Studiu biblic

Explicații biblice 5 septembrie

Eclesiastul este o carte prin care Solomon încearcă să educe tânăra generație de conducători a Israelului și să îi explice cum se întâmplă lucrurile „sub soare” și în ce constă înțelepciunea și ascultarea de Domnul. După ce se întreabă dacă are sens să fii înțelept, de vreme ce și așa nu poți înțelege totul, în capitolul 8, Eclesiastul oferă răspunsul afirmativ: Da, are sens și chiar trebuie să fii înțelept. Înțelepciunea îți schimbă trăsăturile, dispoziția, modul de abordare al lucrurilor. Caută înțelepciunea lui Dumnezeu și las‑o să îți schimbe caracterul. Ea ne face mai prietenoși și mai abordabili, nu distanți și mândri. Bucură‑te de darurile lui Dumnezeu în viață și fii conștient de limitele gândirii omenești. Într-o vreme în care lumea ne învață să ne trăim la maximum clipa de față, Solomon ne atrage atenția că merită să te veselești, să trăiești cu bucurie, dacă o faci într‑un mod care Îi dă slavă lui Dumnezeu.

Studiu biblic

Explicații biblice 29 august

Deși este înzestrat din belșug cu înțelepciune, Eclesiastul constată că măsura acesteia nu este suficientă pentru a pătrunde toate lucrurile; în pofida inaccesibilității înțelepciunii depline, Solomon descoperă universalitatea păcatului. Eclesiastul recunoaște că, deși a primit ajutor mai mult decât oricare alt om, nu poate pătrunde lucrurile adânci ale Creatorului (v. 24), Dumnezeu fiind suveran asupra Creației. Autorul cărții concluzionează că Dumnezeu l‑a creat pe om bun, fără păcat, însă acesta s‑a răzvrătit și a adus întreaga omenire sub robia păcatului și a lui Satan. Ca aplicație, ni se recomandă dezvoltarea deprinderii de a vorbi de bine semenul și de a nu te lăsa afectat de afirmațiile rele și neadevărate care se spun despre noi. Dumnezeu așteaptă de la noi să trăim în neprihănire și să ne dorim înțelepciunea care vine de sus. Pentru a trăi înțelept avem nevoie de ajutor divin.

Studiu biblic

Explicații biblice 22 august

În a doua parte a cărții, Eclesiastul ne oferă o serie de proverbe, meditații și narări prin care încurajează o trăire înțeleaptă care să dea semnificație vieții „sub soare”. Capitolul 7 ne oferă sfaturi pentru o viață mai bună (în prima parte) și pentru o viață echilibrată (a doua parte). Eclesiastul ne sfătuiește să evităm extremele, ca și pretenția de a găsi un răspuns clar la toate aspectele vieții umane. Aplicativ, să căutăm ca înaintea altor scopuri și obiective ale vieții să punem dobândirea unui caracter frumos, asemănător celui al lui Hristos, arătând empatie față de durerea și de suferința aproapelui, de realitatea morții, disciplinându-ne în a finaliza lucrurile începute: viața de credință, căsnicia, pregătirea școlară sau profesională, alte proiecte serioase de viață, ferindu-ne de ostentația superspirituală, evitând, în aceeași măsură, pozițiile legaliste, urmărind și cultivând o atitudine sinceră față de Dumnezeu și față de semeni, o neprihănire autentică, a inimii.

Studiu biblic

Explicații biblice 15 august

Am văzut deja, în lecția trecută, că bogățiile materiale nu pot împlini, căci numai Dumnezeu „umple inima de bucurie”. Acum vedem dă, spre deosebire de lecția trecută, Dumnezeu îi dă omului „avere, bogății și slavă”, dar nu îi permite să se bucure de ele. Prin această distincție ni se reamintește că bogățiile materiale nu pot satisface, prin ele însele. Doar Dumnezeu poate da împlinirea și fericirea. Negăsind împlinirea în material, Eclesiastul revine la întrebările asupra esenței umane, concluzionând în secțiunile care vor urma că împlinirea sufletului se găsește doar în Dumnezeu și într‑o viață trăită înțelept, frumos și cu influență pozitivă. Ceea ce este material nu poate împlini nevoile de natură spirituală. Fiind de la Dumnezeu, sufletul uman nu își poate găsi împlinirea decât în Dumnezeu. Pentru un creștin, o astfel de viață este cea trăită după modelul Domnului Hristos.

Studiu biblic

Explicații biblice 8 august

Capitolul 5 al Eclesiastului abordează câteva teme majore: atitudinea față de Dumnezeu în contextul practicilor religioase (5:1–7); bogățiile materiale nu împlinesc (5:8–17); viața împlinită și fericită este darul lui Dumnezeu și rezultatul relației cu El (5:18–20).
Încadrată de două imperative – „păzește‑ți piciorul”, cu referire la conduita morală, și „teme‑te de Dumnezeu” – prime secțiune (1–7) ne învață că frica de Domnul se poate vedea în conduita morală a cuiva.
Secțiunea a doua (8–17) descrie, printre altele, incapacitatea bogățiilor de a oferi împlinire și fericire. Doar Dumnezeu „umple inima de bucurie” (5:20), cum nu o pot face prin ele însele traiul bun, bogățiile materiale sau ritualurile religioase. În lipsa unei relații cu Dumnezeu, nici măcar moralitatea nu împlinește.
Aplicațiile și întrebările pentru discuții propuse aduc învățămintele pasajului biblic studiat în zona practică a vieții de credință,