Explicații studiu biblic 6 februarie

Tema: Omnipotența lui Dumnezeu

Text biblic: Geneza 18:1–15

Verset cheie: Iov 42:1–2

Ideea centrală: Dumnezeul Scripturii este un Dumnezeu care poate totul și care nu poate fi încurcat în planurile Sale de nimeni și de nimic.

Scopul lecției: Să Îl prezinte pe Dumnezeu în omnipotența Sa ca fiind dincolo de toate slăbiciunile și lipsurile cu care suntem obișnuiți noi, ca oameni.


Explicații contextuale și exegetice

Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale” a fost declarația dreptului Iov, la finalul mesajului divin care a subliniat gloria unică a Creatorului. Aceasta ar trebui să fie și declarația noastră atunci când suntem confruntați cu atotputernicia lui Dumnezeu prin care strălucește slava Sa într-un mod unic, care I se potrivește doar Lui.

Ce nu poate face Dumnezeu?

De-a lungul istoriei bisericii, credincioșii au vorbit și s-au închinat unui Dumnezeu omnipotent, omniscient și omniprezent. Acest set de trei atribute ale lui Dumnezeu care încep cu prefixul „omni” Îl înalță pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care poate totul, care cunoaște totul și care este prezent pretutindeni.

Cuvântul lui Dumnezeu vorbește în mai multe rânduri despre omnipotența lui Dumnezeu afirmând faptul că Dumnezeu face tot ceea ce vrea (Psalmul 115:3). Nimic nu este prea greu pentru Domnul, iar stăpânirea Lui se întinde peste oricine și peste orice. El este stăpân chiar și peste păcatele oamenilor care resping stăpânirea Lui (Geneza 45:4–8). Întreaga creație Îl ascultă. Diavolul nu poate opera decât în limitele stabilite de Dumnezeul atotputernic (Iov 1). De la Geneza la Apocalipsa, Scriptura vorbește despre un Dumnezeu omnipotent, adică un Dumnezeu care poate totul.

Cu toate acestea, definiția care explică omnipotența lui Dumnezeu prin ideea că El poate totul are nevoie de o clarificare. Scriptura este cât se poate de clară atunci când spune despre unele lucruri pe care Dumnezeu nu le poate face. Pavel îi spune lui Tit în 1:2 că Dumnezeu nu poate să mintă. Dumnezeu nu poate păcătui. Dumnezeu nu poate crea un alt dumnezeu. Dumnezeu nu se poate contrazice. Dumnezeu nu poate să fie nedrept.

Astfel, o definiție mai exactă a omnipotenței lui Dumnezeu care să surprindă și aceste adevăruri ale Scripturii ar fi următoarea: omnipotența lui Dumnezeu se referă la controlul Său complet și total asupra tuturor. Dumnezeu are un control total atât asupra lucrurilor mici cum ar fi perii din cap (Matei 10:30), cât și asupra lucrurilor mari, cum ar fi direcționarea istoriei lumii înspre scopul dorit de El (Faptele apostolilor 17:26).

Omnipotența lui Dumnezeu strălucește și în pasajul din Geneza 18 în promisiunea făcută unor oameni în vârstă cu privire la faptul că vor avea un moștenitor la finalul vieții, chiar dacă din punct de vedere uman așa ceva era imposibil. Narațiunea din pasajul citat surprinde omnipotența sau atotputernicia lui Dumnezeu, arătând slava Sa în faptul că El nu este și nu poate fi limitat de limitele naturii noastre omeneaști.

1. Dumnezeu nu este limitat de așteptările noastre (v. 10)

În Geneza 18, Avraam era în vârstă de 99 de ani, iar Sara, soția sa, era în vârstă de 89 de ani. Toată viață lor au trăit cu așteptarea că în cele din urmă Domnul le va da un copil care să le fie moștenitor. În toată această perioadă de așteptare, Avraam și Sara l-au avut pe Lot, nepotul lor, lângă ei. În Geneza 15, Avraam își face calculele cu Eliezer din Damasc, un slujitor născut în casa lui, care urmează să moștenească totul. Din Agar, roaba lor, s-a născut Ismael, un fiu al lui Avraam, dar care nu era cel promis de Domnul.

Fiind la o vârstă înaintată, cei doi nu mai aveau niciun fel de așteptare. Probabil că după atâția ani s-au obișnuit cu starea de fapt a lucrurilor și așteptau de acum doar sfârșitul vieții. Într-o astfel de vreme în care Avraam și Sara nu mai aveau speranță în posibilitatea biologică de a avea un copil la bătrânețe care să fie moștenitor, Domnul I se arată lui Avraam la stejarii lui Mamre în prezența celor 3 bărbați care au venit să stea de vorbă cu ei.

