Tema: Omnisciența lui Dumnezeu
Text biblic: Psalmul 139:1–6; Isaia 40:12–14
Verset cheie: 1 Corinteni 2:10
Ideea centrală: Atotștiința lui Dumnezeu reprezintă o altă caracteristică a desăvârșirii Sale care stă la temelia încrederii în El și a unei vieți responsabile.
Scopul lecției: Înțelegerea corectă a omniscienței lui Dumnezeu ne motivează să ne apropiem de El cu reverență, încredere, responsabilitate și sfințenie.
Explicații contextuale și exegetice
Cum arată o Ființă care cunoaște totul?
Într-o lume însetată după cunoaștere ca lumea noastră, oare cum arată o ființă care să cunoască pe deplin toate lucrurile? Există oare o asemenea ființă? În această lecție vom vedea cum Dumnezeu Își manifestă gloria Sa unică prin acest atribut special numit omnisciența divină. Omnisciența lui Dumnezeu este acel atribut divin care exprimă ideea cunoașterii absolute, complete și simultane a tuturor lucrurilor și evenimentelor trecute, prezente și viitoare. Mai mult, nu doar că Dumnezeu are o cunoaștere perfectă despre tot ceea ce poate fi cunoscut, în trecut, în prezent și în viitor, ci și a lucrurilor și evenimentelor posibile. El nu are nevoie de informare și nu depinde de nimic și de nimeni în afara Sa Însuși în ceea ce privește cunoașterea tuturor lucrurilor. Acest atribut este parte constitutivă a Ființei Divine și nu un aspect dobândit sau perfectibil – este o cunoaștere atotcuprinzătoare și desăvârșită. Dumnezeu nu are nevoie de deducții logice sau de presupoziții, ci posedă o cunoaștere instantanee care nu are nevoie de aspectul temporal al evenimentelor din univers. Versetul de aur al lecției de astăzi (1 Corinteni 2:10) ne arată că Dumnezeu ne descoperă lucrurile pe care le-a pregătit pentru noi, prin Duhul său, pentru că Duhul Sfânt cercetează chiar și lucrurile adânci sau ascunse ale lui Dumnezeu. Adică, avem parte de o descoperire a unor adevăruri bazate tocmai pe desăvârșita cunoaștere a lui Dumnezeu.
Profetul Isaia vorbește despre puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, Cel care a creat toate lucrurile, a măsurat cerurile, a cântărit apele și a rânduit proporția uscatului față de ape la o treime (Isaia 40:12). Formele de relief muntos au fost modelate de Creator, care știe și greutatea acestora. În toate aceste lucrări El nu a avut nevoie de un consultant, și nu a cerut ajutorul și sfatul nimănui. Astfel, lucrarea de creație dovedește adânca înțelepciune și cunoaștere divină (Isaia 40:13–14).
Ce poate cunoaște Dumnezeu despre mine?
Psalmul 139 este un cântec de înțelepciune, compus din patru părți a câte șase versete fiecare. Fiecare din aceste patru secțiuni prezintă câte o idee majoră. Primele șase versete au în centru omnisciența lui Dumnezeu. David începe afirmând mai întâi adevărul esențial al cunoașterii divine care este bazată pe „cercetare” adică o investigare făcută minuțios, de aproape și nu de la înălțimea cerurilor (Psalmul 139:1). În continuare, David numește câteva din domeniile cunoașterii desăvârșite a lui Dumnezeu:
1. Trăirea umană conștientă și cea subconștientă. Adică El ne vede și ne cunoaște în momentele de odihnă („când stau jos”) dar și în momentele de activitate, când pornim la lucrul zilnic, cu tot ceea ce implică trăirile respective (Psalmul 139:2).
2. Gândurile noastre. Dumnezeu le cunoaște „de departe” adică, din faza incipientă a formării lor, când încă nu au atins forma conștientă. El este singurul care are o asemenea putere de a pătrunde în gândirea noastră și de a o percepe complet.
3. Tiparele comportamentale. El știe când „umblăm” și ne cunoaște căile (Psalmul 139:2). De multe ori, în limbajul figurat al Bibliei, umblarea reprezintă tiparele de comportament, adică modul în care obișnuim să ne desfășurăm viața. Aceasta include și felul în care dormim pentru a dobândi odihna de care avem nevoie.
4. Vorbirea și limbajul nostru. În lumea de astăzi, ca și în trecut, există sute de limbi, unele fiind mult diferite de celelalte. Cineva spunea că ar trebui să ai ochi de vultur ca să poți învăța unele limbi, pentru altele ai avea nevoie de o memorie de elefant, iar pentru altele ai avea nevoie de anii lui Metusala! Dumnezeu nu este surprins de nici una din aceste limbi și le cunoaște pe toate, ba chiar știe și semnificația pe care orice vorbitor o atribuie unui cuvânt specific. Și toate acestea, le știe înainte de a fi rostite în cuvinte.
