necurmat găsim în pilda grăitoare a lui Daniel (Daniel 6:10).
Nu aștepta contextul și situația prielnică în care să te rogi. Roagă-te acum, roagă-te în orice împrejurare. Daniel s-a rugat în groapa cu lei, Pavel era în temniță când se ruga și cânta, Domnul Isus S-a rugat în grădina Ghetsimani.
O altă piedică este neînțelegerea echilibrului dintre rugăciune și acțiune. Un puritan spunea: „A te ruga fără a lucra înseamnă a-L ofensa pe Dumnezeu, iar a lucra fără a te ruga înseamnă a te epuiza!”
Rugăciunea egoistă (Iacov, capitolul 4) poate fi un obstacol în ascultarea rugăciunii. Însă, atunci când ne rugăm după voia lui Dumnezeu și în interesul Împărăției lui Dumnezeu, El răspunde. După ce a început în 1517, Reforma protestantă s-a răspândit în toata Europa și a ajuns până în Anglia și insulele britanice. În acel context s-a întors la Domnul John Knox, care a avut o rugăciune fierbinte: „Dă-mi Scoția sau mor!” Regina Scoției (de confesiune catolică) din vremea aceea spunea că se teme mai mult de momentul în care se pleacă John Knox pe genunchi, decât de toate armatele la un loc. În acea vreme, Scoția a cunoscut o înviorare spirituală!
4. Promisiunea ascultării rugăciunii stăruitoare
Noi nu ne trăim viața duhovnicească pe baza explicațiilor lui Dumnezeu la toate provocările de care avem parte, ci pe baza promisiunilor Sale.
În promisiunea aceasta suntem asigurați că Dumnezeu ascultă cererile noastre bune și le refuză pe cele dăunătoare spiritului și vieții noastre: nu ne va da o piatră, un șarpe sau o scorpie.
Perseverența în rugăciune este o muncă grea a sufletului care nu va rămâne nerăsplătită de Dumnezeu. De multe ori consecvența, perseverența, insistența în rugăciune schimbă mai degrabă caracterul nostru, interiorul nostru decât circumstanțele din jurul nostru!
Aplicații:
1. Înțelege că nu poți fi mai puternic decât ești în odăiță, pe genunchi, în prezența lui Dumnezeu!
Dacă vrei să umbli prin viață drept, trebuie să stai plecat în genunchi înaintea Tatălui!
Dacă vrem să stăm cu bărbia sus, trebuie să stăm cu genunchii jos!
Pentru unii oameni, rugăciunea este o parașută pe care trebuie să o ai, dar s-o deschizi doar atunci când ai nevoie!
Luca ne spune că, uneori, când ucenicii se duceau să se culce, Domnul Isus Se ducea să Se roage –după cum Îi era obiceiul. Rugăciunea a fost o prioritate pentru apostolii Domnului și pentru Biserica Primară. De-a lungul istoriei, marii oameni ai lui Dumnezeu au înțeles importanța rugăciunii. Despre John Wesley se spune că se ruga zilnic de la patru la șase dimineața, Charles Simeon se ruga cinci ore zilnic. Leonard Ravenhill spunea că un predicator care nu se roagă cel puțin o oră pe zi nu face nici cât o ceapă degerată. Mulți oameni cred în puterea rugăciunii și le place să audă despre ea, însă prea puțini se roagă. Rugăciunea, însă, este cea care contează.
2. Când te rogi fă o prioritate din voia lui Dumnezeu și din Împărăția Lui!
Dacă te-ai rugat cu insistență pentru ceva și nu ai primit, probabil că nu era ceva benefic pentru viața ta. Apostolul Pavel s-a rugat ca Domnul să îi ia țepușul, însă Domnul i-a răspuns: „Harul Meu îți este îndeajuns” (2 Corinteni 12:7–9).
Rugăciunea nu înseamnă că eu Îi cer Tatălui ca voia Lui să se armonizeze cu voia mea, ci voia mea să se armonizeze cu voia Lui! „Tată, nu voia Mea, ci voia Ta!”
3. Roagă-te simplu, onest și cu ardoare!
Un om al lui Dumnezeu spunea: „În rugăciune mai bine să ai o inimă fără cuvinte decât să ai cuvinte fără inimă!”
Rugăciunea nu trebuie să fie complicată, și chiar Isus ne învață să venim înaintea Domnului la fel ca niște copii înaintea tatălui lor. Ceea ce caracterizează comunicarea dintre copii și părinți este deschiderea, sinceritatea și încrederea. Dumnezeu răspunde la rugăciuni pentru că Îl roagă copiii Lui. Copiilor nu le este greu să-i ceară hrana tatălui lor, nici nu se simt jenați să-i aducă la cunoștință cele mai mici nevoi.
4. Roagă-te mai mult în taină decât în public!
Domnul Isus a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăița ta!” (Matei 6:6) Taina rugăciunii, spunea Leonard Ravenhill, este rugăciunea în taină. Suntem cum suntem pentru că vorbim prea mult oamenilor și prea puțin lui Dumnezeu. Poate că prea mult vorbim oamenilor despre Dumnezeu, în timp ce lui Dumnezeu Îi spunem prea puțin despre oamenii cărora le vorbim. Grija cea mai mare a diavolului este să ne oprească rugăciunile, să ne împiedice să îngenunchem înaintea Celui Atotputernic. După cum cineva spunea, s-ar prea putea ca diavolului să nu-i fie teamă de cele mai multe predici, dar să-i fie teamă de clipele de rugăciune.
Cineva scria: „Rugăciunea nu este o deschidere a gurii, ci este o deschidere a inimii. Ea nu este o revărsare a minții, ci o revărsare a sufletului. Ea nu este un eseu, ci este o conversație. Ea nu este o poruncă, ci este o mijlocire.”
Întrebări pentru discuții:
- 1. Poți identifica momente înălțătoare de rugăciune în viața ta?
- 2. Îți dorești să te rogi mai mult? Care sunt piedicile care te opresc să ai o viață mai bogată de rugăciune?
- 3. Ai auzit și tu în anumite momente de rugăciune susurul blând al lui Dumnezeu?
- 4. Citești biografii ale oamenilor lui Dumnezeu care au avut o viață vibrantă de rugăciune? Poți da numele unui asemenea om?
- 5. Ești gata să Îl lași pe Dumnezeu să îți descopere voia Lui, iar apoi să te rogi și să acționezi în acea direcție?
- 6. Conțin rugăciunile tale acea diversitate în conținutul lor: adorare, mulțumire, laudă, mărturisire și mijlocire?
- 7. Ai fost vreodată supărat pe Dumnezeu pentru că nu ți-a răspuns la rugăciuni în felul în care te-ai așteptat? Cum ai depășit acel moment?
autor: Marius Stroia, păstor, Biserica Creștină Baptistă nr.1 Zalău; e-mail: stroia.daniel1983@gmail.com