În versetul 10 din nou este făcută promisiunea pe care Avraam a mai auzit-o de-a lungul vieții din partea Domnului, însă de data aceasta este făcută cât se poate de specific: „la anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreșit la tine; și iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.” Faptul că Scriptura consemnează faptul că la auzul acestei vești Sară a râs în inima ei pentru că vedea această promisiune aproape ca pe o glumă, arată că Sara nu mai avea așteptarea de a avea un copil la o vârstă așa de înaintată.

Cu toate acestea, Dumnezeul omnipotent al Scripturii nu este limitat de așteptările noastre. Dacă venirea pe lume a lui Isaac ar fi depins de așteptarea din inima lui Avraam și a Sarei, aproape sigur că Isaac nu ar mai fi venit niciodată pe lume. Totuși, pe Domnul nu-l limitează așteptările noastre mici sau chiar inexistente, ci El poate să lucreze în ciuda lor.

Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel, plin de încredere, vorbește Efesenilor în 3:20 despre un Dumnezeu care „poată să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.” Dumnezeu POATE să facă – omnipotența Lui – mai mult decât așteptăm noi. Zacheu se aștepta doar să-L vadă pe Domnul Isus dintr-un dud. S-a terminat însă cu mântuirea și schimbarea vieții lui Zacheu. Femeia samariteancă din Ioan 4 nu avea nicio așteptare de la un străin care voia să bea apă. S-a terminat însă cu convertirea ei și cu o trezire în Samaria. După o noapte întreagă de trudă în barcă, Petru nu mai avea nicio așteptare în Luca 5 pentru o altă aruncare a mrejilor care să fie un succes. S-a terminat însă cu o captură așa de mare încât a fost nevoie de ajutorul unei alte corăbii, și chiar și atunci abia făceau față. Prorocul Agab nu avea nicio așteptare de la Saul din Tars despre care se spunea că s-a întors la Domnul. Cu toate acestea, apostolul Pavel a fost un slujitor esențial al Domnului în perioada de început a bisericii.

Și noi astăzi ar trebui să putem mărturisi situații în care Dumnezeu ne-a arătat că nu este limitat de așteptările noastre care erau extrem de mici sau chiar inexistente. Cu certitudine au fost situații în care ne-am rugat pentru o anumită problemă sau situație și Domnul a rezolvat-o într-un mod mult mai mare decât ne-am așteptat noi. Poate că am experimentat ce înseamnă ca, în așteptările noastre, să nu mai avem speranțe față de cineva extrem de păcătos de a se întoarce la Domnul, și totuși am fost martori ai unei astfel de convertiri. Iată deci slava Domnului descoperită în atotputernicia Sa care poate birui și surclasa oricând așteptările noastre.

2. Dumnezeu nu este limitat de slăbiciunea noastră (v. 11)

Lipsa așteptărilor din partea lui Avraam și a Sarei era justificată din puncte de vedere uman. La o vârstă de 100 de ani corpul uman, în mod normal, nu mai are capacitatea de a concepe și apoi a naște un copil. Aceasta este ceva ce ține de slăbiciunile noastre ca oameni. Există o vreme pentru naștere de copii și există o vreme în care lucrul această este, biologic vorbind, absolut imposibil.

Aceste slăbiciuni le invocă Sara înaintea Domnului atunci când spune în v. 11 că „nu-i mai venea rânduiala femeilor.” În versetul următor, Sară invocă și lipsa poftelor. Apoi, invocă în dreptul ei și a lui Avraam faptul că sunt bătrâni și practic în imposibilitate de a realiza așa ceva.

Aceste argumente aduse în discuție de Sara atunci când vorbește despre slăbiciunile trupului uman, sunt spulberate de Domnul printr-o întrebare retorică în versetul 14, ce vizează chiar omnipotența Domnului: „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” De-a lungul vieții lor, Avraam și Sara s-au confruntat cu multe lucruri grele, până acolo încât Avraam a trebuit să ducă un război cu 318 oameni împotriva a patru împărați. Dincolo însă de astfel de situații dificile pe care Avraam și Sara le-au depășit cu succes, slăbiciunea și limitările umane în acest caz erau dincolo de puterea lor de control.

Nu și pentru Domnul însă. Moise, în Exod 4, se plânge de faptul că vorbirea lui nu e una ușoară și nu poate face slujba pe care Domnul i-a pus-o înainte. Răspunsul Domnului arată omnipotența Lui: „Cine a făcut gura omului? Și cine a făcut pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?” În Matei 9, o femeie se luptă cu o scurgere de sânge de 12 ani și nimeni nu reușise să îi ofere vindecare în afară de Domnul Isus care i-o oferă instantaneu. Lucrarea Domnului Isus în evanghelii prin care a vindecat oamenii este plină de situații în care oameni în disperare din cauza unor slăbiciuni sau boli omenești au venit la Hristos pentru rezolvare, iar El le-a oferit-o.