5. Dumnezeu știe tot ceea ce este în jurul nostru. Deoarece El este și atotprezent, el cunoaște tot ceea ce ne înconjoară din punct de vedere al locației și din punct de vedere al timpului (Psalmul 139:5). Acest fapt ne poate oferi siguranța protecției divine dar și a scopurilor pe care Dumnezeu le are pentru noi. David este uimit de profunzimea și perfecțiunea cunoașterii divine mărturisind că aceasta întrece limitele de înțelegere ale puterii umane (Psalmul 139:6).
Ce înseamnă faptul că Dumnezeu cunoaște viitorul?
Am putea să adăugăm și alte aspecte ale atotștiinței divine. Unul din cele mai importante aspecte este cel al cunoașterii viitorului. Fenomenul profeției este argumentul clar al acestei pre-cunoașteri a ceea ce încă nu s-a întâmplat. Profeții au vorbit cu sute de ani înainte să se împlinească mesajul lor, au trăit în locuri diferite unii de alții, au avut ocupații diferite și totuși mesajele lor se armonizează prevestind evenimente viitoare. Isaia a vorbit despre împăratul Cir pe când acesta încă nu era născut (Isaia 44:28) arătând că un semn clar al adevăratei profeții este împlinirea viitorului (Isaia 46:9–10). Despre Domnul Isus Hristos profeții au anunțat mai dinainte detalii legate de locul și momentul nașterii, cetatea în care va locui, misiunea Sa și în special scopul Său mântuitor. Acestea au fost posibile datorită atotștiinței lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoaște inima și faptele oamenilor (Psalmul 33:15) chiar dacă uneori oamenii nu îi cunosc suficient de bine nici măcar pe cei apropiați. Domnul cunoaște întreaga creație, incluzând numărul stelelor (Psalmul 147:4), momentul morții unei vrăbii (Matei 10:29) sau chiar numărul firelor de păr din capul nostru (Matei 10:30). El cunoaște chiar și intențiile din inimă (Faptele ap. 15:8) și știe foarte bine ce nevoi avem noi chiar înainte de a le formula noi în rugăciune înaintea Lui (Matei 6:8).
Aplicații
1. Încrederea în providența divină. Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu îl surprinde pe Dumnezeu. El știe viața noastră de la cea dintâi clipă la cea din urmă. Noi nu cunoaștem viitorul nici măcar cu câteva zile înainte, dar Dumnezeu ne știe întreaga viață. Această desăvârșită cunoaștere asociată cu bunătatea lui Dumnezeu ne dau încredere în faptul că viitorul nostru este pe mâini bune. El vrea să ne dea „un viitor și o nădejde” (Ieremia 29:11). Așadar dacă suntem ai Domnului trebuie să avem încredere în puterea Sa de a ne păstra și de a conduce viața spre scopurile care sunt cele mai bune pentru fiecare din noi.
2. Ascultarea de Cuvântul sfânt. Întrucât Dumnezeul atotștiutor ne-a vorbit prin Scripturi, vorbirea Lui este desăvârșită. Ascultarea de învățăturile și rânduielile Sale este o consecință firească și de dorit din partea noastră. Viața noastră poate fi cu adevărat binecuvântată datorită ascultării de sfaturile și poruncile Sale, care vin dintr-o minte atotcunoscătoare. Să evităm ceea ce El spune că este rău și să urmăm ceea ce El spune că este bine. Într-o lume care își redefinește valorile, credinciosul rămâne cu statornicie lângă ceea ce a spus Dumnezeu.
3. Mângâierea în momentele de grea încercare. Uneori nu înțelegem împrejurările în care ne aflăm și nici scopul acestora. Dar Dumnezeu nu îngăduie mai mult decât putem și El știe ce este mai bine pentru fiecare din noi. Așadar, când nu înțelegem de ce sunt îngăduite anumite circumstanțe, avem totuși încredere în Stăpânul care le cunoaște și știe foarte bine ce avem nevoie.
4. Responsabilitatea în comportare și trăire. Viața noastră se desfășoară în prezența Tatălui sfânt care știe complet și imediat tot ceea ce facem și tot ceea ce vorbim. Acest adevăr trebuie să ne conștientizeze de răspunderea pe care o avem în comportament, vorbire și relații. Dumnezeu evaluează și cântărește totul în mod obiectiv, nu poate fi oprit sau schimbat de pretextele și scuzele noastre. Înaintea Sa totul este gol și descoperit, așadar suntem chemați la cercetare și seriozitate în trăirea noastră.
Întrebări pentru discuții
1. Cunoașterea noastră se bazează pe informare, înțelegerea obiectivă a informației și capacitatea fiecăruia dintre noi. Ce diferențe există între noi și Dumnezeu la acest nivel?
2. Există vreun lucru sau situație care să Îl împiedice pe Dumnezeu să cunoască felul în care acționăm și trăim?
3. Care sunt domeniile specifice ale cunoașterii divine? Ce anume cunoaște El?
4. Ce legături există între atotștiința divină și providență? Dar între atotștiință și fenomenul profeției? Cum ar trebui să reacționăm noi la aceste legături?
5. Îți poți aminti o situație specifică din viață pe care nu ai înțeles-o dar care mai apoi s-a dovedit a fi spre binele tău?
autor: Gelu Păcurar, pastor, Biserica Creștină Baptistă Șega, Arad;
gelupacurar@gmail.com