Dacă Dumnezeu ar fi fost limitat de ceea ce ne limitează pe noi în trupurile noastre, atunci nu s-ar fi deosebit într-o mare măsură de noi, oamenii. Totuși, El este duh, deci nu are slăbiciunile și limitările trupului. El este perfect și sfânt, deci nu are slăbiciunile și limitările vieții trăite cu firea pământească. De aceea și poate să intervină în ciuda și peste slăbiciunile noastre omenești și firești. Astfel, Dumnezeu Își manifestă slava Sa fiind mai mare decât noi și cu putere desăvârșită de a depăși slăbiciunile care îi biruiesc pe oameni.

3. Dumnezeu nu este limitat de necredința noastră (v.12–15)

Chiar dacă promisiunea rostită încă o dată de Domnul, de dată această într-un mod specific, cum că Avraam și Sara vor avea un copil care va fi moștenitorul lor a fost una deosebită, ea s-a lovit de necredința Sarei în pasajul citit. Ceva mai devreme, în Geneza 17:17, chiar și Avraam dă dovadă de necredință înaintea acestei promisiuni. În Geneza 18, necredința Sarei poate fi observată în faptul că a râs la auzul acestor cuvinte. 

Dacă El poate totul, de ce nu cred întotdeauna acest lucru?

Noul Testament leagă într-un mod direct credința noastră exprimată în rugăciunile noastre înaintea Domnului de răspunsul pe care-l așteptăm la rugăciune. „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea”. Răspunsul la rugăciune este legat de credința cu care cerem un anumit lucru. Matei 21:22: „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi”.

Există însă și situații în care Domnul a dat răspuns la o anumită problemă, în ciuda necredinței oamenilor. Domnul Isus a liniștit furtuna în care se afla împreună cu ucenicii, pentru ca mai apoi să-i mustre pentru lipsa lor de credință. Un tată care își dorea vindecarea copilului său îndrăcit strigă către Domnul Isus: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” Iată deci situații în care Domnul face mai mult decât era după credința oamenilor.

Fără îndoială, porunca Noului Testament este de a avea credință și de a cere lucruri din partea Domnului doar cu credință. Și totuși, trebuie să fim conștienți de faptul că necredința noastră nu-L limitează, în sensul ultim al cuvântului, pe Domnul și lucrarea Sa. Aceasta nu este o invitație de a trăi oricum pentru că Domnul lucrează în ciuda necredinței noastre. Este însă o încurajare să știm că Domnul e mai puternic chiar decât necredința de care dăm dovadă de multe ori și El Își poate duce planurile la îndeplinire fără să fie limitat de lipsa sau slabiciunea credinței noastre. Este  important de notat totuși că în lumina Noului Testament, în cele din urmă perspectiva biblică asupra vieții lui Avraam este aceea că el a avut credință în această promisiune: „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”

Concluzie:

Pasajul studiat ne-a fost de folos pentru a ne reaminti faptul că Dumnezeu este Stăpân peste orice și toate sunt în controlul Lui. Dumnezeu este limitat doar de caracterul și natura Sa sfântă, în sensul în care nu poate păcătui sau comite ceva imoral. În afară de aceasta, nimic altceva nu-l limitează pe Domnul, cu atât mai puțin așteptările, slăbiciunile sau necredința noastră.

În Domnul putem avea așteptări mari, dar legitime, pentru că, dacă sunt după voia Lui, El le va împlini. La Domnul găsim putere în slăbiciunile noastre de a merge mai departe. Și tot El este acela care întărește credința noastră așa de slabă uneori. Să ne dea Domnul ochii necesari de a vedea slava Domnului în capacitatea Sa de a controla toate lucrurile, chiar și conceperea unui copil într-o familie de oameni înaintați în vârstă, pentru ca planul Său de mântuire să fie dus la bun sfârșit. Nimeni și nimic nu i se poate opune Domnului!

Aplicații:

• Smerește-te și închină-te înaintea unui Dumnezeu omnipotent, care controlează toate situațiile.

• Poți vedea în istoria personală situații sau întâmplări în care Domnul Și-a arătat puterea în ciuda neajunsurilor personale?

• Ai legat vreodată mântuirea personală nu de propriile forțe, ci de atotputernicia unui Dumnezeu care a fost în stare să te aducă de la moarte la viață?

• Poți mărturisi altora despre un astfel de Dumnezeu omnipotent?


autor: Emanuel Ciupe, pastor, Biserica Baptistă „Betel” Botoșani;
e-mail: emanuelciupe@gmail.com


Revista Crestinul Azi